Am talentul de a găsi pentru ocaziile cele mai triste, cuvinte care nu pot fi rostite. E categoric frustrant, căci aș avea multe de zis, dar nu găsesc un rost. Nu pot da sfaturi, deși, culmea, am mai fost pe aici sau prin apropiere și am idei despre suferință, pe care le simt profund ale mele, dar care, atunci când doresc să le dau mai departe, nu mai au sens. Cred că în acest context se nasc pentru unii tăcerile, iar pentru alții cărțile…
După foarte, foarte multă vreme, mai exact de la Extrem de tare și incredibil de aproape a lui Jonathan Safran Foer, mi-am cumpărat o carte despre care nu știam nimic, doar că are un titlu absolut extraordinar… Așa a ajuns cartea albanezei Catherine Preljocaj la mine în geantă, apoi la mine în brațe și apoi am terminat-o/devorat-o în două zile…
Am tot amânat și nu v-am spus, dar am fost la Gaudeamus înainte de Paște și mi-am făcut sânge rău, vorba aceea… Cărțile sunt din ce în ce mai scumpe, nimeni nu mai știe să vândă o carte în adevăratul sens al cuvântului, vine lumea la târg ca la balamuc, dar cu toate acestea unele titluri mi-au luat ochii, inima și banii… dar nu despre asta vreau să vă vorbesc ci despre 3 cărți pe care nu știu cum de le-am găsit în mulțimea colosală de scrieri mai mult sau mai puțin bune… știți și voi cum e…
Titlu: Șotron
Autor: Julio Cortazar
Editura: Polirom, 2011
Nr. pagini: 547
Preț: 18,35 pe www.libris.ro
Șotron e un plan pentru vara asta. Întâi mi l-a împrumutat Lili, dar a rămas necitit din motive de “viața e prea scurtă și poveștile sunt prea multe”. Apoi l-am primit de la librăria online, Libris.ro și după ce l-am răsfoit, mi-am dat seama că o componentă esențială a lecturării lui, nu este doar povestea în sine, ci felul oarecum bizar în care este scrisă cartea și mai ales felul în care ea poate fi citită. Mi se pare fascinant modul ăsta de a face cartea de citit într-un fel atât de original. Trecem, deci, peste faptul că acțiunea sa este plasă în inima Parisului, ceea ce o va pune automat pe lista Travel by Books, și încercăm să vedem ce vrea Cortazar de la noi:
Poate suna puțin nedrept ce voi spune, dar coperta e mai frumoasă ca și cartea, care mi s-a părut puțin greoaie și scrisă destul de în stilul unui jurnalist de documentare. Aș fi vrut să aibă mai multă poveste și mai puțină informație de ghid. Poate greșesc eu, poate nu am simțit ce trebuia să simt, caz în care vă rog să mă corectați, căci nu am nicio intenție să spun minciuni despre o carte pe care mi-am dorit mult să o citesc și am ajuns la ea datorită celor de la librăria online Libris.ro.
Titlu: Călător pe mapamond: Florența și Toscana (ghid turistic)
Autor: Tim Jepson (coordonator)
Editura: Ad Libri
Nr. pagini: 152 + hărți
Preț: 27 lei pe libris.ro
“Imaginați-vă că ar trebui să alegeți doar un oraș drept simbol al realizărilor omenirii. V-ar fi greu să-i găsiți Florenței vreun cusur, ale cărei biserici, muzee și galerii găzduiesc unele dintre cele mai mărețe opere de artă realizate vreodată. Apoi imaginați-vă că ar trebui să alegeți un peisaj în care să trăiți veșnic, unul de ale cărui frumusețe și nesfârșită varietate nu v-ați plictisi niciodată. Indiscutabil zona rurală idilică a Toscanei reprezintă decorul perfect“. (Tim Jepson – coordonatorul ghidului)
Tim Jepson are mai mult o slăbiciune pentru Provincia Umbria, dar cu toate acestea Italia este foarte bine reprezentată printre ghidurile pe care le-a coordonat: Italia, Roma, Veneția, Toscana și Florența.
Titlu: Bucuria Vieții
Autor: Irving Stone
Editura: Polirom, Top 10, 2012
Nr. pagini: 576
Preț: ofertă 15.36 RON
Azi e ziua mondială a cărții, iar eu am decis să o celebrez prin această recenzie. Am citit o carte minunată pe care mi-o voi aminti multă vreme de acum înainte. Mulțumesc librăriei online Libris că mi-a pus-o la dispoziție exact când aveam nevoie de ea, ca de orice carte bună ce vine în viața omului fix la timp, nu mai devreme și nu mai târziu.
“Pânza mă fixează cu privirea ei albă, tâmpă, dar de fapt știu că îi este frică de pictorul înflăcărat care o înfruntă, care sfărâmă odată pentru totdeauna vraja acelui <n-ai să poți>. Viața însăși îndreaptă spre om o față goală, nepăsătoare, descurajantă, deznădăjduită, pe care nu se citește nimic ca și pe pânza asta goală. Dar omul nu se sperie de acest gol, pășește plin de încredere și curaj, se zbate, clădește, creează și până la urmă, pânza nu mai rămâne goală, ci se acoperă cu formele bogate ale vieții“.