Circula până ieri pe Facebook, un text despre un tată care “a plâns în brațele fiului său” din cauza sistemului educațional din România. În urma articolului super popular, evident, multe reacții pro și contra. A reușit articolul cu pricina ceva ce de multă vreme nu s-a mai întâmplat în preajma zilei de 8 martie: să mute atenția populației de pe “elogiul mamelor” pe orice articol în care “și băieții mai plâng câteodată”.
Gazdă! Fără doar și poate mă simt de 100 de ori mai bine în postura de gazda. Fără doar și poate mă simt fenomenal primind oameni la mine acasă, decât să merg eu la ei acasă. Da, am avut și de pierdut de pe urma faptului că nu am întors vizite, dar așa sunt eu, intru mai greu în pielea musafirului, pe când gazdă parcă m-am născut să fiu.
După ce ieri m-am trezit cu soarele bătând la geam, deși credeam că va ploua, doar m-am tot uitat pe site-urile cu știri despre vreme, azi m-am trezit în plin gri, din nou!! Tema predilectă a lunilor de final de toamnă/iarnă/început de primăvară, acest gri are un mare atribut: te face să cauți frumosul în altă parte decât privind pe fereastră!
Mă mânâncă tălpile (știți superstiția, da? dacă te mânâncă talpa dreapta sigur vei pleca într-o călătorie), dar vremea nu cred că vrea să mă rezolve. Cum să fie atât de frumos afară luni, marți… joi, iar în weekend să anunțe ploi? Frustrant, dar îmi pun speranțele în faptul că dacă nu pot ieși în acest weekend, măcar în următorul va fi mai frumos și pentru că e mai în martie va fi și mai… primăvară :)
Știu cu exactitate care a fost cea mai frumoasă aniversare a lui de până acum… Și nu mă stresează să știu că nu și-a petrecut-o cu mine, ba din contră, știu cât de importantă a fost acea zi și mă bucur să știu că a avut parte de ea…Ea a fost acu’s cinci ani și greu o să o poată bate ceva… Am rezonat cu ea de la distanță și l-am lăsat să se bucure de un cadou profund, AL LUI!
Documentându-mă pentru un alt articol, am găsit zilele trecute niște imagini de la Londra, care mi-au tulburat gândurile. Și pentru că după exemplul de aici, doream să vă mai prezint câteva bloguri (coincidență sau nu, tot despre Londra), deja se contura în mintea mea un articol cu Londra ca vedetă. Am vrut să vă scriu ieri, dar m-am ocupat cu ziua fratelui mai mic al Bialogului, așa că îmi cer iertare și vă trimit la Londra abia azi ;)
Și pentru că s-a terminat competiția de patinaj artistic de la Olimpiada din Rusia și puține ore ne mai despart de Gala Laureaților (în direct pe TVR 2 de la ora 18:30), m-am gândit să pun în cuvinte ce am simțit în aceste două săptămâni pline de patinaj. Partea bună este că am ce povesti, partea proastă este că de unele aspecte tare aș fi vrut să nu avem parte și să n-am ce zice, dar JO au fost în Rusia și … restul e istorie.
