9 imagini cu poveste din al 9 lea an de Bialog

Anul acesta nu cred că sunt capabilă să scot un articol mai festiv de atât despre și pentru Bialog. Cu toate acestea, au trecut 9 ani de la acel Start de care amintesc an de an cu mândrie și parcă nu m-a lăsat inima să treacă acest 1 decembrie și să nu zic două vorbe despre acest an atât de sărac în articole, dar atât de plin în trăiri și atât de diferit de oricare altul petrecut (și) în online. Așa că profitând de ziua această liberă pentru tot românul din câmpul muncii (că-s eu în concediu „special” nu se pune) happy dar profitând și de vremea destul de neprietenoasă, care ne ține prin casă cu mic cu mare, am apucat să aleg 9 imagini care ar descrie acest an de Bialog mai bine ca orice altceva.

Citește mai mult

Sweet November

Cum îmi este de obicei Noiembrie? Să fiu sinceră, destul de mohorât, mai puțin în toamna petrecută în Sudul Franței și toamna aceasta în care nu prea a contat ce și cum se vede pe geam happy Oricum, în România, fără dubiu, de la jumătatea lui Noiembrie și până la Sărbătorile de iarnă avem, din punct de vedere al vremii, cea mai întunecată perioadă din an: zile foarte scurte, multă ploaie mocănească, ceața groasă din depresiuni (ghiciți unde se poziționează Clujul), frigul ce se instalează bine de la o zi la alta și un miros de iarnă tot mai puternic…

Citește mai mult

October is the warmest colour

La mijlocul lui octombrie, toamna devine acea primăvară proverbială când, după cum se spune, orice frunză devine o floare. Recunosc că îmi place această idee, căci niciodată toamna nu arată mai bine ca în octombrie, atunci când, cu puțin noroc (cum a fost anul acesta), soarele strălucește sublim de sub frunzele colorate, temperaturile nu sunt înspăimântătoare încă, zilele nu s-au scurtat drastic (până nu trecem la ora de iarnă), sezonul rece pare, deși nu e, destul de departe, încă ne place să ne plimbăm pe la soare și prin natură, iar sentimentul unui sezon etern călduț ne încolțește prin inimă. Nu degeaba, autorul Literei Stacojii, Nathaniel Hawthorne, descrie Octombrie atât de complet și de poetic: There is no season when such pleasant and sunny spots may be lighted on, and produce so pleasant an effect on the feelings, as now in October.

Citește mai mult

Stiu ce-am făcut astă vară

Dar acum, în septembrie, grădina s-a răcorit și odată cu ea și posesivitatea mea. Soarele îmi încălzește spatele în loc de a mă mai bate în cap… Culesul este pe terminate și m-am îndepărtat de relația intensă cu vara care m-a adus până aici.” Îmi notasem de pe undeva aceste cuvinte ale celebrului naturalist și eseist american Robert Finch și acum le-am regăsit în carnetul meu cu amintiri de prin cărți. Niciodată nu s-ar fi potrivit mai bine ca acum, să-mi descrie cel mai intens septembrie din viață, venit după o vară lungă, care niciodată nu mi-a părut mai scurtă. În mare, am spus în articolul precedent ce am făcut astă vară, căci din fericire, până prin 12 septembrie a fost tot vară în temperaturi, asta ca să nu vorbim ce soare îmi strălucea prin suflet… Oricum, în capul meu se învârte încă o vară fără început și fără sfârșit cum alta nu va mai fi… prea curând happy

Citește mai mult

(Au)Gustul ultimei veri în doi

Anul acesta, ca în niciun alt an, încă din primele lui zile, AM AȘTEPTAT! Dacă în ianuarie așteptarea asta ni s-a părut cu o bătaie foarte, foarte lungă, așa de lungă că nici nu puteam să ne imaginăm vara, luna august, iar septembrie părea la ani lumină, acum, de vreo două luni de zile, lucrurile ni s-au părut că au escaladat foarte, foarte repede… Zicala aceea “mult a fost și puțin a rămas” ne-a răsunat în urechi mai ceva ca o sirenă trecându-ne prin toate stările, pentru că tot ce va urma, cel mai probabil, nu ne va schimba din temelii, dar cu siguranță va da alte valențe vieților noastre. Vreau să spun că ar fi fost ultima vară în doi, dar știu că a fost, de fapt, ultimul an în care ne-am raportat planurile, fericirile ori nefericire, temerile și speranțele doar la noi doi, iar asta, uitându-mă în urmă, mi se pare cu adevărat marea schimbare în tot ce am clădit până acum.

Citește mai mult

Împrejurimile Clujului: Wonderland Resort!

Staycation – a holiday spent in one’s home country rather than abroad, or one spent at home and involving day trips to local attractions. Cum ar veni, acest termen, pe care l-am auzit tot mai des în ultima vreme, dar pe care nu cred că l-am experimentat până acum, înseamnă un fel de „vacanță pe lângă casă”. Și cum vacanța noastră de vară s-a limitat la asta, acest articol face cumva parte din povestirea staycation-ului 2017. Cert este că odată ce știi că rămâi în zonă, locurile minunate apropiate de casă răsar în calea ta, de parcă n-ar fi fost acolo niciodată. Clujul simt că este o pepinieră de astfel de locuri și cred cu tărie că sunt pur și simplu inepuizabile. Azi, totuși, vă duc într-un loc, destul de popular, doar că noi acum abia am ajuns să-l vizităm pentru prima dată… Mai bine mai târziu, decât să nu fi ajuns încă, lucru care s-ar fi întâmplat cu siguranță, dacă petreceam și vara asta (ca toate celelalte) departe de Cluj.

Citește mai mult

Lacul Colibița – Marea din Munții Călimani

Îmi vine să râd de câte ori mă gândesc ce greu a fost să ajungem la Colibița. Nu, nu din cauză că ar fi departe, nici vorbă, e la două ceasuri de Cluj sau din cauză că drumul e nasol (deși pe una din variante se lucrează) ci pentru că în nicio locație din România nu am găsit cazare așa de greu ca la Colibița. Să mergi day trip nu merită, așa că ne-am tot uitat pe booking.com cam fără speranță și ne-am zis că o fi când va fi să fie. Părea că totul este rezervat cu un an înainte, iar zona este atât de atractivă pentru turiști de zici că au filmat Game of Thrones acolo. Dar într-o zi de vară, când nici nu ne mai gândeam la Colibița și împrejurimile ei, mă sună o prietenă aflată în aceeași situație vis a vis de subiect și zice: „n-ai să crezi, dar am găsit două camere libere la o pensiune”. Păi așa ceva nu se putea rata!

Colibița – Marea de la Munte

Citește mai mult