Final de mai. O ploaie măruntă și sâcâitoare cădea la Cluj, iar eu eram fericită. Îmi ieșea planul cu Italia și urma să plec a doua zi. Cum zice mami, era genul acela de fericire “de puteai prinde iepuri cu mine” :) Asta o fi altă expresie de la Ineu :) În seara de dinaintea plecării, Iunia își lansa cartea Prin lume, spre mine, la Cluj. O știam pe Iunia inițial de pe blogul ei și apoi i-am luat un intreviu pentru Plimbarici.ro. Am vrut cartea, dar mai mult decât atât am vrut să o întâlnesc pe ea.
Turcia, dincolo de All Inclusive
Azi dimineață la 7 eram în Aeroportul Internațional Cluj-Napoca. Nu, n-am plecat niciunde, nu eu ca să spun așa, dar a fost suficient să ajung acolo, să arunc un ochi (ăla deschis bine la ora aia) pe tabela de plecări, ca să-mi alimentez visele de zbor. Printre Taroame și Wizz-uri, evident, văd multe chartere spre Grecia și FOARTE multe spre Turcia. Nu aveai cum să le ratezi, semn că românii merg în Turcia, vacanțele la turci nu sunt nici pe departe “depășite”. Ok, îmi spun: și eu cum de nu am ajuns până acum?
Kazahstan, o poveste scurtă dintr-o țară mare
La exact o lună de când râdeam pe aeroport de faptul că pleca în Kazahstan (căci ceva mai exotic de atât nu ni s-a părut decât atunci când a plecat Chandler în Yemen), l-am lăsat pe Clau azi în elementul lui și astfel mi-a predat articolul despre vizita sa în țara din inima Asiei. Mi-a promis o poveste despre experiența kazahă încâ de când a aflat că pleacă, iar apoi i-am făcut promisiunea publică în acest articol, așa că trebuia să se țină de cuvânt, nu mai avea scăpare. Nu știu dacă o să vă doriți să ajungeți în Kazahstan după ce citiți acest articol, dar zic eu că e bine să știi că există și locuri despre care nici turiștii și nici “călătorii de meserie” nu spun mare lucru, eu una mă bucur enorm să citesc despre părți mai puțin populare de lume, locuri în care poate nu o să ajung niciodată altfel decât prin experiențele împărtășite ale altora.
The butterfly effect
Sau pasiunea mea de a “alerga” fluturii ca să-i pozez. De fapt mă aleargă ei pe mine de nu mă văd. NU știu cum a început, cred că undeva în subconștient sunt atrasă de faptul că fluturii sunt niște zburătoare atât de frumoase (micuțe, colorate, fragile) care până nu de mult au fost niște târâtoare oribile (mă mănâncă pielea numai când le văd, îmi amintesc că tati făcea o alergie imposibilă la omizi, a rămas de atunci zicala lui “să nu-i dorești cuiva un rău mai mare, decât să-l mănânce pielea” :)) )
Cum să “suporți” mai ușor vara în oraș (Mic tratat de trai canicular/urban)
Nu știu dacă o fi la fel și vara 2013, dar pot spune că pentru mine, vara 2012 a însemnat “vara în oraș” (minus 2 săptămâni superbe la Ineu), unde orașul a fost Clujul, iar temperaturile au bătut niște coduri roșii. De o săptămână recordul stă să cadă, dar mie îmi place vara, recunosc cu mâna pe/la inimă. Iunie, Iulie, August, Septembrie mă fac să mă simt în elementul meu și la 40 de grade. Totuși însă, să petreci cele mai călduroase luni ale anului printre betoane și asfalt incins nu e deloc o treabă ușoară. Aș zice că mai ales pentru cei care și-au dus copilăria și adolescența la curte, la grădină, pe malul unei ape etc, deși este evident că nu e tocmai facil nici pentru cei născuți între aceste betoane de care vorbesc. Așa că, însuflețită de cele 32 de grade de azi, m-am gândit puțin la ce putem face în oraș atunci când “curg apele pe noi” și suntem “leșinați” în orice moment al zilei:
Cum citim Șotron? Îndrumar de lectură
Autor: Julio Cortazar
Editura: Polirom, 2011
Nr. pagini: 547
Preț: 18,35 pe www.libris.ro
Șotron e un plan pentru vara asta. Întâi mi l-a împrumutat Lili, dar a rămas necitit din motive de “viața e prea scurtă și poveștile sunt prea multe”. Apoi l-am primit de la librăria online, Libris.ro și după ce l-am răsfoit, mi-am dat seama că o componentă esențială a lecturării lui, nu este doar povestea în sine, ci felul oarecum bizar în care este scrisă cartea și mai ales felul în care ea poate fi citită. Mi se pare fascinant modul ăsta de a face cartea de citit într-un fel atât de original. Trecem, deci, peste faptul că acțiunea sa este plasă în inima Parisului, ceea ce o va pune automat pe lista Travel by Books, și încercăm să vedem ce vrea Cortazar de la noi:
Muntenegru; o frumusețe la care nu te aștepți
Câți dintre noi se lasă surprinși în vacanță și câți merg la sigur?
N-am făcut eu studii ca și cercetătorii britanici (care le știu ei pe toate, desigur), dar cred că cei mai mulți adoră să meargă la sigur. Știu pe cineva care merge de vreo 7 ani în Grecia (cu familia de 4 persoane) în același loc, același hotel din Paralia, căci acolo se simt ei bine, atât de bine că n-ar încerca altceva pentru nimic în lume. Nu ne putem amesteca în gusturile cuiva, dar totuși, de ce nu ai încerca ceva despre care să știi mai puțin, doar din auzite? Asta pățesc eu de ceva vreme cu Muntenegru…