PoStarea de la miezul nopții

Am schimbat tema iar… Nu, nu sunt genul care se plicitisește repede, dar adevărul este că tema din ultimele două luni era frumoasă și atât. Mulți dintre voi nu au putut comenta niciodată pe Bialog de când am pus acea temă (cu care ne-am chinuit de mama focului), iar alții nu (au mai) putut comenta ulterior (după ce o vreme putuseră). A fost foarte ciudat și inexplicabil. Mai apoi a fost foarte supărător pentru voi și îmi cer scuze…

Acum avem o temă basic cu foarte puține cosmetizări (le mai fac din mers dacă simt nevoia). Tot ce vreau e să meargă blogul normal, să poată comenta toată lumea, să ne putem citi, dincolo de un look fabulos. Contează partea estetică a unui blog la fel cum contează și cea a omului, dar noi deja ne cunoaștem, iar noii veniți o să vadă că nu e numai look-ul de noi ;)

Singura rugăminte este să-mi sesizați toate probleme în continuare, tot ce ar putea fi în neregulă. Deocamdată noi doar presupunem că va putea comenta toată lumea și că toate vor fi ok… dar, mă bazez mult, MULT pe ajutorul din exterior. M-ați ajutat enorm cu fiecare sesizare a voastră și sper să mai fie cineva pe recepție în această noapte sau în weekend-ul ce vine ca să mai lămurim aspecte ce se cer lămurite.

Toate au rămas cam la fel, singura noutate este că se vor perinda în header 4 imagini, 3 noi pe lângă cea de la teme trecută. Na, sper totuși să vă placă cât de cât cum arată dar mai presus de toate SĂ MEARGĂ toate strună ;)

Călătoria cu trenul… prin România (în special)

tren2Ăsta-i genul de articol care îmi stătea pe limbă de ceva vreme, dar nu l-am vărsat pe blog. A fost însă suficient să citesc articolul lui Alex despre cum i-a fost întoarcerea în România, după tura prin Europa, ca să îmi spun că e momentul să-l scriu.

Mie îmi place cu trenul. Clau adoră trenul. Prin Italia și Franța am călătorit doar cu trenul. Când eram mici, amândoi, ne făceam trasee imaginare cu trenul prin județul Arad, ne cumpăram Mersul Trenurilor, ca să‑l avem și să putem visa.

Îmi place pentru că este  mijlocul de transport (alături de avion) unde mie nu mi-e rău deloc. Pune-mă pe autobuz, microbuz, autocar, mașină mai mult sau mai puțin mică și uite că mi-ai distrus călătoria. Bineînțeles treaba cu mașina și-a găsit rezolvarea, mi-am luat permis acu’s 10 ani și de atunci 7 i-am petrecut la volan. La volan nu mi-e rău nici după 1000 de km făcuți într-o zi. Revenind însă la tren, trenul e mișo din multe puncte de vedere. Desigur, mai puțin în România.

Citește mai departe

Paștele 2013: verde și canicular

Nu sunt obișnuită cu Paștele la 30 de grade. Poate că fac “teoria cuiului”, dar Paștele se potrivește cel mai bine în peisaj undeva pe la 20 aprilie (anul viitor va fi chiar pe 20 aprilie, de exemplu). La acea vreme, în general, nu e nici foarte cald, nici foarte rece (nici un Paște la început de aprilie nu mă coafează, că e frig).

Dar să revenim, totuși, la acest Paște. Am plecat din Cluj joi după amiază pe o căldură de 30 de grade. Am traversat Apusenii pe la muntele Vulcan (spre Brad) și am prins o ploaie torențială pe la Baia de Arieș, una din acelea de nu mai vedeai la 2 metri în față. Dar fiind o ploaie de vară, a plecat așa cum a venit. Încă din Apuseni am văzut că totul este mai verde decât la Cluj, iar când am ajuns la Ineu, deși era între 9 și 10 seara am putut să ne minunăm de verdeața excesivă ce se întindea din Apuseni până la noi pe stradă. Am aflat că ploaia torențială ce am prins-o noi pe drum s-a transformat la Ineu într-o adevărată furtună care a mai răcorit atmosfera. Cât de cald să fi fost, ne-am întrebat noi, dacă erau încă peste 25 de grade și puteam sta lejer în cămașă cu mânecă scurtă în curte?

Citește mai departe

Minivacanțele. Ce facem cu ele?

21137_474697329268186_1290090710_nSunt vreo trei-patru Sărbători pe an, care vin la pachet cu o minivacanță. Crăciun și/sau Revelion, Paștele, mai nou Rusaliile și foarte iubitul și apeciatul 1 Mai (muncitoresc). Lumea face ce face și scoate un weekend mai mult sau mai puțin prelungit cu aceste ocazii, căci da, cel puțin pentru mine, o minivacanță e un fel de weekend prelungit. O vacanță în care nu apuci să faci un sejur, adică ceva de genul maaaaaxim 5 zile. Desigur, anul acesta s-au legat două ocazii și pentru unii dă o minivacanță de 6 zile, ceea ce este deja aproape peste ce consier eu a fi minivacanță. Am spus unii, pentru că nu toți au parte de asta.

Ieri seara pe la ora 18, ieșirile din Cluj au fost aproape blocate, pentru cunoscători, am făcut peste un sfert de oră de la Hotel Napoca până la ieșirea din cartierul Grigorescu spre Florești. Lumea pleca. În terorie doar cei care lucrează la stat au partea lor de minivacanță, cei de la privat sau alte instituții care n-au treabă cu statul au, teoretic, liber azi și luni după Paști. Alții și-au făcut regulile interne și NU au liber azi ci AU liber în Vinerea Mare, oricum variațiuni pe aceiași temă. Câteva zile libere în plus, oricum toată lumea pușcă, iar unii care nu au avut liber legal și-au luat pur și simplu câteva zile de concediu.

Citește mai departe

Iarba verde de acasă

Să mă rătăcesc prin lume, nu mă lasă“… zice cântecul. Și un adevăr există în el, dar nu filosofăm azi nici măcar de dragul faptului că am putea să o facem ;)

N-am părăsit Clujul în acest weekend, dar nu am stat prin casă decât diminețile, pentru că dimineți ca cea de ieri se cer acasă. În rest am ieșit cu prietenii, ieri, iar azi noi doi, per pedes, pe dealurile din jurul Floreștiului. Doi oameni, două cărți și un aparat foto. Ieri au fost, fără nicio exagerare, 30 de grade la Cluj, a fost o căldură de iulie/august, azi însă am avut un maxim de 24 de grade și a fost EXTREM de plăcut. Parcă toate frustrările de iarnă lungă s-au risipit odată cu aceste zile de temperaturi frumoase, când am trecut de la trench direct la tricou și fustiță, iar de la cizme trei sferturi la sandale (poate nu e firesc, dar eu una mă bucur foarte tare de încălzirea asta superbă).

Citește mai departe

Prima dimineață în balcon și senzația de după

P1370178Nu din rațiuni de timp ci de vreme, nu am petrecut anul acesta nicio dimineață pe balcon până azi. Nu pot să îmi beau cappucciono-ul în aer liber dacă afară norii amenință ziua cu o posibilă ploaie sau vântul îmi dă după bunul plac paginile cărții, chiar dacă temperatura e cât de cât plăcută. Dar azi dimineață lucrurile au stat diferit. De fapt stau diferit, din punct de vedere meteorologic, cam de o săptămână. Cred că m-am întors de la București cu vremea bună la mine. Să nu mai spun că ieri seară am făcut prima plimbare pe la mine prin sat și am avut parte de prima ediție/2013 la “cartea din iarbă“.

Citește mai departe