Duminica asta e superbă, stau cu toate geamurile larg deschise și din exterior îmi zâmbesc cele 23 de grade promise de meteorologi. Teoretic mi-ar fi plăcut să ies undeva, să mă bucur de un weekend de toamnă așa cum trebuiau să arate și celelalte dinaintea lui, practic, am făcut ieri doar un foarte scurt drum cu mașina și din goana ei am reușit să văd cât de tare a ruginit pădurea după prima brumă. În rest liniște…
Miercurea fără cuvinte vine azi la fix căci am cam rămas fără voce… feeling sick, da trece, de obicei trece :) Vreau ceai, beau ceai și pe cai că se filmează… Carmen, mulțumiri ;)
Am zburat! A fost probabil experiența anului pentru mine, căci nu în fiecare dimineață o iau din loc la 4, fac 150 de km prin noapte și undeva pe la răsărit urc într-un balon cu aer cald și mă plimb o tură deasupra Maramureșului :)
Am zis: e pe bune, există, nu e o fiță, nu e vorbărie. Dar în același timp ne putem apăra de efectele negative, ne putem face viața de zi cu zi cât mai plăcută și uităm de vacanță :) NOT! Dar, hai, ceva, ceva chiar și medicii ne spun că putem face. Știți de manifestări, deci leacul va fi numai și numai în funcție de ele :)
Pe vremuri luam Unica număr de număr. Ale ținereții valuri, știți voi :) Asta se întâmpla prin facultate și m-a ținut o vreme și după, până când Unica ca și alte reviste, desigur, a devenit un fel de nuștiuce plin cu reclame, multe, multe, foarte multe… Am zis stop, dar uneori când mai zăresc ceva interesant pe coperta ei, mai dau un ban de ea… mă mai relaxez apoi cu ea în brațe… Numărul pe octombrie 2013 a poposit la mine pentru că pe coperta ei erau două titluri ce prea mi-au luat ochii: Jobul perfect: turist plătit și Teo s-a întors!
M-au întrebat câteva persoane în ultima vreme, “cum de poți să scrii așa de mult?” Inițial am crezut că se referă la timpul și disponibilitatea de a scrie, care între noi fie vorba este o problemă de dezbătut, dar nu, oamenii se refereau la, citez: “cum îți vin ideile? atâtea idei? dintr-o vacanță scoți zeci de articole interesante, iar dintr-o clipă câteva postări chiar bune”. M-am simțit flatată, recunosc… deși răspunsul ce-mi stătea pe limbă era: aș putea scrie chiar mai mult, mai mult și mai bine, decât o fac deja, dar aici intervine acea disponibilitate, pe locul doi, după inspirație…
Cine crede-n zbor e stăpân peste zare, zice Lucian Blaga, iar eu i-am dat dreptate din primul moment, apoi, desigur, am citit probabil cea mai frumoasă și metaforică carte despre zbor, Pescărușul Jonathan Livingstone și am aflat că fiecare are zborul său, conștient sau nu, pe cer sau nu, în interiorul sufletului său sau… nu-l va simți niciodată.
