Carti

Viaţa pe un peron

Niciun comentariu


“Viaţa pe un peron” este o carte metaforizată în întregime care vorbeşte despre încleştările din om în fiecare rând.
Un bărbat şi o femeie aşteaptă pe un peron să vină “trenurile” lor, în acesată aşteptare se desfăşoară poate cel mai sumbru scenariu despre viaţa cuiva cu temeri şi neputinţa de a le înfrunta. În mare proporţie autobiografică (sau cel puţin eu aşa am simţit-o), cartea lui Octavian Paler este o creaţie de valoare. Daniel Cristea-Enache spune în prefaţă că: “Viaţa pe un peron este un roman al angajării şi dezbaterii morale, cu întrebări fundamentale splendid formulate, şi răspunsuri din toată gama prin care individul se defineşte. Reacţionând într-un anumit fel, fugind sau rezistând, luptând sau colaborând, el e scăldat în oricare dintre aceste ipostaze în lumina rece a unei singurătăţi esenţiale.”
Până la urmă despre acestă singurătate este vorba, despre cum singur în faţa unui destin pe care îl poţi înfrunta dar nu o faci, viaţa se prăbuşeşte iar tu nu ai luat trenul potrivit.
Viaţa pe un peron la modul cel mai simplu se desfăşoară după un decalog inventat de autor, care funcţionează ca o filosofie de viaţă:

“Prima porunca: Sa astepti oricit.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sint bune decit amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gindul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavind altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvinteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tirfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.”

Mi-am dorit să citesc acestă carte din primul moment în care am auzit de ea, iar ieri când am terminat-o mi-am dat seama că am învâţat o lecţie atât de preţoasă despre viaţă cum nu mi-aş fi imaginat. În faţa fricii suntem ca nişte manguste imperfecte în faţa unei cobre şi ar trebui să ne comportăm ca atare pentru că mangusta chiar dacă ştie de neimunitatea sa, sare la gâtul cobrei cu aceeaşi ardoare. Sunt multe de învăţat dintr-o asemenea carte, e o viaţă de om în cele 250 de pagini. Sunt încă sub influenţa ei şi tot îmi spun că nu mai trebuie să scriu despre cărţi atât de “la cald”.
N.B. În timp ce citeam nu mi-am putut imagina decât gara de la Ineu, linia ferată ce trece prin spatele casei mele şi doi oameni în pardesie aşteptând trenul. Care tren?

Carti

Zece cărți ce merită citite.

4 comentarii

În vizitele mele din ce în ce mai dese pe blogul lui Cinabru am dat pe lângă multe alte lucruri interesante și de o leapșă destul de veche cred, care mi-a plăcut. Astfel că am luat-o și mă pun pe treabă că și așa am vrut să scriu o postare azi despre cărți și nu știam ce să aleg. Se pare că cineva mai sus pus a ales pentru mine și uite că mă trezsc cu o listă :)

Zece cărți ce merită citite:

1. Procesul de la Nurnberg- Joe HeydecKer, Johannes Lee, pentru că o să aflii multe despre istoria omenirii, dar o să-ți și iei o ură pe oamenii care populează lumea în care trăiești și poate după asta pe cei mai mulți îi vei privi cu alți ochi. Scrisă într-un stil jurnalistic exelent cartea șochează, dar umanizează în același timp.

2.Corespondență inedită Mihai Eminescu-Veronica Micle, pentru că vei afla despre poetul neamului mai multe decât te-a lăsat cineva să înveți în școală, te va emoționa dar și enerva o poveste de iubire cum azi n-ar putea exista din varii motive. A! voi vă dați seama cu ce viteză circulau informațiile atunci? Aruncați mobilele, închideți mailurile.

3.Marile Speranțe- Charles Dikens, dacă nu ai citit-o la 15-16 ani s-ar putea să nu mai aibă farmec, dar dacă nu crezi în asta citește și plângi, căci nu poate fi ratată o asemenea carte.

4.Banchetul- Platon, pentru că dintre toate dialogurile lui Platon acesta s-ar putea să vorbească despre tine și să te îndemne să le citești și pe celelate. Merită din plin la orice vârstă.

5.Cea mai frumoasă istorie a iubirii- Dominique Simonnet, din motive evidente și pentru citatele din care sigur vei alege unul pentru jumătatea ta, sau pentru sonete (se mai face așa ceva?) :)

6.Alice Hoffman- Regina de gheață, pentru că este o poveste altfel, pe care nu o vei putea uita, te va urmări și de fiecare dată când va fulgera îți vei aminti instant de ea.

7.Prin praf și vise- Roxana Valea, pentru că am zis atât de multe despre cartea asta că unii care au mai citit de ea sigur s-au plictisit, dar totuși dacă e cineva care are chef de o aventură africană la limita dintre viață și moarte e invitat să se înfrupre din cartea asta. Nu e scrisă cu stil, dar e scrisă cu inima și uneori contează enorm.

8.Tatăl meu, Lucian Blaga- Dorli Blaga, pentru că nu tre să ai nicio treabă cu Blaga ca să apreciezi această carte. O dedicație uluitoare cu dezvăluiri incredibile de la fiica filosofului și poetului pentru tatăl ei care a murit ca scriitor interzis și care dacă nu era ea poate era uitat de mult. Cred că sunt mulți care nu știu cum a influențat istoria viața și creația lui Blaga, dar ar merita știut acest aspect.

9.Din viețile și doctrinele filosofilor- Diogenes Laertios, pentru că dacă nu ți-ai închipuit că poți râde citind o carte de filosofie acesta este exemplul grăitor. Diogene este un fel de “cârcotaș” al vremii deci te vei amuza copios ca și cum ai citi “Libertatea” din lumea antică, hai că exagerez un pic :))

10. Enigma Otiliei- George Călinescu, pentru că la 15 ani era cartea mea preferată, nu întrebați de ce, scurt :D

Am ales în mare (cu o singură excepție) cărți despre care nu am scris pe blog, pentru că au fost citite unele cu mult timp în urmă, dar eu zic că niciuna nu trebuie ratată.
Leapșa merge mai departe spre blogurile: Lume de umbre, Blog de cărți, Chestii livrești și Țara mea inventată. Dacă cumva ați mai făcut-o nu e nicio supărare. Spor.

Bloguri & Blogging

And the Oscar Goes to…

19 comentarii


Celebră replică.
Eh…după cum anunţam de ieri Tomata mi-a “dat” un premiu de care m-am bucurat ca un copil mic ce sunt. Aşa că după modelul deja impus împart şi eu astăzi premiile mele. Lucru uşor nu-i mai ales că sunt şi aici categorii, nominalizări, muncă nu glumă :)
Ideea e că blogurile despre care o să vorbesc, da, sunt bune, le citesc zilnic sau cel puţin intru pe ele chiar de nu e nimic nou, practic premiez oarecum o parte din lucrurile din viaţa mea, dar cel mai important e să reţineţi că nu blogurile sunt de aur ci oamenii care le scriu.

Categoria “cine se aseamănă se adună”

Tomata nu pentru că ea mi-a dat premiul ci pentru că şi dacă îl primeam din altă parte tot la ea mergea primul Oscar. Nu ne ştim, adică nu ne-am întâlnit niciodată face to face dar trăiesc strania senzaţie că Tomata cu scufiţă sau Andreea, cum vrea ea să-şi spună e de cele mai multe ori pe aceeşi lungime de undă cu mine, unde mai pui că avem o pasiune comună, lectura, ne-am născut în octombire amândouă şi chiar dacă ea nu ştie avem şi nişte cunoştinţe comune prin Timişoara :) Lumea e mică.

Jane pentru că pe lângă lecturi şi zodie cred că mai împărţim şi alte îndeletniciri comune. Anul acesta datorită ei şi blogului am văzut Bologna, m-am înscris în lista Bookblog, iar dacă eram din Bucureşti mergeam sigur la Urban Soup Nights. E genul de persoană pe care eu aş vrea să o întâlnesc.

Nico dintr-un motiv simplu: gândeşte ca mine la 20 de ani şi trăieşte aşa cum aş vrea să trăiesc eu la 30 de ani. Nico e vedetă prin faptul că e o persoană normală, cu preocupări normale şi o viaţă normală. E prea normală având în vedere că e totuşi, hai să zic persoană publică sau a fost dar oricum nu o preocupă pe ea treburile astea. Pentru mine blogul ei e vântul de departe.

Luci pentru toate amintirile S.T.Î.L.P.U şi verile de la Ineu :), pentru că într-o postare trecută nu l-am pus la persoane dragi şi sper că nu s-a supărat şi că s-a simţit acolo şi el, pentru că mă citeşte de la începutul începuturilor, pentru că mi-a zis să nu mă iau după cei care mi-au spus că blogul meu nu are sens, pentru că puteam face o categorie specială pentru el, dar nu am vrut să i se urce la cap :D

Categoria “eşti ceea ce citeşti”

Prin Blog de cărţi, Adina m-a pus în faţa unei dileme: “îl pocnesc pe ăla care zice că eu citesc mult, uită-te la fata asta ce poate”. Aşadar cred că mi-am dublat lista de lectura. Numai să mă pot ţine de ea :)

La Dragoş am ajuns căutând liste cu cărţi, pentru că da, mai fac asta câteodată, iar ce am găsit m-a mulţumit pe deplin, a şi scrisorile pentru un tânăr cititor mi se par excelente şi cred că i-am şi zis asta prin ceva comentariu.

Ţara mea inventată a fost primul blog despre cărţi pe care am ajuns şi cred că l-am citit cam integral încă de prin iarnă. Aici am aflat mai multe de Isabel Allende, iar apoi am şi citit din Allende şi mi-am dat seama că trebuie să mă mai întorc neaparat pe acest blog, drept pentru care l-am pus în Blogroll.

Lume de umbre, descoperit relativ târziu a fost o revelaţie pentru că vine cam “ziua şi cartea” ceea ce e wow şi cred că mă înţelegeţi. Bineînţeles că m-am inspirat din recenziile de acolo şi am pus mâna şi pe cărţi pe care nu credeam să le citesc.

Pe masa-pustie scrie Cristi Sârb, iar asta pentru mine e motiv suficient, luaţi, vedeţi şi o să mă credeţi.

Categoria “dăruind vei dobândi”

Lia pentru tot ce a făcut în campania “Oameni Darnici”, pentru felul în care gândeşte şi acţionează. Pentru că e directă, pare dură, dar are un interior moale. Pentru că simte ca un copil dar tratează lucrurile ca un adult. Pentru că pare un om de încredere chiar dacă nu am schimbat cu ea doauă vorbe în viaţa mea înafară de pe blog.

Ana Maria din cauza faptului că eu cred că că un om bun cu suflet mare. O mamă fantastică şi o soţie exemplară. Eu aşa cred şi sper să nu mă înşel. Postările ei sunt duioase şi de exemplu cea de ieri în care îşi exprima sincer tristeţea pentru un eveniment m-a înduioşat şi pe mine.

Categoria “blitz”

Atât Costin cât şi Vlad fac fotografii frumoase, iar pasiunea pentru ele cred că a fost cea care ne-a adus împreună.

Categoria “dacă pleci ia-mă şi pe mine”

Cine altcineva putea să-şi adjudece premiul dacă nu Răzvan Marc pe care îl şi cert puţin, iar, cu acesată ocazie că nu scrie mai MULT.

Evident se va decerna şi Oscarul pentru întreaga carieră şi el merge către Starlog (Clau, Luci, Cătălin, Radu, Bogdan şi cei care mai scrieţi pe acolo) nu v-am uitat. Îmi pare râu că nu scrieţi mai des, chiar mă enervaţi că nu scrieţi mai des, fie despre domenii care nu-mi spun nimic, dar macar să ştiu că sunteţi acolo. Nu vă comportaţi cu blogul ăsta ca şi cum ar fi o casă părăsită. Puţin ce-i drept am scris şi eu acolo cândva şi abia aşteptam să întru să văd ce mai e nou încă dinainte de a avea propriul blog. Oricum aţi fost deschizători de drumuri şi pentru asta nu pot decât să vă premiez, chiar dacă nu vă pasă prea tare :)

O mulţime de bloguri au concurat pentru aceste premii, pentru că există oameni interesanţi care au multe de spus, numai că se întâmplă ca oriunde să rezonez mai bine cu unii, asta nu înseamnă că nu mă înţeleg şi cu ceilalţi.
Vă mulţumesc tuturor că mi-aţi lărgit orizonturile.

Diverse amestecate

Din 5 în 5

3 comentarii

Întâmplător ca de obicei am dat de o leapşă care să mă scoată din “vâltoarea evenimentelor”, nu de alta da scriu pentru şcoală şi sper să fac bine ce fac că altfel “îi bai mare” :)
Deci de la Loredana, care da chiar are un Îngeraş de fată, să vă crească mare şi pe voi alături de ea, aşa, am găsit leapşa cu 5 questii preferate. Păcat că trebuie să te limitezi dar tocmai asta e frumuseţea, nu?

Să purcedem, dar să menţionez că cele 5 nu sunt într-un TOP ci aşa apar că nu le puteam pune în linie, iar în plus nu e vorba de cele mai cele neaparat :)

5 cărţi preferate:
1. Liviu Rebreanu, Adam şi Eva
2. Roxana Valea, Prin praf şi vise
3. Laura Esquivel, La fel de iute ca dorinţa
4. Gabriel Garcia Marquez, Dragoste în vremea holerei
5. Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray

5 melodii de suflet
1. Sarmalele Reci, Dacă n-ai fi tu (nici eu nu as fi eu)
2. Celine Dion, I love you (please say you love me too)
3. Eros Ramazzotti, Piu que puoi (respira profondo)
4. Backstreet Boys, I’ll never break your heart (I’ll never make you cry)
5. Iris, Vals (Singuri mereu doar pe noi ne avem , eu şi tine sărutul etern)

5 persoane dragi: pfoai asta-i cea mai grea
1. Clau ;)
2. Mami
3. Tâicuţu
4. Bash (tre să vă fac cunoştinţă cu el)
5. Fetele mele: Claudia, Cori, Flori, Adina, Mana, Cris (deşi o văd tare rar), nu m-am putut abţine dar nici nu vreau listă kilometrică.
Aştept nemulţumiri :P :P dar sper că unii nu au nevoie de confirmări :)

5 filme pe care le-as vedea de n ori:
1. Friends pentru care de n ori e puţin spus.
2. The Legends of the Fall singurul film pe care l-am văzut de mai mult de două ori.
3. Greys Anatomy ca să-mi eliberez sufletul şi să-mi curăţ ochii.
4. The Notebook că e cel mai romantic film ever.
5. 7th Heaven pentru verile în care rula la Pro Tv de la ora 18.

5 persoane care nu-mi plac
1. Aia care mi-a trimis după 6 luni coletul de la “Adevărul”, normal că l-am refuzat.
2. Cine-i aia de la “Răzvan şi Dani”?
3. Oana Zăvoranu şi toata clasa excentrică care s-a trezit peste noapte V.I.P
4. Vecina de la 1 pe care nici nu o cunosc dar continuă să-şi scuture păturile peste balcon chiar dacă eu stau bine mersi în balconul meu:D
5. Politicienii şi toată fauna respectivă, nu mai comentez.

5 locuri in care as vrea sa merg
1. Norvegia (croazieră neparat)
2. Paris
3. Barcelona
4. USA
5. Moscova

Hai că scutesc lumea de ea, mi-a plăcut mie suficient, dar dacă mai place în halul ăsta cuiva să o ia şi să-mi de ştire să citesc ce a scris.

Carti

Cosmetica duşmanului

2 comentarii


Există mai multe motive pentru care recenzia unei asemenea carti se scoate greu, dar hai să vă spun motivele pentru care merită luată în seamă.
1. Cartea lui Amelie Nothomb e scurtă şi cuprinzătoare, şă-i faci recenzia înseamnă să dezvălui tot ceea ce nu-i cazul.
2. Cele 130 de pagini merg în 2 ore cu tot cu reflecţia deci ai putea-o citi şi fără şă ştii că-i minunată :)
3. E genul acela la care dacă treci de primele 15 pagini în care nu ştii la ce se referă autoarea, restul vor fi pe loc devorate.
4. E o carte cu totul surprinzătoare, o să te consterneze probabil dilalogul-monolog cu care te vei confrunta şi ştiu ce spun.
5. Nu ai de-a face decât cu două personaje: Jerome Angust şi Textor Texel.
6. Eu am încercat să văd totul sub forma unui scenariu de film excelent în care Textor Texel este jucat neaparat de Kevin Spacey (cred că ar face un rol remarcabil)
7. Laureline Amanieux spunea că această carte este cel mai reuşit roman al lui Nothombe şi cel mai tulburător, întunecat, care pune sub semnul întrebării fundamentele societăţii noastre.
8. Şi doauă citate care vin ca cireaşa de pe tort: “E un pleonasm. Riscul este viaţa însăşi. Omul nu-şi poate risca decât viaţa. Iar dacă nu şi-o riscă, nu trăieşte.”, “E caraghioasă nevoia asta a oamenilor de ai acuza pe ceilalţi că le-au distrus viaţa. Deşi reuşesc foarte bine şă o facă ei înşişi, fără ajutorul nimănui.”
Citiţi şi “Biografia foamei” de acelaşi autor.

Diverse amestecate

Câtă istorie ştim?

Niciun comentariu


Eu din nefericire cam puţină cu slabe şanse de recuperare, chiar dacă în şcoala generală mi-a plăcut tare mult (şi tot ce ştiu ştiu de pe atunci), în liceu am pierdut firul fiind preocupată de cu totul alte questii. Dirigintele meu,”prof de isto” nu ar fi prea mândru de treaba asta.
Şi totuşi azi se împlinesc 70 de ani de la începerea celui De-al doilea Război Mondial.
La 1 spetembrie 1939 Germania atacă Polonia fără o declaraţie de război, dar porneşte astfel un dezastru care a omorât peste 50 de mii de oameni dintre care din unele surse se spune că 25 de mii au fost sovietici.
Eu sunt pacifistă şi poate îi voi demoraliza pe unii, dar ,mereu am considerat că războaiale nu sunt o soluţie.
Deşi ca sursă de informare lasă de multe ori de dorit vă trimit să citiţi articolul de pe Hotnews.

Pe 1 septembrie 2004 a avut parte un atac extrem de sângeros asupra unei şcoli din localitatea Beslan, din caucazul rusesc, soldat cu peste 300 de victime din care majoritatea copii. Parcă ar fi fost ieri atât de bine îmi amintesc. În plus am văzut întregul documentar pe Discovery atunci când se comemorau 3 ani de la nefericitul eviniment. Vedeţi şi cititţi Deutsche Welle
În fiecare zi putem comemora evenimete tragice din istoria omenirii, mie astea mi-au venit pur şi simplu în minte noaptea trecută şi am zis să amintesc de ele.

Diverse amestecate

Mi-a dispărut mătura

6 comentarii


Şi nu e replică dintr-un banc cu vrăjitoare :))
Stam la parter, dar unul mai înalt aşa, însă nu pe atât de înalt pe cât ne-au zis cei de la agenţie când ne-am cumpărat apartamentul. Ei bine, deşi mă feresc că las ceva pe balcon care ar putea fi şmanglit am lăsat totuşi mătura de exterior care am constat ieri că a dispărut, probabil când am fost noi plecaţi în vacanţă.
Întrebare: De ce naiba ar fura cineva o “mătură”?
Bun, pornind de la asta şi ca să nu mai aprofundez oricum un subiect fără sens, trec la leapşa primtă de la Ana-Maria, care se referă la o listă cu lucrurile care nu-i plac. Cică ar fi fără număr, dar nu vreau să mă apuce seara scriidu-mi frustrările.
Şi totuşi sunt atât de multe lucruri care nu-mi plac că sunt curioasă unde o să mă opresc :)
Deci first of all nu-mi place ca cineva să mă fure (fie o mătură, fie o idee), mi se pare o josnicie peste măsură.
Apoi nu-mi place să fiu minţită, e o desconsiderare peste care nu pot trece. Peste un adevăr oricât de dureros trec, dar peste o minciună, foarte, foarte greu.
Detest răutatea, mai ales cea care vine în mod gratuit, nu o pot pricepe şi mă dezgustă total.
Mă enervează persoanele tot timpul pachet de nervi, pe lângă faptul că ratează multe lucruri bune pentru ele, le fac viaţa imposibilă şi altora (mă încadrez uneori, oups)
Mă termină încăpăţânaţii, care deşi ştiu că nu au dreptate o ţin pe a lor, descurajant de-a dreptul.
Cei care întârzie tot timpul, mi se par în primul rând neserioşi, Clau le spune chiar retardaţi uneori, dur dar hmmm….
Şi nu în ultimul rând mă distruge pisălogeala curată de care nu am nevoie din partea nimănui.
Ufff, m-am oprit la timp, dar o pasez mai departe lui Luci care ştiu că se plictiseşte, că e luni, că nu are chef azi, etc. Oricum mai am una pentru tine, dar las să mai treacă ceva zile ;)

Close Menu