Am tot amânat și nu v-am spus, dar am fost la Gaudeamus înainte de Paște și mi-am făcut sânge rău, vorba aceea… Cărțile sunt din ce în ce mai scumpe, nimeni nu mai știe să vândă o carte în adevăratul sens al cuvântului, vine lumea la târg ca la balamuc, dar cu toate acestea unele titluri mi-au luat ochii, inima și banii… dar nu despre asta vreau să vă vorbesc ci despre 3 cărți pe care nu știu cum de le-am găsit în mulțimea colosală de scrieri mai mult sau mai puțin bune… știți și voi cum e…
De cum le-am văzut le-am și pus pe wishlist și mi-am spus că trebuie să le am. M-am rugat doar să fiu cumpătată căci deja aveam prin plăsuțe alte cărți pe care mi le doream de ceva vreme. Dar gândul mi-a zburat la voi, la cei care citiți și mai ales la cei care aleg literatura cu iz de călătorie. M-am mirat că nu am auzit până acum de aceste volume, că poate dacă auzem mergeam la târg cu alt wishlist la vedere…
Prima care mi-a ajuns în mâini (de parcă aveam magnet la palme) a fost Bon courage: redescoperirea artei de a trăi în Franţa rurală, acolo unde se află adevărata viaţă, (scuze pentru coperta neclară, e chiar singura imagine pe care am găsit-o cu cartea), un volum apărut încă din 2011 la ed. Niculescu. M-am crucit când am văzut anul apariției, dar m-am iritat de-a dreptul când mi-am dat seama că nu am auzit niciun cuvințel despre ea. Din vorbă în vorbă cu doamna de la stand aflu că aceasta carte, de nu mai puțin de 400 de pagini, este ceva în genul Anilor de Provence a lui Peter Mayle… Deci, It’s a must!!
Descrierea editurii: “Povestea extrem de intensă şi de dinamică a lui Ken McAdams este o prezentare splendidă a vieţii contemporane dintr-un sat îndepărtat din sud-vestul Franţei şi a unor oameni extraordinari pe care îi întâlneşte acolo. Într-un stil colocvial extrem de atractiv, autorul povesteşte cum reuşeste să reconstruiască din temelii o casă pe care o cumpără în zonă şi explică ataşamentul profund care îl va lega, într-un final, de această casă, de sat şi de oamenii din sat, care îi devin mai mult sau mai puţin prieteni.”
A doua carte, că așa a fost să fie, am reperat-o tot de la ed. Niculescu (nu le fac reclamă, chiar n-am avut niciodată o colaborare cu ei, poate ar fi timpul :) ). Cartea m-a cucerit iremediabil de la copertă (v-am spus că uneori ambalajul e foarte important, dacă unele edituri nu pun preț pe el, văd că aici s-a pus și bine au făcut). Cartea Drum spre niciunde. O călătorie cu fiul meu, oferă o poveste cu adevărat emoționantă.
Descrierea editurii: “Romanul Drum spre niciunde. O călătorie cu fiul meu al lui Martin Vopěnka descrie o călătorie emoţionantă a tatălui şi a fiului care şi-a pierdut recent mama. De fapt este vorba despre un jurnal de călătorie dublu, în care pe fundalul descrierii unor ţări străine (Grecia, Italia, Bulgaria) şi al întâmplărilor pline de peripeţii prin care trec cei doi, are loc o introspecţie în sufletul uman. Drumul spre niciunde, care nu are un scop precis şi nu se sfârşeşte odată cu terminarea vacanţei, atinge momentul culminant în România.”
Și nu în ultimul rând, o carte pe care era cât pe că să o iau, dacă nu mi-aș fi dorit să citesc ceva în plus despre editura de care nu mai auzisem. Cerere în călătorie se numește cartea și tocmai ce a apărut la ed. Philobia (îmi dau seama că e o editură nou apărută în peisajul de la noi). Este scrisă de doi francezi și povestește o lună de miere atipică…
Descrierea editurii: “Proaspăt căsătoriţi, Mathilde şi Eduard renunţă la confort şi la siguranţa cardurilor bancare, pornind într-o călătorie de nuntă din care nu ştiu când se vor întoarce. Voiajul lor, de-a lungul a 6000 kilometri ce unesc Parisul de Ierusalim, reprezintă un drum anevoios, o testare a limitelor şi o căutare spirituală. Mână în mână, cu buzunarele goale şi dornici să se apropie de oameni, cei doi tineri vor traversa Alpii, pădurile din Balcani, coasta Adriaticii şi stepele Asiei Mici. Asemenea pelerinilor din Evul Mediu, ei vor răbda de foame si vor dormi sub cerul liber; totul pentru a afla cât de solidă e credinţa lor, cât de mult se iubesc şi câtă încredere pot avea în oameni.”
Așadar, aveați nevoie de titluri noi pe listă? Aveați, știu eu că aveați ;)