Podiumul olimpic la dans

Un concurs superb, sportivi extraordinari, dansuri perfecte, mișcări imposibile… Dar a fost noaptea canadienilor. Și m-am așteptat la asta :)

Aur: Tessa Virtue și Scott Moir (Canada)

Argint: Maryl Davis și Charlie White (USA)

Bronz: Oksana Domnina și Maxim Shabalin (Rusia)


Sper doar să nu se retragă canadienii după acest titlu, dansul pe gheață ar avea de câștigat enorm cu ei în competiții. Mi-au plăcut foarte mult și nu vreau să cred că au câștigat numai datorită faptului că au patinat la ei acasă ;)

Sursa pozei.

Plushenko pierde titlul olimpic

Surpriză mare în finala olimpică de patinaj artistic masculin de la Vancouver. Se pare că nu a fost de ajuns faptul că “sunt ruși” după vorba și excelenta atitudine a antrenorului său Alexei Mishin. Ar fi fost foarte frumos ca Evgheni Plushenko să câștige pentru a doua oară medalia olimpică de aur, după cea primită la Torino în 2006.

Evgheni Plushenko, în vârstă de 26 de ani a anunțat că se retrage după olimpiada italiană de acu 4 ani, dar a revenit în forță la europenele de la Tallin de luna trecută câștigând a șasea medalie europeană de aur. Noaptea trecută însă “țarul” nu și-a recăpătat coroana (expesia lui Ivone Ghiță de la Eurosport). Se pare că rusul a avut o execuție mult prea “precaută” după unii specialiști, iar arbitrii au considerat ca mai bună evoluția americanului Evan Lysacek (locul 4 la olimpiada precedentă). Astfel rusul “zburător” primește medalia de argint la fel ca la olimpiada din 2002 din SUA. Podiumul este completat de japonezul Daisuke Takahashi (care ratează cvadrubla în debutul programului liber).

Eu care am văzut programele azi dimineața în reluare (deci poate nu am simțit tensiune, mai ales că auzsem la știri care-i campionul) aș zice că i s-a făcut o mică nedreptate rusului, americanul nefiind deloc mai bun, în plus nu avea inclusă în program săritura cvadrublă. Mi s-a părut puțin că i s-a agățat medalia în gât americanului. Lysacek nu a avut un program slab, a fugit după puncte și a știut că un program curat îl va pune de podium, dar nici el nu părea să se fi așteptat la câștigarea titlului.

Nu sunt fan number one, Plushenko chiar dacă îl admir mult, (mie îmi place foarte tare elvețianul Stephan Lambiel, vicecampionul olimpic de la Torino, clasat aici din păcate doar al patrulea) dar acum în locul lui nu m-aș retrage. La olimpiada din 2014 din Rusia, va avea 30 de ani, dar cu publicul alături și cu experiența de 3 olimpiade în spate (la fiecare clasându-se pe podium), aș participa fără probleme.

Plushenko rămâne oricum un mare campion, unul dintre cele mai cunoscute figuri ale patinajului artisic din toate timpurile. Și chiar păcat că nu a câștigat, sincer țineam cu el :D

Start, Vancouver 2010 !!!

Pentru cei pasionați și pentru cei care sunt cuprinși de spiritul olimpic:
În această noapte putem urmări Festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Vancouver. Din păcate canadienii au luat hotărârea de a fixa programele competițiilor după ora Canadei de Vest și astfel că probabil multe dintre concursurile preferate le vom putea vedea la ore imposibile din noapte.

Spre deosebire de americani, care la Olimpiada din 2002 de la Salt Lake City, au făcut programul compețional țind cât de cât cont și de ora Europei, canadienii probabil (care țin mai mult la spectatorii și telespectatorii lor, decât la cifrele mari de audienă din restul lumii) simt altceva când vine vorba de Olimpiadă. Am înțeles că țintesc foarte multe medalii, organiazarea va fi de înalt nivel… deci nu le pasă de prea tare de “fanii” de peste ocean.

Sincer, eu aștept cu nerăbdare concursurile de Patinaj (care debutează prin 14-15 februarie) și eventual săriturile cu schiurile, în rest nu prea sunt cunoscătoare, dacă prind ceva mă uit cu plăcere… Festivitățile însă îmi plăceau și le urmăream întotdeauna, dar nu cred totuși să mă trezec mâine dimineață la 4 pentru asta :((

Inimi la Beijing


Am reușit și eu să citesc după mai bine de o lună de când o aveam pe noptieră cartea “despre campionii de la Beijing” așa cum o numesc autorii.”Inimi la Beijing” nu e o carte document este o carte sentimentală despre victorii și înfrângeri, despre lupta cu psihicul și cu gândul că toată munca pe care ai depus-o să ajungi la Olimpiadă pot deveni istorie.
Au fost ratări, au fost victorii ce ni le vom aminti mereu. Sincer am crezut că este doar o strategie de marketing. Cartea s-a distribuit numai împreună cu Gazeta Sporturilor pe 16 decembrie anul trecut. Eu am reușit să o cumpăr abia după câteva zile și am răsfoit-o uitându-mă mai mult la poze.
Pe cum o citeam pe atât îmi plăcea mai mult. Se descriu lucruri pe care nu le-am văzut la televizor, se descriu fapte și sentimente ce n-au trecut de cealaltă parte a ecranului. A fost frumos gestul unor reporteri de a răsplăti perfomanța sportivilor spunând povestea lor reala.
Recomand cartea tuturor mai ales că dacă aveți timp o terminați în câteva ore.