Cine crede-n zbor e stăpân peste zare, zice Lucian Blaga, iar eu i-am dat dreptate din primul moment, apoi, desigur, am citit probabil cea mai frumoasă și metaforică carte despre zbor, Pescărușul Jonathan Livingstone și am aflat că fiecare are zborul său, conștient sau nu, pe cer sau nu, în interiorul sufletului său sau… nu-l va simți niciodată.
Nu mică mi-a fost mirarea zilele trecute, să-mi cadă în mâini niște articole, care tratează cu maximă seriozitate, ceea ce eu numesc de ani buni depresia post-vacanță. Se pare că, dacă eu am crezut că e o dambla de-a mea, născută din prea mult răsfăț, în termeni de specialitate, “boala” se numește sindromul post-concediu și este cât se poate de reală.
Nu e cu semnul întrebării la final, asta pentru că urmează câteva “sfaturi”, da, de la mine :) Am stat așa și m-am gândit cât de ușor este să iubești toamna în Franța, Italia, Spania, Portugalia, cât de minunat este să ne mirăm la unison: “Vai, dar Roma arată fenomenal pe ploaie!” sau “Parisul în lumina toamnei este fabulos!” (ceea ce este chiar adevărat), dar în același timp, în diminețile în care dăm la o parte draperiile din camera noastră și vedem câțiva stropi de ploaie și un covor de frunze galbene și eventual ude, pe străzile ce le știm pe de rost, gata, ne-am stricat ziua. Cine se recunoaște?
Trebuie să recunosc: când aud de Salina de la Turda mi se cam ridică tensiunea :) Am fost de vreo 7 ori până în prezent și mie chiar nu mi se mai pare un loc de văzut. Primele dăți a fost fain, asta prin 2010, după acel moment, însă, orice vizită la Turda m-a cam lăsat rece (inclusiv la propriu, că e atât de frig în Salină încât mă pun pe dârdâit numai când mai văd pe acolo o domniță în fustiță și saboți, dar na, ce să le faci?). Însă Turda a făcut ce a făcut și m-a lovit în creștetul capului în semn de: “las’ că îți arat eu ție” ;)
Cam din ianuarie nu v-am mai arătat punctual la ce visez, iar azi, după o primă parte a zilei cu destulă agitație, mi-am luat un karamalz și am răsfoit un album cu imagini din Bulgaria. Da, din Bulgaria, însă nu de la mare ci de la… Veliko Tarnovo…
Nu am avut o idee originală cu acest articol, am zărit pe mai multe bloguri astfel de liste, dar ultima dată m-a inspirat Andra cu lista ei frumoasă și mi-am pus un semn în memorie, să nu uit să o fac și eu pe a mea. Și cu această ocazie îi îndemn pe toți cei care au trăit experiențe memorabile în călătorii, să alcătuiască o astfel de listă.
… Prima buclă albă nu știu cand ți-a apărut/ Știu doar că în bucle, firele de nea/ S-au ivit de grija mea… (Mama – C. Crișan) Ascultă!
