Călătorie până la capătul camerei


278 de pagini și tot atâtea motive de plictiseală, de numărat cuvintele până la punct, de numărat paginile până la capitolul următor, de privit lung spre fereastră, etc. Trebuia să fi renunțat la ea după primele 30 de pagini dar am zis să-i mai acord o șansă. Și așa am ajuns la 100 și ceva de pagini când era de-a dreptul stupid să nu merg până la capăt.
Autorul, Tibor Fischer născut în Anglia din părinți maghiari a devenit foarte popular datorită cărții „N-o citi dacă ești prost” editată de Humanitas în aceeași colecție ca și cartea de față. Colecția intitulată sugestiv „Râsul lumii” m-a cam întristat mai ales că citisem ceva fragmente și din „Peripețiile coafezului”, la fel de „interesantă”.
„Călătorie până la capătul camerei”este un fel de antiroman picăresc. „Eroina” Oceane este o tânără din Londra zilelor noastre cu o mare dorință de a călători dar cu o lene ancestrală. Călătoriile sale sunt cel mult virtuale, calculatorul și personajele bizare sunt cele care îi populează voiajele. Astfel Oceane se trezește din Finlada, în propria bucătărie pregătind niște paste ori din Japonia în fotoliul din sufragerie în care trage un pui de somn. Lucrurile se complică când primește o scrisoare de la un fost iubit mort în urmă cu 10 ani. Ce decurge de aici e de-a dreptul fără noimă. Ne sunt povestite întâmplări din aventura ei în cluburile de noapte din Barcelona, apoi ne trezin datorită lui Audley (care pare un fel de alter ego al ei, deși practic nu e) pe câmpurile de luptă din Iugoslavia, iar la final naiba mai știe că m-am pierdut total undeva pe Insula Scufundată.
Spre sfârșit totuși, câteva citate demne de notat m-au scos din amorțeală, dar nu suficient ca să reabilitez romanul. Speram sincer să-i găsesc ceva, ceva care să-mi demonstreze că am făcut bine că l-am citit, dar neh…
Momentam singura carte care îmi face cu ochiul din această colecție e cea a lui Martin Page „M-am hotărât să devin prost”, dar sincer n-am să mă arunc imediat asupra ei. Aș fi curioasă să știu dacă cineva a fost încântat de „Călătorie până la capătul camerei” și mai ales, oare de ce ?!? big grin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.