British Council vă invită să descoperiţi muzica contemporană britanică

O altă invitaţie de la British Council pentru cititorii mei bucureşteni. Am mai primit una în decembrie şi chiar aş fi mers cu cea mai mare plăcere dacă eram în Bucureşti (unde se întâmplă cele mai faine evenimente din România, ori ne place, ori nu ne place). Aşadar pentru cine vrea să petrecă o seară interesantă în compania muzicii, anunţul de mai jos poate fi de interes.

Aflată la a doua ediţie, Stagiunea de Compoziţie Britanică prezintă, în premieră în România, un program construit în jurul creaţiei muzicale a celor mai importante compozitoare din Marea Britanie, în cadrul unei serii de patru concerte lunare – 16 decembrie 2011, 26 ianuarie 2012, 23 februarie 2012, 29 martie 2012. Selecţia cuprinde lucrări care îmbină elementele clasice cu elementele multi-media ale tehnologiei moderne şi a fost realizată de compozitorul Philip Cashian, conducătorul catedrei de compoziţie a Academiei Regale de Muzică din Londra.

Joi, 23 februarie 2012 British Council vă invită să descoperiţi muzica contemporană britanică începând cu orele 19:00 la Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română” (strada Gutenberg Johann, nr.19), în cel de-al treilea concert al Stagiunii de Compoziţie Britanică.

Acest concert aduce o selecţie de lucrări pentru diverse orchestraţii – instrumente de suflat, coarde, percuţie, pian, parcurgând un registru stilistic larg, axat mai cu seamă pe un sunet bogat, puternic, în care violenţa şi delicateţea devin repere de necontestat în traducerea melodicului şi armonicului în piese precum „Carillon” a lui Martin Butler sau „Trezeşte-ţi vocea neîmblânzită” a lui Judith Weir.

 Interpretează Ansamblul “Archaeus” – dirijor: Liviu Dănceanu

 În program

Helen Grime – „A privi cerul verii” (vioară, violă)

Martin Butler – „Carillon” (clarinet, vibrafon, piano forte)

Philip Cashian – „Cântece dintr-o lume nemişcată” (clarinet)

Tansy Davies – „Acvatic” (CAng, percuţie)

Judith Weir – „Trezeşte-ţi vocea neîmblânzită” (fagot, violoncel)

Mark-Anthony Turnage – „O scurtă procesiune” (vioară, violoncel, piano forte)

Julian Anderson – „Bach Machine”

 Durată: aprox. 70 de minute

Intrarea este liberă.

Bucureștiul canicular

Început de august la 40 de grade +

De sus de unde clima nu făcea față (noaptea dupa 12)

La cea mai bună cofetărie cu cea mai delicioasă prăjitură în față (Apoteoza)

După colț, pe Calea Victoriei (înainte să vină ploaia)

Apus în ultima seară (ploile s-au oprit, să ne topim iar… și iar)

 

Prin “micul” Paris

Înainte să sară cu gura pe mine cei care urăsc Bucureștiu din principiu, trebuie să dau niște lămuriri: faptul că eu m-am simțit bine în București de fiecare dată se prea poate să se datoreze oamenilor pe care i-am  întâlnit și locurilor pe care le-am vizitat (de fiecare dată altele) și nu atmosferei generale. Și mai cred că dacă vrei să vezi cu adevărat părțile frumoase ale unui loc le vei vedea, însă dacă ești pus doar pe critică și Parisul “adevărat” ți se va părea aglomerat și sufocant, iar dacă mergi în nordul lui posibil să nu vrei să te mai întorci în cel mai frumos oraș eurpoean niciodată (probabil și aici voi fi contrazisă).

Am ajuns la București în weekend datorită unei conferințe (despre care o să vorbesc în altă postare) și am petrecut două zile frumoase cu oameni dragi. Și dintre toate vizitele mele la București aceasta mi s-a părut cea mai apropiată atmosferei de “micul Paris”. Paul cu cappuccino-uile lui și macarons și croissante a avut o contribuție majoră la acest feeling, dar pe lângă asta…

A fost “Stația Spațială” în IMAX, o experiență, vorba lui Clau (care a doua zi a mers la același film, în același loc, singur) :)

Grădina Botanică, care poate nu e la fel de mare și la fel de frumoasă ca cea din Cluj, dar pentru mirosul de liliac din această perioadă merită vizitată.

Un prânz de nota 10 în cel mai celebru restaurant din București “Caru cu bere” (mi-am dorit de la prima vizită să pap aici și acum s-a materializat dorința).

Centrul vechi al Bucureștilor, promite. Am fost impresionată pozitiv de numărul mare de oameni de la terase și … da, de gradul de civilizație de care nu vorbește nimeni.

Cina romantică cu iz de Firenzze (avamprenieră datorată nașei) :)

Și ziua de duminică cu cei care au văzut Pământul dintr-un loc din care cei mai mulți nu-l vom vedea niciodată, adică de pe Orbită.

Cu dl. Dumitru Prunariu (Soyuz 40)

Eu aștept pozele de la Paul și voi o sa mai așteptați puțin să încarc eu pe Picasa albumul de la București  ;)

E gata incărcat :)

Plimbărici prin București

Încep cu scuzele și mulțumirile :D

Îi rog pe cei care mă citesc și pe care îi citesc și care probabil sperau să dau un semn de viață că ajung “pe la capitală”… să mă scuze. Am știu cât de scurt va fi timpul și nu avea rost să ne vedem pe fugă. Ar fi multe persoane pe care aș dori să le văd la București (cei mai mulți de la mine din blogroll sunt din Bucureșți), dar cu speranța că nu mă vor înjura și nici nu se vor supăra prea tare le promit că data viitoare “dau sfoară în țară” :*

Mulțumirile merg acasă la Luiza și la Vitalie, într-un apartament foarte frumos și cald, care ne-a găzduit și unde noi ne-am simțit minunat. Gazdele au fost dintre cele mai cele, ce mai, ne-a plăcut așa de mult că o să mai mergem (nu trebuia să ne tratați așa de bine) :D
Mulțumim pentru tot, dragilor :*

Deci, după cum am spus și din titlu, duminică și luni am fost Plimbărici prin București și nu oricum, ci cu ghid :) Am văzut locuri pe care le rataserăm la vizitele precedente și ne-am tras sufletele în locuri tare frumoase. Mie îmi place Bucureștiul… îmi place chiar mult.

Am fost prin multe locuri, peste tot mi-a plăcut, dar unele m-au impresioat chiar foarte mult. Am văzut “tezaurul României” de la Muzeul de istorie, clădirea C.E.C.-ului, Carul cu Bere (data viitoare vom lua și o masă aici), Palatul Cotroceni, Universitaea de Drept, am luat la rând librăriile mari de pe Magheru de unde nu am ieșit cu mâna goală, ne-am plimbat foarte mult pe jos ceea ce a fost minunat mai ales pe vremea superbă de luni etc.

Cireașa de pe tort însă, au fost cele câteva ore petrecute în fața unui cappuccino și a unor ștrudele la J.W. Marriott. Luiza e responsabilă pentru acestă surpriză minunată de care m-am bucurat maxim, pfff… și ce planuri ne-am mai făcut cu programele speciale de Crăciun și Revelion ale hotelului… of course, planuri care nu neaparat erau pentru acestă viață ci pentru aia în care amândouă am fi fost niște descendente ale unei familii de nobili :))

Una peste alta, că aș putea să povestesc până dimineață și oricum am în minus multe ore de somn (am ajuns în Cluj azi dimineața la 5 și nu m-am mai culcat), ne-a plăcu tare în capitală chiar dacă unii au venit cu treabă și alții doar ca să țină companie. Ideea e că ar fi fost bine să mai fi stat câteva zile ca să mă întâlnesc cu bucureștenii mei din blogroll și în plus mai aveam atâtea de făcut… Dar, ca la Paris am lăsat și aici lucruri de făcut și oameni de întâlnit pentru data viitoare…


Pe patine


Sunt o împătimită a patinajului artistic. Nu scap nici macar un Campionat European sau Mondial, de Olimpadă nici nu mai zic nimic. Dacă Eurosport ar difuza concursurile de Grad Prix sau întrecerile de Cupă Mondială cred că nu m-aș dezlipi de televizor.
Cu toate acestea eu personal nu mi-am pus patine în picioare până acu’ 2 zile. În primul rând îmi erau mari și nu le-am putut strânge bine pe picioare, iar în al doilea rând grija lui ” să nu cad” m-a făcut ca minute bune să nu mă pot desprinde de la matinelă. Apoi încet, încet mi-am dat drumul mai ales ca vedeam niște micuți care se dădeau de mama focului și erau toți roșii în obraji. Apoi după o vreme un domn de varsta a treia s-a apropiat de mine și mi-a zis: “…domnișoară pe gheață nu se merge, se alunecă”. Ok ușor de zis greu de făcut. Am apucat marginea mantinelei și am început să trag de ea împingându-mă înainte, și acum am ferbră musculară la brațe de la această activitate. În cele din urmă m-am îndepărtat bine de mantinelă, dar nici vorbă să pot face un tur de patinuar singură. Domnul de mai devreme s-a oferit să ma ajunte. Am reușit la finalul programului un tur complet mai mult nici vorbă.
Dar vreau să mai încerc, neaparat. Nu mă las cu una cu două. Nu vreau să fac triplu axel, dau dublu ridberger dar vreau să alunec așa cum îmi doresc de când eram mică și o vedeam la televizor pe Surya Bonaly și Oksana Baiul.

București și nu doar atât


După 2 nopți pe tren și o noapte într-un hotel decent la căldurică acum sunt în pat chinuită de oboseală. Bucureștiul pe care l-am vizitat acu’ 2 ani mi s-a arătat de această dată în 2 zile veritabile de iarnă. Joi a nins ore bune fără incetare mai ceva ca în povești, iar ieri deși a fost soare nu cred că au fost garde peste zero.În prima zi după ce ne-am terminat treburile am plecat la Plazza România. Îmi doream să ajung aici pentru că aici le duce pe cele care câștigă la concursul Bolero. Am vrut să vad magazinele mai ales că era perioada de reduceri așa că de la Zara la T!naR l-am bătut pe toate și evident mi-am și achiziționat ceva. Apoi am fost la Movieplex și am văzut primul 3D rulat în România “Călătorie spre centrul pământului”. Super experientă. Seara am vrut să vad orașul încă împodobit, dar din păcate beculețele erau stinse semn că primăria capitalei nu mai alocase bani și după sărbători pentru podoabele de Craciun. Totuși as fi zis că se putea ca eram doar în 9 ianuarie.Vineri am renunțat la metroul de care am abuzat joi (ne-am plimbat de la Gara de Nord la Universitate și retur, apoi am luat-o spre Eroilor, Militari si apoi seara iar ne-am întors la Universitate) și am decis să ne muncim picioarele făcând un adevărat tur de forță prin oras. Prima dată am fost în Cișmigiu unde am furat câteva poze peisajului de iarnă și apoi am intrat pe patinuarul amenajat chiar pe lac. Cu patinele în picioare pentru prima dată m-am simțt tare bine chiar dacă abia puteam sta sus. Ajutată de un domn generos am reușit să fac un tur al patinuarului.Apoi tot pe jos am traversat parcul Izvor și am ajuns la Casa Poporului. Am decis da o admirăm dar de afară de această dată mai ales ca amândoi am vazut interiorul, Clau chiar de căteva ori și în plus eram cu bagajele după noi. De acolo am mers în Piața Unirii la Unirea Shopping Center care e ceva în genul Crișul-Ziridava-Central doar că mult, mult mai haotic.Aici eram deja foarte obosiți, dar trebuia să ajungem la Universitate așa că tot pe jos pe langa Spitatul Coltea am luat-o. Se impunea vizitarea unei librării și cum noua ne place librăria NOI am intrat în ea.Mai e ceva la București care se numește Strada Cărții. Un proiect de anticariate în lanț care se întinde de la intrarea dinspre Intercontinental pe b-dul Regina Elisabeta pâna aproape de Cercul Militar Național. Cărți găsești la prețuri rezonabile în stare bună. Eu mi-am luat Lucian Blaga- “Luntrea lui Caron” la 20 de lei și mai gaseam cărți dacă mai eram dspusă să chleltui niște bani.Trenul a plecat din București pe la 18:30. Nu-mi era somn și am vrut să văd munții așa că am stat trează pănă am trecut de Brașov. Eram la vagonul de dormit și am putut stinge lumina. Afară era lună plină plus că zăpada potența lumina naturală astfel că am văzut numai bine traseul Sinaia-Bușteni-Azuga-Predeal-Brașov. M-am putut culca împăcată dupa asta. Îmi îndeplinisem toate obiectivele.