Și am făcut și una bucată rimă cum îi șade bine poetului :) Una peste alta, în vălmășagul de chestii care s-au întâmplat și se întâmplă în continuare în acest sezon prin “lumea mea” s-au arătat și câteva ipostaze în care mi-am spus că Moș Crăciun e senil (că e Moș, se înțelege) și uneori vine de mai multe ori pe an, iar alteori zici că a uitat adresa. Acum, combinat și cu ziua mea, probabil că se va supăra că tocmai l-am făcut senil, dar să vedeți câte mi-a adus :)
Cică mai avem 50 de zile până la Crăciun și sincer nu știu dacă să mă bucur sau să mă întreb iar “cum a trecut (și) anul acesta”? Probabil ambele variante sunt viabile și niciuna nu ar trebui să însemne mai mult decât înseamnă. Da, vine Moșu’ peste o lună și jumătate și da, e gata azi/mâine și 2014. Dar până la retrospective mai avem puțin. Azi am aruncat doar un ochi peste umăr și la o scurtă discuție cu cineva de dimineață, am răspuns la întrebările: “cum ți s-a părut 2014, turistic vorbind? ce au ales turiștii (români)?”
Dacă aș fi fost în București zilele astea aș fi mers 100% la concertul eveniment ce va fi susținut de Al Bano și Romina Power pe 5 noiembrie la Sala Palatului. Aveam o datorie morală față de caseta aia pe care am ascutat-o până s-a stricat în timp ce pictam de zor pentru orele de desen (ce-mi mai plăceau!). Din păcate nu sunt, iar în țară Al Bano nu cred să fi concertat în ultimii ani… Alte concerte bune ce se anunță pentru Cluj nu știu să fie… în schimb pentru București, off… iar mi se pare că acolo se întâmplă toate…
O luară pe drumul pe care mergea el întotdeauna, în unghi ascuțit spre Ponte alle Grazie, traversând râul Arno și urcând spre bătrânul fort. Stând pe parapetul de piatră, era ca și cum își legănau picioarele în râul ce traversa orașul. Michelangelo îi arătă vila tatălui ei în Fiesole, cu Badia chiar lângă ea, zidul cu opt turnuri ce apărau orașul la poalele dealului Fiesole, înghesuiala albă și strălucitoare a Baptistierului, Domului și Campanilei, Signoria, cu turle înalte din piatră aurie, orașul oval închis de ziduri și râu, și pe partea lor, Palatul Pitti, luminat de lună, construit cu piatra din propria carieră din grădina Boboli, chiar sub parapet. Stăteau aproape unul de celălalt, mângâiați de lună. Erau prinși de frumusețea orașului și de dealurile care îi îmbrățișau la fel de drăgăstos cum era Florența îmbrățișată de zidurile ei. Degetele lor se căutară încet pe suprafața aspră a pietrei, se atinseseră și se împletiră… (Irving Stone – Agonie și Extaz)
Dragii moșului babei, au trecut 3 (trei) ani de când am cunoscut-o pe Florența asta care mi-a rămas la inimă. Și n-am mai putut-o uita, uite așa s-a lipit nebuna, de mine, de îmi controla toate gândurile. Noroc, vă spun eu, noroc, că nu a devenit o obsesie și noroc că am ajuns să o mai văd o dată înainte să devină, că știți și voi cum e cu iubirile astea neconsumate… te consumă… până la urmă…
Hai că deja am făcut ceva caz pe tema asta, dar a fost amuzant și încă mi se pare amuzant, mai ales că deja au început referirile la “stai să vezi când o să trebuiască să spui câți ani ai!!” :) Ideea e că m-am întors acasă, n-am avut vreme nici să respir de când am ajuns, dar sunt super mulțumită de cum a ieșit și abia aștept să vă povestesc. Doar că mai am un weekend plin, plin și apoi… să curgă cu povești de la Firenze. Până atunci însă, am pregătit ceva ce a ținut o lună, nu mi-a fost ușor să aleg între momentele zilei, iar rezultatul îl vedeți mai jos…
Încep să scriu aceste rânduri în trenul ce tocmai a plecat de la Firenze cu destinația Treviso. Sunt obosită în măsura în care sunt și încântată de tot ce mi-au adus aceste ultime zile din decada ce începea cu 2. Căci de ultima dată când ne-am auzit s-au mai întâmplat câteva lucruri în frunte cu faptul că am schimbat prefixul, sau nu, în frunte cu faptul că am schimbat prefixul la Florența, căci peste ani asta va fi adevărata conotație. E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată, chiar dacă știam de el și nu a mai fost o supriză în adevăratul ei sens. Dar, DA! mi-am petrecut cea mai frumoasă aniversare de până acum și nu o voi uita niciodată indiferent de ce va urma…
