Trag concluzia că degeaba am texul, pozele puse pe categorii și dorința acerbă de a publica, de a resuscita viața asta online, dacă nu e timp fizic pentru activitățile aferente, n-ai ce te crede Supermanwoman. Însă în timp ce eu m-am obișnuit deja cu etapa nouă, tehnica mă sabotează la greu, căci de două/trei zile blogul merge și nu prea, așa că celor ce ați dat pe aici în lipsa mea, căutând vacanțe prin Puglia, Corfu, Istria etc, îmi cer scuze că “mațele Bialogului” sunt uneori încurcate. Pe moment s-a rezolvat, dar dacă vor mai fi probleme vă rog să le semnalați prin email. Așadar, închid paranteza deschisă mai sus și vă invit să continuăm jurnalul american al lui Clau, început la final de martie cu șanse mari să-l terminăm în martie anul viitor dacă menținem ritmul acesta (glumesc, sper)…

După ce ne-a povestit foarte fain aici pe Bialog despre China, Kazakhstan și chiar câteva episoade frumoase tare despre Viena, de data aceasta l-am rugat să ne lase să intrăm în jurnalul său american. Cu regretul că în urmă cu 9 ani, nu l-am pus să povestească în scris escapada americană de atunci (deh, era la început Bialogul) și nu ne-a prea rămas nimic din acel traseu în afară de poze și povești ce le mai aud și azi, de data aceasta am zis să nu ratez ocazia. Așa că, pe parcursul câtorva episoade, în săptămânile următoare, blogul va găzdui un serial american fără precedent, cu poze (mai puțin acesta, acesta e fără poze, căci se vrea a fi o introducere, iar eu n-am avut timp să le aleg, să fiu sinceră) și povești entuziaste, dintr-o țară mare, departe tare, ce mă atrage și pe mine și căreia sper să-i vină cândva rândul. Până atunci, wishlistul meu cuprinde pe rândurile de sus destinații minunate și mult mai apropiate…