Lecturi urbane a la Cluj


Clujenii care circulă cu autobuzele de pe linia 24B vor avea parte vineri, 5 martie, de o întâlnire mai puţin obişnuită. Un grup de 30 de tineri pasionaţi de lectură le va arăta o alternativă la contemplarea peisajului cenuşiu de afară: cititul. Timp de două ore, între 10 şi 12, cei 30 de voluntari „Lecturi urbane” îşi vor savura fiecare cartea adusă de acasă şi vor povesti cu călătorii interesaţi de lectură.

Acţiunea deschide campania „Lecturi urbane à la Cluj”, care are ca scop promovarea lecturii în medii neconvenţionale, cum ar fi mijloacele de transport în comun. Începând cu a doua ediţie, care se va desfăşura în luna aprilie, călătorii care se arată interesaţi de faptul că se citeşte în jurul lor vor primi şi câte o carte pe care să o poată lectura în autobuz şi nu numai, cu rugămintea ca apoi să o ofere mai departe altui călător întâlnit pe RATUC.

Proiectul clujean al „Lecturilor urbane” este „fratele mai mic” al celui omonim început în urmă cu un an la Bucureşti, pe metrou, de către Civika.ro. Până acum, la Bucureşti s-au desfăşurat şase ediţii, la care au participat aproximativ 400 de voluntari şi unde s-au împărţit peste o mie de cărţi. „Ideea este simplă: petrecem foarte mult timp pe drum şi a citit este una dintre cele mai inspirate activităţi. De ce să nu le unim şi să citim oriunde avem ocazia? În metrou, în troleu, în parc, stând la coadă sau aşteptând la doctor”, a explicat Adrian Ciubotaru, unul dintre iniţiatorii proiectului de la Bucureşti.

Campania „Lecturi urbane à la Cluj” este organizată de trei tineri, Cezara Carteş, Raluca Crişan şi Lucian Huţanu, cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului local Cluj-Napoca, precum şi al RATUC. „Ne bucurăm că aceşti tineri le arată clujenilor un mod plăcut de a-şi petrece timpul pe perioada călătoriei cu mijloacele de transport în comun. Credem că exemplul voluntarilor va fi urmat de tot mai mulţi oameni, mai ales că la Cluj avem şi peste o sută de mii de studenţi”, a declarat Oana Buzatu, purtătorul de cuvânt al municipalităţii.

Proiectul este susţinut şi de Librăria Cărtureşti din Iulius Mall. Începând de săptămâna viitoare, clujenii care doresc să participe la această campanie vor putea dona cărţi în cutia special amenajată de la Cărtureşti. „Am aflat cu bucurie de proiectul Lecturi urbane, iniţiat de Civika.ro. Este un proiect frumos, curat, urmând cursul firesc dinspre constatarea unei «probleme» spre rezolvarea ei. Sper că îşi va atinge scopul şi am decis să susţinem această încercare lăudabilă. De asemenea, sper ca oamenii Clujului să fie deschişi şi să înţeleagă cât mai bine alternativa care li se propune”, a declarat Mihai Mateiu, PR &Events Coordinator, Cărtureşti Cluj.

(comunicatul de presă)

Cele mai frumoase amintiri


Titlu: Cele mai frumoase amintiri
Autor: Francoise Sagan
Editura: Nemira, București, 2009
Colecția: Babel
Traducere: (din franceză) Ion Doru Brana
Nr. pagini: 175
Preț: 23 de lei în Cărturești
Recomandare: DA, clar, atât pentru cei care iubesc autobiografiile cât și pentru cei care adoră să călătorească.

Figură emblematică pentru Franța anilor 50-60, Francoise Sagan, pasionată de Sartre și Camus, (pe primul chiar venerându-l), scrie în câteva zile un roman de 188 de pagini, care pune pe jar o societate destul de conservatoare. Romanul care o face celebră se numește Bonjour, Tristețe și descrie aventurile amoroase ale unei fete de 17 ani (mai multe nu știu că nu l-am citit). Autoarea avea 18 ani când a scris cartea, iar ei i-au urmat altele la fel de profunde și fără perdea. Ajunsă o celebritate, Sagan își permite o grămadă de excentricități care fac din ea un personaj mai mult decât un autor.

Cartea despre care scriu Cele mai frumoase amintiri este autobiografia ei apărută la Gallimard, Paris în 1984, carte, care a strâns în ea multe din frământările și peripețiile autoarei. Pe lângă talentul nemăsurat (deși ca elevă și studentă ea nu a strălucit), pe lângă fizionomia ei șubredă, Sagan a fost un caracter puternic, complex și extrem de dificil după cum spune chiar ea. Căsătorită, divorțată, apoi iar căsătorită și din nou divorțată, mereu înconjurată de prieteni mai mult sau mai puțin fideli, fâcând un copil pe care practic nu l-a crescut și gata oricând să lase totul pentru un bărbat interesant sau o noapte de beție la malul mării, “minunata” Francoise ne poartă în aventurile vieții ei prin cazinourile de la Monte Carlo, unde a pierdut averi pe care mai apoi le-a recâștigat, pe șoselele Coastei de Azur (era vitezomană cu multe accidente la activ) și pe plajele de la Nice și Saint Tropez. Ne povestește despre întâlnirile și prieteniile ei cu Billie Holiday, Tennessee Williams sau Orson Welles.

A publicat aproape 50 de romane și piese de teatru, cele mai multe fiind încununate de succes. S-a stins din viață pe 24 septembrie 2004, în vârstă de 64 de ani după o viață tumultoasă și plină de inedit. Cartea de față este una extrem de sinceră și denotă un umor fantastic, de altfel denotă și o luciditate pe care mulți nu i-au atribuit-o lui Francoise Sagan, însă scrisă la o vârstă când nu mai avea nimic de piredut, cartea străbate prin sentimentele încununate de resemnarea celei care le-a trăit.

Prima dată am citit despre Sagan într-o carte apărută anul trecut în această perioadă cu Săptămâna financiară și sincer am fost curioasă să aflu mai multe despre acestă scriitoare controversată, așa că i-am luat cartea când am vâzut-o la Cărturești. Acum am descoperit în librării o altă carte despre ea (scrisă de o autoare căreia nu i-am reținut numele) și vreau să o citesc… cât despre romanele ei, probabil le voi căuta la bibliotecă căci în librării nu am dat de ele :(

Ceaiul de la ora 5, (sau 8)


Dacă săptămâna trecută vă ziceam că nu prea beau cafea, azi m-am gândit să vă zic ce mult îmi place să beau ceai :)) (ca să beau și eu ceva, noh).
Beau zilnic o cană de ceai, în general seara (un pliculeț ceai verde+un pliculeț ceai mentă), beau de câte ori am ocazia (când ies pe undeva) ceai verde cu multă lâmâie, beau ceai de tei când mă simt obosită și stresată, ceai de sunătoare când mă doare stomacul (fosta șefă îmi zicea că beau ceai de pensionari), ceai de mușețel (cu Fervex) când sunt răcită, și niciodată nu beau ceai de fructe (apropo… francezii au numai ceaiuri de fructe, așa că atunci când m-am întălnit cu Clau la Paris l-am pus să-mi aducă ceai de mentă și tei, haha).

Nu pot zice că beau ceaiuri numai pentru că ajută pe ici pe colo (sunt benefice pentru organism), ci și pentru că îmi place, poate așa cum unii beau câteva cafele pe zi, așa aș putea să beau și eu mai multe ceaiuri stând cu fetele la o șuetă, sau dând lejer paginile unei cărți care m-a prins în mrejele ei (mai ales atunci).

Blog Rol de Oscar.

Săptămâna trecută am primit de la Rontziki o leapșă foarte grea, așa de grea că toată săptămâna m-am gândit ce și cum să scriu, cui să distribui roluri din filme și mai ales ce roluri s-ar potrivi unora de prin blogroll-ul meu.

Noh… după casting, regizorul s-a oprit asupra următoarei distribuții (numai roluri de Oscar):

Rontziki, Marion Cotillard – La Vie en Rose as Édith Piaf.

Tomata, Winona Ryder – Little Women as Jo March .

Vulpitza, Audrey Hepburn – Breakfast at Tiffany’s as Holly Golightly.

Evergreen, Gwyneth Paltrow – Shakespeare in Love as Viola De Lesseps/Thomas Kent.

Lia, Elisabeth Shue – Leaving Las Vegas as Sera.

Ana Maria, Julia Roberts – Erin Brockovich as Erin Brockovich.

Miruna, Debra Winger – An Officer and a Gentleman as Paula Pokrifki.

Nico, Reese Witherspoon – Walk the Line as June Carter.

Nicole, Juliette Binoche – Chocolat as Vianne Rocher.

Luci, Nicolas Cage – Leaving Las Vegas as Ben Sanderson.

Bogdan, Johnny Depp – Finding Neverland as Sir James Matthew Barrie.

Imperator, Tom Hanks – Cast Away as Chuck Noland.

Nu știu cât de tare v-ați identificat cu actorii și personajele, dar odată distribuiți trebuie să faceți și voi casting mai departe… succes, că nu-i treabă ușoară… (nu puteam găsi 50 de roluri, așa că, să mă scuze cei care nu au fost aleși la castingul acesta, le doresc succes și ne vedem la castigul următor) :)

Happy 27, baby !!!


Pentru Clau, La mulți ani!

Și uite așa rămân eu fără cuvinte când trebuie să le “scriu” pe alea mari… oricum, baby tu știi… mulțumesc pentru tot, dar cel mai mult pentru fiecare clipă :)

De fapt, azi punem lumânările în pizza, o stropim cu Cola din belșug… și apoi (dacă mai încape) servim și o tărtă cu căpșuni (că nu ne plac alea cu creme multe). Și ca s-o facem lată ne apucăm de pictat sistemul solar (asta ca să nu aibă soarta modulului lunar) :))

Discobolul


… din volumul de Aforisme al lui Lucian Blaga.

Mai urmează: Elanul insulei, Ceasornicul de nisip și Din Duhul eresului.

Dialog de legendă. Un copil m-a întrebat: oare viermii care ne mănâncă în mormânt fac și ei mătasă?
După oarecare ezitare am răspuns: Depinde!”

Cea ma stranie întâlnire. Glasul propriu, dacă ni-l auzim cum ni-l aud ceilalți, ni s-ar părea cu totul străin. Când auzim glasul nostru pe o placă de gramofon, nu-l recunoaștem. Să nu fie oare la fel și cu sufletul nostru? Dacă ni s-ar da posibilitatea să-l întâlnim, sufletul nostru ni s-ar părea atât de străin, că nici nu ne-am opri ca să-l privim.”

Ah, simbolurile. Steagul este un simbol lamentabil: fălfâie după cum bate vântul.”

Mutilarea Universului. Prin ce ar putea să fie mutilat Universul?
Prin moartea înainte de vreme a unui om pe cale de a plăsmui un Univers al său.”

Cu penele altuia: Cu penele altuia te poți împodobi dar nu poți zbura. Acest lucru nu-l prea știu oamenii, dar îl știu păsările.”

Măreție fără efort. Ceea ce mă uimește totdeauna la un răsărit de soare este ușurința magnifică cu care se face, totală lipsă a efortului. Și totuși, prin ceea ce are loc se schimbă fața lumii.”

Discobolul. Discul solar se vede încă înainte de a răsări. Discul solar se vede câtva timp și după ce apune.
Fizica lămurește perfect acest fenomen. Privind însă lucrurile într-un fel mitic, totul se petrece ca și cum soarele și-ar arunca discul înaintea și-n urma sa.”