Miercurea fără cuvinte, proiect inițiat de Carmen.
(Nathalie Pechalat & Fabian Bourzat, Franța) Foto
Plushenko is back
După ce a fost complet nedreptățit la Jocurile Olimpice de la Vancouver din 2010, iar mai apoi a fost suspendat în același an pe termen nelimitat din cauza participării la diferite gale demontrative fără acordul ISU, Plushenko s-a întors și arată mai fresh ca niciodată. Un an pe tușă l-a ajutat, deși are foarte mari probleme la genunchi, însă cam ceea ce este Federer în tenis cam asta este și Plushenko în patinaj și oricât mi-ar displăcea mie aroganța lui, omul e fantastic. După ce am văzut azi, sunt convinsă că va deveni dublu campion olimpic la Soci (primul aur olimpic l-a luat la Torino în 2006)…
Și ca o paranteză, că nu mă pot abține, următorul Plushenko va fi fără îndoială micuțul și drăguțul Arthur Gachinski, foarte bun, foarte :)
EuroSkate 2011
A început Campionatul European de Patinaj Artistic, anul acesta gazda este capitala Elveției, Berna… destul de aproape de noi și de nebunia mea de a merge într-un an să văd live măcar o zi de concurs. Dar aștept un mondial prin apropiere ;)
În seara aceasta încep finalele și cum n-am TV, m-a rezolvat Clau cu Eurosportul pe net :D deci în 10 minute sunt în fața televizorului, scuze, calculatorului…
Sasha Cohen – Fire on Ice
Titlu: Fire on Ice, Autobiography of a Champion Figure Skater
Autor: Sasha Cohen (with Amanda Maciel)
Editura: Harper Collins, 2006
Nr. pag: 207
Această carte este adresată celor pasionați de patinajul artistic, pentru că este autobiografia unei mari campioane a acestui sport minunat. Deși în engleză (nu este tradusă la noi), se citește foarte repede, stilul este foarte facil, pe alocuri chiar naiv, dar să nu uităm că fata chiar a scris ea cartea, deci este de apreciat.
Alexandra Pauline “Sasha” Cohen vicecampioana olimpică de la Torino din 2006 își scrie povestea de la început cu pasiune și curaj. Spune tot, de pe gheață și din culise, de pe podium și și de la mantinelă. Ne trece prin toate emoțiile ei, prin toate succesele și toate ratările, ca în final să ne facă să sperăm că și noi putem să ajungem departe… prin muuuultă muncă. Povestea nu este deosebită prin traiectorie, dar este deosebită prin determinare și cred că această caracteristă este mereu prezentă în carțile scrise de sportivi.
Ce poate cineva învăța din aceste cărți: că sportul te disciplinează extraordinar (sportul, nu fotbalul foarte promovat, asta ca să nu sară cineva), sportul te pregătește pentru multe altele decât competițiile și tot sportul reușește să îți creeze un sistem de valori atât de riguros încât niciodată nu te vei abate de la el. Sportul este un mod excelent de ați trăi viața. Poate părea un truism, dar câți îl promovăm?
Mi-a plăcut cartea, nu o voi nota, pentru că nu am termen de comparație, în plus este după cum am mai spus, slăbuță ca și scriitură, dar, paradoxal o pot recomanda multora:
– pasionaților de patinaj
– adolescenților
– celor care iubesc cărțile despre sport, mai ales biografiile sportive
– celor care iubesc biografiile în general
– celor care nu au citit o carte cap-coadă în engleză, este un bun început fiind o carte super ușurică
– celor care vor să citească o carte pentru nimic mai mult decât pentru relaxare
– celor curioși :D
Podiumul olimpic la dans
Un concurs superb, sportivi extraordinari, dansuri perfecte, mișcări imposibile… Dar a fost noaptea canadienilor. Și m-am așteptat la asta :)
Aur: Tessa Virtue și Scott Moir (Canada)
Argint: Maryl Davis și Charlie White (USA)
Bronz: Oksana Domnina și Maxim Shabalin (Rusia)
Sper doar să nu se retragă canadienii după acest titlu, dansul pe gheață ar avea de câștigat enorm cu ei în competiții. Mi-au plăcut foarte mult și nu vreau să cred că au câștigat numai datorită faptului că au patinat la ei acasă ;)
Plushenko pierde titlul olimpic
Surpriză mare în finala olimpică de patinaj artistic masculin de la Vancouver. Se pare că nu a fost de ajuns faptul că “sunt ruși” după vorba și excelenta atitudine a antrenorului său Alexei Mishin. Ar fi fost foarte frumos ca Evgheni Plushenko să câștige pentru a doua oară medalia olimpică de aur, după cea primită la Torino în 2006.
Evgheni Plushenko, în vârstă de 26 de ani a anunțat că se retrage după olimpiada italiană de acu 4 ani, dar a revenit în forță la europenele de la Tallin de luna trecută câștigând a șasea medalie europeană de aur. Noaptea trecută însă “țarul” nu și-a recăpătat coroana (expesia lui Ivone Ghiță de la Eurosport). Se pare că rusul a avut o execuție mult prea “precaută” după unii specialiști, iar arbitrii au considerat ca mai bună evoluția americanului Evan Lysacek (locul 4 la olimpiada precedentă). Astfel rusul “zburător” primește medalia de argint la fel ca la olimpiada din 2002 din SUA. Podiumul este completat de japonezul Daisuke Takahashi (care ratează cvadrubla în debutul programului liber).
Eu care am văzut programele azi dimineața în reluare (deci poate nu am simțit tensiune, mai ales că auzsem la știri care-i campionul) aș zice că i s-a făcut o mică nedreptate rusului, americanul nefiind deloc mai bun, în plus nu avea inclusă în program săritura cvadrublă. Mi s-a părut puțin că i s-a agățat medalia în gât americanului. Lysacek nu a avut un program slab, a fugit după puncte și a știut că un program curat îl va pune de podium, dar nici el nu părea să se fi așteptat la câștigarea titlului.
Nu sunt fan number one, Plushenko chiar dacă îl admir mult, (mie îmi place foarte tare elvețianul Stephan Lambiel, vicecampionul olimpic de la Torino, clasat aici din păcate doar al patrulea) dar acum în locul lui nu m-aș retrage. La olimpiada din 2014 din Rusia, va avea 30 de ani, dar cu publicul alături și cu experiența de 3 olimpiade în spate (la fiecare clasându-se pe podium), aș participa fără probleme.
Plushenko rămâne oricum un mare campion, unul dintre cele mai cunoscute figuri ale patinajului artisic din toate timpurile. Și chiar păcat că nu a câștigat, sincer țineam cu el :D
My Sergei
Faptul că sunt leșinată după patinajul artistic nu mai miră pe nimeni. Cred că urmăresc acest sport de când mă știu. Cunosc cam toți campionii europeni, mondiali și olimpici (chiar dacă nu aș putea scrie numele tuturor rușilor și asiaticilor).
Patinajul este o poveste minunată despre cum forța fizică, talentul nemăsurat și iubirea pentru artă, muzică și stil se întâlnesc în mod inedit. Poate le dau dreptate celor care spun că nu este chiar un sport, pentru că nu-l poți judeca obiectiv, dar sincer eu nu-l urmăresc pentru competiția acerbă (care există, vă asigur) ci pentru spectacol.
Această poveste de care vreau să vorbesc a născut la rândul ei povestioare extraordinare, de dragoste, de ură, de invidie sau admirație. Peste toate însă răsare o poveste uluitoare. Protagoniștii: Ekaterina Gordeeva/Sergei Grinkov. Perechea rusă era reușita prin definiție. Patinau împreună de la 12 ani, erau multiplii campioni naționali și europeni atât la juniori cât și la seniori. Succesul era garantat. Astfel că urmează să câștige titlul mondial în patru rânduri 86-87, 89-90. Vârful de formă îl ating însă la Olimpiada de la Calgary, Canada în 1988 unde câștigă medalia de aur. Ca foarte mulți sportivi era imposibil să trăiască o poveste iubire în afara circuitului, așa că își trăiesc propria poveste de iubire pe gheață, devenind perechea momentului, dezvăluind o dragoste ce îi mistuia cu multă vreme înainte. În aprilie 1991 cei doi se căsătoresc într-o biserică ortodoxă din Moscova și decid să părăsescă concursurile de amatori trecând la profesiniști. În 1992 realizeză că sunt prea tineri totuși pentru profesionism, ea avea numai 22 de ani, iar el 25 și decid să se întoarcă la amatori pentru a prinde olimpiada de la Lillenhamer din Norvegia (care a avut loc la doar 2 ani distanță din cauza proaspetei decizii de a separa anii olimpici, până atunci într-un singur an se disputau atât olimpiada de vară cât și cea de iarnă). La olimpiadă câștigă a doua medalie olimpică de aur din carieră (lucru extrem de rar la patinaj, mai ales la perechi).
Dar în 1995 în timpul unui antrenament dinaintea unei gale profesioniste, Sergei face stop cardiac și moare pe gheață sub privirile ei în doar câteva minute. Avea doar 28 de ani. După ce-și revine din șoc, Ecaterina rămasă văduvă la doar 24 de ani scrie o carte, care mai târziu va avea parte și de o ecranizare: “My Sergei: A love story”.