Cred că mi-am propus un articol de acest gen cam de două luni și mereu pe când să-i fac loc în program intervenea câte ceva. Dar weekend-ul trecut am lucrat la el și în seara asta vă pot prezenta o variantă finală a ceea ce am vrut să fie un Top 15 al celor mai drăguțe străduțe, pe care am apucat să le văd până acum prin Europa noastră frumoasă…
Cel mai probabil, după acest articol voi face o mică pauză de relatări din Croația, căci mă așteaptă aici pe blog câteva îndatoriri neterminate, însă, țin neapărat ca la acest început de septembrie să vă mai povestesc și despre vacanța la mare la croați, căci vacanțele de vară (concediile) nu s-au terminat încă, chiar dacă doamna toamna ne dă târcolale tot mai evidente. Încerc să răspund la întrebările “Și, cum a fost la mare în Croația? Mai frumos ca în Grecia? Mai scump ca la noi? Merită să mergem cu copiii? Cât de deranjante sunt plajele cu pietricele? etc”.
Nu prea știu de unde să încep, de ce să nu fiu sinceră? Istria m-a impresionat destul de tare și mi-a luat ceva vreme să-mi pun gândurile în ordine, să mă gândesc la ea ca la un loc minunat în care mi-a fost dat să ajung și să o pun la păstrare în memorie, pentru zilele din ce în ce mai ploioase și nopțile din ce în ce mai lungi din toamna care va urma. N-aș vrea să uit să vă spun nimic din ce am văzut și ce am simțit, dar asta nu prea e posibil. Rezultatul o să-l vedem împreună un cappuccino fierbinte și două/trei ore mai târziu ;)
Până acum numai despre Zagreb am povestit, da, atât cât l-am văzut. Dar înainte de a merge cu povestea mai departe, am pentru voi 10 … să le zicem sfaturi, dar la fel de bine le putem zice lucruri, ca să nu par atotștiutoare după doar o vizită, pe care trebuie să le avem în minte înainte de o vacanță în țara asta atractivă. Se pare că anul acesta a cucerit tot mai multe suflete românești. Am dreptate, Loredana? La finalul articolului găsiți și două oferte de vacanță spre Croația, în cazul în care nu o abordați pe cont propriu.
Nici urmă de depresie post vacanță sau cum destul de clinic am observat anul trecut că este numită “sindromul post-concediu” :) Mă simt minunat, așa cum cred că ar trebui să se simtă lumea după o vacanță mult așteptată, căci daaa, n-am mai avut parte de o vacanță de acest gen din… 2010. Știu că au mai fost vacanțe mai scurte sau city break-uri, dar aici vorbim totuși de vacanța mare, care finally a fost mare, cam 12 zile ;)
