Mi-am dat seama că pentru mine Nadia nu e eroina de la Montreal și nici legenda vie pe care nu neg că aș vrea să o cunosc, ci pentru mine Nadia e fata aia pe care am cunoscut-o prin intermediul cărții lui Ioan Chirilă. Se spune că dintre toate cărțile lui Chirilă, Nadia i-a stat chiar și lui mereu la suflet, “pe Nadia a iubit-o mult”, spune soția cronicarului, actrița Iarina Demian.
Eu îmi amintesc că aveam acasă prima ediție, cred că încă mai există în biblioteca de la Ineu, știu că am început-o de nenumărate ori și am abandonat-o de tot atâtea ori, pentru că după părerea mea de copil necopt, conținea prea multe statistici, dar dacă mă întrebai la vremea aceea ce carte vreau să citesc în vacanță îți răspundeam imediat că Nadia lui Chirilă.
Această Nadia e un personaj de poveste, o fetiță activă din care părinții au vrut să scoată energia care nu-i lăsa pe vecinii de la blog să doarmă și au dat-o la gimnastică. Și povestea s-ar fi oprit aici, dacă nu cineva acolo sus, ar fi vrut ca fetița asta din povestea noastră să facă parte dintr-o poveste fără sfârșit a lumii sportului. A fost talet și a fost noroc, a fost multă muncă, trudă și frustare, dar a fost și multă bucurie. Culmea, nu neaparat o bucurie a victoriei ci o victorie a unui zâmbet de copil asupra unei întregi planete.
Pe de-a-ntregul am citit-o abia anul trecut, cu aceeași emoție de copil în suflet și acel regret fără rost că în 1976 pentru că nu existam (motiv nu suficient de serios) am ratat Olimpiada de la Montreal. Nu vreți să știți cu câte râvnă dădeam paginili, eram pur și simplu curioasă și mândră și simțeam mai multe sentimente amestecate despre, cu siguranță, cel mai glorios moment al sportului românesc și la final am știut că nu pentru acel 10 memorabil îmi doresc să văd arena olimpică de la Montreal (deși competiția de gimnastică artistică nici măcar nu a fost ținută acolo, pe vremea aia gimnastica nu era atât de importantă) ci pentru fata aia simplă, cu noroc antologic și talent nemăsurat. Nu pentru VIP Nadia vreau să ajung cândva, dacă e posibil, la Montreal, în arena aia unde fanii gimnasticii merg ca la Mecca ci pentru Nadia lui Chirilă.
