Destinații de la A la Z

Inspirată din leapșa cu cărțile (titluri care să înceapă cu fiecare literă din alfabet), VertAnge a gândit o leapșă exact la fel, dar cu destinații de călătorie. Și m-a ispitit așa rău că am hotărât să o fac și eu; deci; câte un loc vizitat de mine pentru fiecare literă din alfabet:

Agios Georgios (Corfu, Grecia)

Beziers (Franța)

Corniglia (Italia)

Debretin (Ungaria)

Eforie (România)

Frontignan (Franța)

Genova (Italia)

Humulești (România)

Ineu (Arad, România, sper că nu credea cineva că aș putea scrie altceva!) :)

Saint Jean de Vedas (Franța)

Kerkyra (Corfu, Grecia)

Lunel (Franța)

Montpellier (Franța)

Nîmes (Franța)

Oradea (România)

Paris (Franța)

Q (??)

Roma (Italia)

Skopje (Macedonia)

Șiria (Arad, România… cu casa memorială Ioan Slavici)

Tîrgu Mureș

Țebea (România, știți de festivalul de la Țebea? ați fost?)

U (??)

Veneția (Italia)

Wien (Austria)

X (??)

gYula (Ungaria)

sZeged (Ungaria)

Mai vrea cineva jocul? Să îndrăznească, să poftească! :)

Aventuri în lumea birocrației + două întâlniri interesante = love

Pe acest fond canicular care nu te lasă să respiri la propriu (de 4 ani de cand locuiesc in Cluj n-am prins așa căldură sufocantă, dar iubesc vara și mi-o merit), eu am avut niște treburi administrative de rezolvat; treburi care mi-au cam dat peste cap tot programul de scris și citit.

După ce mi-am schimbat buletinul și datele de la abonamentul telefonic și datele de cont a trebuit să-mi schimb permisul de conducere (căci m-a oprit odată poliția și nu mai știa cui să se adreseze). Și m-am enervat peste măsură pe taxa de 68 de lei care a trebuit plătită fix la CEC și numai la CEC, unde era o coadă până afară :) Oricum, având în vedere că am plătit 10 lei ca să-mi schimb buletinul, taxa de 70 pentru permis mi s-a părut mare și exact o taxă pe nimic. Noroc că am rezolvat într-o zi cu plată, depunere dosar, făcut poze etc, căci mă vedeam mai pierzând încă una pe la poliție.

Asta a fost ca să zic așa încălzirea, pentru a urmat întocmirea dosarului de asigurat la CAS pentru a-mi putea schimba medicul de familie. După 3 telefoane diferite și alte două întâlniri față în față aflu de ce am nevoie: copii după toate actele de studiu, adeverință de la școală, adeverințe fiscale de la Ineu de la finanțe, copii după acte de identitate și alte copii după alte adeverințe și alte rețete pentru prăjitură :) Sincer am crezut că nu se va termina și la drept vorbind nici nu s-a terminat căci după ce am OK de la CAS, la medicul de familie (cel nou) mai aflu că trebuie niște adeverințe de la medicul de la Ineu, fișele medicale de acolo plus încă una bucată adeverință de la școală (or să creadă ăia că am ceva boală incurabilă de le cer adeverințe pentru medic în fiecare săptămână). În fine, măcar acum mă pot da cu capul de pereți căci dacă ajung la urgență sunt asigurată :)

Între aceste “treburi” care mi-au ocupat întreg începutul de săptămână am avut parte și de două experiențe plăcute. Unul a fost prilejuit de sosirea în Cluj, a Emiliei, care a câștigat cartea de la concursul ce tocmai și-a desemnat câștigătorul și alta a constat în vizita de la Observatorul Astronomic din Cluj.

Să încep cu Emila și cu plăcuta conversație de o oră de la cofetăria Carpați, când în fața unui desert am vorbit câte în lună și-n stele de parcă nu era prima dată când ne vedeam. Emilia este deosebită, o persoană minunată, sociabilă, amuzantă și extrem de deschisă. În plus tocmai a afla că va fi mama unei fetițe, cu siguranță o fetiță la fel de frumoasă ca mama ei. Emilia, mă bcuur că te-am cunoscut!

La Observatorul Astronomic am ajuns pentru prima dată acum și mă mir având în vedere cu cine m-am căsătorit :) Am stat până după miezul nopții și la un moment dat am simțit că o să cad de somn, dar a meritat să stau până la final când a răsărit luna, mare și aproape rotundă. Întâlnirea cu luna prin lentila telescopului a fost de nedescris, n-am mai văzut luna așa de aproape nicioadată și toate craterele alea păreau atât de posibil de atins. Mai clar de atât nu se putea vedea, poate doar dacă zăream și urma lăsată de Neil Armstrong. În rest am văzut mai clar ca niciodată și Saturnul (care e în fecioară cică, ce naiba tot vorbesc astea pe la horoscop?), am mai văzut și ceva nebuloase și cred că vedeam mai multe dacă nu era cerul “cam nisipiu”.

Sub același cer nisipiu stau și azi și mă topesc, măcar nu mai merg la CAS și pot bea un iaurt de căpșuni destul de liniștită. Spre seară vine furtuna :)

Dicționar Robert de nume proprii – Amelie Nothomb, merge la…

Tanana nanaaaaa… EMILIA… care a mai căștigat odată la mine pe blog, dar a fost norocul ei, în urma tragerii la sorți din cele 11 comentarii participante, a ieșit câștigător numărul 8, comentariul Emiliei.

Draga mea, o să te rog să-mi mai trimiți odată datele tale de contact, adică o adresă la care să pot trimite cartea chiar zilele următoare. Te pup și te mai aștept și la alte concursuri ca pe toți ceilalți. Știți de concursul lansat de mine chiar vineri? Revistele National Geographic vă așteaptă!

Bafta tuturor!!!

CONCURS: Cum ne promovăm blogul?

Lansez un concurs NOU!

Regulament:

Pasul 1: Dați like paginii Bialog pe facebook și mai apoi share la voi pe wall acestui concurs. Dacă deja sunteți fani ai paginii dați numai share :)

Pasul 2: Lăsați pe blog, la această postare un comentariu în care să răspundeți la întrebarea Cum ne promovăm blogul? (aici aștept un răspuns personal, despre modalitățile în care vă promovați voi blogul.

Pasul 3: încadrea în timp. Concursul se desfășoară începând de azi până viinerea viitoare, în 22 iulie 2011, inclusiv. Câștigătorul va fi anunțat până cel tărziu luni 25 iulie 2011.

Ce se poate câștiga:

5 reviste National Geographic

vor exista 2 câștigători prin tragere la sorți

unul va primi 3 numere speciale din 2007

celălalt va primi 2 numere speciale din 2006 si respectiv 2009

Atenție!

Nu vor participa la tragerea finală la sorți decât cei care sunt fani Bialog pe facebook, care au dat share la ei pe wall acestui concurs și care mi-au lăsat aici răspunsul la întrebarea din titlu! Aceste condiții sunt obligatorii pentru desemnarea câștigătorului.

Baftă tuturor!!!

Micile bucurii ale vieții

Barbie mă provoacă iar la o listă, de data aceasta lista trebuie să conțină măcar 10 lucruri/fapte care îmi fac viața mai suportabilă, care, dacă vreți, mă fac să o văd mai roz, chiar dacă peste tot e gri… așadar Micile bucurii ale vieții mele:

1. Cărțile care mă fac să mă transpun în altă piele de fiecare dată când dau de un personaj ofertant. Cărțile care îmi fac viața mai puțin plictisitoare și care mă fac să visez mai mult și să trăiesc experiențe pe care în mod normal nu le-aș trăi. Cărțile, pentru că îmi prelungesc viața cu fiecare pagină, cu fiecare cuvânt citit am senzația că trăiesc mai mult, mai intens, mai divers.

2. Filmele pentru jumătate din motivele cărților și pentru faptul că mă deconectează total de le real life pentru o oră sau două. Pentru că pot fi urmărite cu famila, cu prietenii, de unul singur, cu gura până la urechi sau cu mucii în batistă. Pentru că îți dau ocazia să plângi fără motiv 10 minute de să sară cămașa de pe tine și mai apoi te fac să râzi nejustificat fără să te poți opri, uitând de toate necazurile.

3. Un cappuccino excelent băut pe terasa mea de acasă, sau în curte la Ineu, sau undeva pe malul mării, sau altundeva în vârful muntelui. Îți trezește simțurile pentru a le adormi apoi într-o stare de visare perpetuă.

4. O baie de soare pe balcon, în grădină la Ineu, pe o pajiște înverzită sau pe un nisip încins. Ador să mă prăjesc la soare, îmi place mirosul ala de “cald” și îmi place textura pielii după o oră de întâlnire cu razele soarelui.

5. Discuțiile și planurile despre călătorii mi se par cel mai bun și eficient mod de a mă destinde și de a visa în liniște. Dacă găsesc încă o persoană care să fie dispusă să vorbeasă cu mine despre locuri noi sau vechi, descoperite sau pe care dorește să le descopere, despre vacanțe, călătorii în orice anontimp și orice condiții atunci cred că o să fiu pe viața prietenă cu acea persoană și mereu dacă vrea să stăm de vorbă îmi fac timp pentru ea și pentru discuțiile preferate.

6. Înghețata pe care mereu o pap chiar dacă mereu fac “roșu în gât”, o iubesc pe cea de pepene galben, dar îmi place și cea de alune, fistic sau ciocolată neagră. În Italia este un must eat când mergem, fie iarnă, fie vară, aici pe la noi mă omor după ce de la aparat care îmi amintește de înghețata copilăriei mele, cea de la Ami.

7. Un somn luuung sămbătă dimineața pentru că este singura zi din săptămână în care chiar nu-mi pasă la ce oră mă trezesc, dacă fac ochi la 9 mă pun la loc și mai moțăi o tură până la 10. Nu am pretenția că sunt genul care doarme ziua și stă de veghe noaptea, dar pur și simplu îmi place să mă lungesc sâmbătă dimineața și să-mi permit să nu-mi pese că soarele e de multă vreme pe cer.

8. Să urmăresc un serial cu sufletul la gură, să nu mă pot opri decât după câteva episoade și să-mi doresc să-l iau de la capăt când l-am terminat. Acum de exemplu mă uit a doua oară da capo al fine la Friends, dar am episoade pe care le-am văzut poate și de 4 ori și tot nu mă satur.

9. Ceaiul verde din fiecare seară (mai nou combinat cu ceai verde cu lămâie și vanilie de la Fares) este deliciul meu din fiecare seară, cu el îmi închei ziua și deși se spune că ceaiul verde e bine să fie băut dimineața, eu prefer să-l beau seara căci la ce bine ne cunoaștem nu mă agită și nici nu mă reține de la somn, mai ales dacă sunt obosită. Când nu am ceai verde în casă simt că-mi lipsește ceva.

10. Nu în ultimul rând, dar așa s-a cuvenit să-l las, vine blogul, Bialog-ul meu drag prin care v-am cunoscut pe mulți dintre voi și care m-a făcut mai cominicativă, mai creativă și mai apropiată de online. Blogul m-a făcut să cresc odată cu el, m-a stimulat și m-a motivat și uneori mi-a dat de gândit la anumite aspecte ale vieții. E una din micile mele bucurii, cu șanse să devină una mai mare :)

Și pentru că este o leapșă simplă și pentru că este vorba de listă o dau mai departe fetelor: Vulpitza, Rontziki, Monica, Laura, Lia, Mărgeluța și Ioana :)

Nadia lui Chirilă: doi oameni, o carte, o legendă

Mi-am dat seama că pentru mine Nadia nu e eroina de la Montreal și nici legenda vie pe care nu neg că aș vrea să o cunosc, ci pentru mine Nadia e fata aia pe care am cunoscut-o prin intermediul cărții lui Ioan Chirilă. Se spune că dintre toate cărțile lui Chirilă, Nadia i-a stat chiar și lui mereu la suflet, “pe Nadia a iubit-o mult”, spune soția cronicarului, actrița Iarina Demian.

Eu îmi amintesc că aveam acasă prima ediție, cred că încă mai există în biblioteca de la Ineu, știu că am început-o de nenumărate ori și am abandonat-o de tot atâtea ori, pentru că după părerea mea de copil necopt, conținea prea multe statistici, dar dacă mă întrebai la vremea aceea ce carte vreau să citesc în vacanță îți răspundeam imediat că Nadia lui Chirilă.

Această Nadia e un personaj de poveste, o fetiță activă din care părinții au vrut să scoată energia care nu-i lăsa pe vecinii de la blog să doarmă și au dat-o la gimnastică. Și povestea s-ar fi oprit aici, dacă nu cineva acolo sus, ar fi vrut ca fetița asta din povestea noastră să facă parte dintr-o poveste fără sfârșit a lumii sportului. A fost talet și a fost noroc, a fost multă muncă, trudă și frustare, dar a fost și multă bucurie. Culmea, nu neaparat o bucurie a victoriei ci o victorie a unui zâmbet de copil asupra unei întregi planete.

Pe de-a-ntregul am citit-o abia anul trecut, cu aceeași emoție de copil în suflet și acel regret fără rost că în 1976 pentru că nu existam (motiv nu suficient de serios) am ratat Olimpiada de la Montreal. Nu vreți să știți cu câte râvnă dădeam paginili, eram pur și simplu curioasă și mândră și simțeam mai multe sentimente amestecate despre, cu siguranță, cel mai glorios moment al sportului românesc și la final am știut că nu pentru acel 10 memorabil îmi doresc să văd arena olimpică de la Montreal (deși competiția de gimnastică artistică nici măcar nu a fost ținută acolo, pe vremea aia gimnastica nu era atât de importantă) ci pentru fata aia simplă, cu noroc antologic și talent nemăsurat. Nu pentru VIP Nadia vreau să ajung cândva, dacă e posibil, la Montreal, în arena aia unde fanii gimnasticii merg ca la Mecca ci pentru Nadia lui Chirilă.

Foto

Numai bune de citit pe plajă (cărți scurte și interesante)

Iar s-au strâns cărți la mine în lista “de scris despre ele”, dar azi am strâns câteva în categoria “numai bune de citit pe plajă”, tolănit la soare sau sub o umbreluță sau cu picioarele în apă. Nu vă speriați, sunt cărți scurtuțe și ușoare, pe placul oricui, dar de ce să nu admit, mai ales pe placul doamnelor și domnișoarelor :)

Răpită la 12 ani – Sabine Dardenne

Cartea urmărește cutremurătoarea poveste reală a autoarei belgiene care la vârsta de 12 ani a fost răpită din vecinătatea casei sale de către un pedofil eliberat din închisoare pentru bună purtare. Povestea evocă calvarul unei fetițe confuze, aflată față în față cu cea mai grea încercare din viața ei, accea de a rezista și de a reuși să supraviețuiască unui coșmar cu un singur sfârșit posibil; moartea. La niște ani de la acest calvar, Sabine se hotărăște să-și facă publică întreaga versiune a poveștii în cartea de față, încercând să ajute la râdul său persoane care la un moment dat s-au aflat în aceeași situație ca și ea. Ea chiar spune că vrea să se știe public că aceste persoane nu sunt singure, iar poveștile lor merită spuse cu voce tare, ca monștii ca cel care i-a distrus ei copilăria și care a curmat viața altor fete să nu mai fie eliberați atât de ușor.

Mi-a pălăcut mult cum a pus Sabine problema în această carte. Nu vrut să-și plângă de milă și nici ca cineva să o compătimească prea tare, a vrut doar să-și arate furia, dar și curajul de a merge mai departe zilnic cu acest trecut nimicitor în spate. Cartea este una dintre cele mai reușite din colecția Cărțile adevărate de la All.

Dragostea nu-i de mine – Federica Bosco

Continuarea cărții “Îmi placi la nebunie”, a italiencei Federica Bosco m-a ținut între pagini să savurez povestea amuzantei dar nefericitei Monica, venită tocmai de la New York ca să-l urmeze pe faimosul ei iubit în Scoția. Ajunsă aici însă constată cu stupoare că nimic din ceea ce credea ea nu se adeverește, iubitul are o droaie de probleme nerezolvate, prietenul cel mai bun îi ascunde un secret teribil, el se scufundă în muncă și chiar ultimul lucru la care se gândește este ea, Monica, iubita venită de peste Ocean pentru a porni o nouă etapă în viața ei, viața în doi alături de un om care s-a arătat deosebit de interesat de ea.

Pe de cealaltă parte este David, iubitul etern care se joacă cu sentimentele ei și care îi deschide toate rănile numai pentru a le pansa iar. Ce va alege Monica? Trebuie să vă spun că nici în această a doua parte a romanului nu vom alfa, dar am auzit că autoarea pregăteștea partea a treia :)

Dicționar Robert de nume proprii – Amelie Nothomb

Pentru cei familiarizați oarecum cu stilul belgienei Amelie Nothomb, această carte se va încadra în tiparele obișnuite, însă pentru ceilalți va fi o carte ciudată despre o fetiță ciudată, cu nume ciudat, fără părinți (mama a omorât tatăl într-o criză de pe vremea când era însărcinată) și crescută de o mătușă neobișnuită. Cartea deși totuși tristă, ajunge să devină veselă din când în când datorită micuței ciudate, dar și intrigantă, atunci când realizezi că nu ai de-a face cu un copil candid și atât. Nu vă spun mai multe despre ea căci o puteți câștiga la concurs și nu vreau să vă stric plăcerea lecturii.

Cu această ocazie, vreau să mai menționez că indiferent cine câștigă această carte aș vrea ca după ce o citește să împărtășească impresiile cu noi chiar la acest articol dacă se poate. Baftă și nu uitați că puteți să vă înscrieți la concurs pânâ vineri 15 iulie inclusiv.