Urmăresc Europenele și Mondialale de handbal feminin de vreo 10 ani. Tot ce știu e că mereu am avut o echipă acolo sus zbătându-se pentru un loc cât mai bun. Îmi amintesc de Steluța Luca de acu’ 8 ani de exemplu, de Aurelia Stoica, de Cristina Vârzaru, iar acum de fetele astea noi, tinere de 20 de ani care joacă cu toată pasiunea de care sunt capabile. În urmă cu 3 ani am jucat finala Campionatului European pe care din păcate am pierdut-o în fața Rusiei (tara gazdă la cel turneu). Îmi amintesc meciurie acelea fabuloase în care comentatorul Radu Naum mai avea puțin și intra pe teren să comenteze de acolo în timp ce le încuraja pe fete. SUPERB.
Iubim gustul victoriei
Azi mi-a reusit un lucru de la care aveam asteptări mari. Așteptarea a fost lunga, dar știam eu de mult timp că pentru cei care știu să aștepte toate lucrurile vin la timp. M-am obișnuit să trec prin șiruri de emoții, să mă tot gândesc cât sunt de ghinionistă, să mă simt de nenumărate ori nedreptățită, dar e bine când toate se termină cu bine, sau mai bine zis încep cu bine, pentru că despre un început e vorba până la urmă. Și începuturile sunt fantastice, adică poate că perioadele intermediare pot asigura confortul necesar, dar începuturile sunt cele care îti dau aripi.
Plină de căldură
Anul acesta nu l-am ascultat pe Hrușcă până în seara asta. Deși mă doare capul, mă înțeapă ochii și mi-e destul de frig am reușit să mă destind pe fundalul ăsta muzical. Brusc m-am umplut de căldură. La Ineu la casetofonul din bucătărie mergea în perioada asta numai Hrușcă. Împodobeam casa, puneam instalațiile, ne găteam de sărbătoare pe același nelipsit fundal sonor. Eram tare supărată când imediat după Crăciun nu-l mai auzeam și știam că trebuia să mai așteptăm un an.
Despărțirea de Moș Miculaș
Ca în fiecare an seara de 5 decembrie reprezintă lustruirea papucilor și așteptarea moșului. O să recunosc, dar de câtiva ani încoace parcă sărbătoarea asta și-a pierdut din magie, cel puțin pentru mine. Nu știu exact de ce.
Despre odihnă
Recunosc că în ultima vreme timpul mi-a permis să mă odihnesc cât pentru tot anul trecut care pentru mine a fost pus pe repede înainte. Nu vreau să se înțeleagă că am lenevit la greu ci doar m-am lăsat preocupată de lucrurile care imi fac realmente plăcere, adică am mai vazut niște filme care erau în lista mea de “must” de foarte multă vreme, am citit niște cărți care zăceau neterminate pe noptieră de luni întregi, am experimentat în bucătărie ceva ce nu credeam ca o să-mi iasă vreodata, am colindat magazinele fără sa-mi iau nimic, am trebăluit prin casă, am dat și pe la școala în încercarea de a mă disculpa față de propria persoana pentru anul trecut (și chiar mi-a făcut plăcere), am și dormit puțin mai mult, recunosc, dar am avut și timp să stau eu cu mine să mă gandesc la ce mă preocupa cu adevărat.
Clever Travel & NG Traveler
Ce îmi place mie să fac mult de tot e să călătoresc, doar că nu prea mi se arată. Adică “afară” nu am fost decât în Ungaria și Austria, iar în România, deși am vizitat multe locuri, ar mai fi de văzut o grămadă.
Jumătatea imperfectă
Îmi place să desenez cu degetul steluțe sau inimioare pe oglinda aburită din baie. Știu, e stupid, dar… poate că mi-a rămas de mică când făceam pe profesora trasformând în tablă faianța umedă din bucătarie.