Căsuța din poveste (sau cum își trăiesc unii basmele)

Am primit ieri seara de la Luiza un email care mi-a înseninat ziua ocupată. Mi-a plăcut atât de mult, încât vreau să vă arat și vouă cum știu unii oameni să-și transforme visele de basm în realitate palpabilă. Povestea și fotografiile depășesc tot ce vă puteți imagina.

Simon Dale, un temerar tânăr de 32 de ani din Marea Britanie, a demonstrat că poate oferi familiei lui un adevărat basm, după ce a construit o casă asemănătoare Hobbiţilor din Lord of the Rings.

El şi-a mutat familia pe un deal din Ţara Galilor într-o căsuţă de poveste, principalul motiv fiind acela că se săturase să plătească o chirie imensă în apartamentul în care stătea. Înarmat cu o drujbă, un ciocan şi o daltă, precum şi alte câteva mici unelte, Simon, ajutat de socrul lui, care este constructor, dar şi de prieteni şi chiar de câţiva localnici, a reuşit după 4 luni de zile să-şi mute familia în casa visurilor. 

Nu numai că a construit întreaga locuinţă numai din materiale naturale, dar şi-a integrat atât de bine locuinţa în peisaj, încât ai impresia că acolo este de când lumea. Deşi are o formă ciudată, funcţionalitatea ei nu poate fi pusă în discuţie, din casă nelipsind nimic care ar putea să facă traiul mai puţin confortabil.În timpul construcţiei, soţia Jasmine Saville şi cei doi copii au campat în mediul rural din apropiere, iar în momentul în care s-au mutat, cu toţii au fost fericiţi de rezultat. Cei mai încântaţi sunt cei mici, care se pot lăuda acum că trăiesc într-o adevărată casă de poveste.Costul scăzut, de 3.000 de lire sterline, materialele eco folosite şi integrarea perfectă în mediul natural au convins şi alte persoane că o astfel de casă este perfectă pentru cei care vor să trăiască sănătos şi în acord cu natura.

Ce ziceți? Vă place? Nu-i așa că putem realiza orice dacă ne dorim și dam dovadă și de spirit întreprinzător? Eu sunt fermecată de căsuța asta, nu-mi pot imagina decât seri deosebit de frumoase petrecute aici la lumina lumânărilor parfumate, sau zile în care lumina este atât de plăcută încât aș sta toată ziua și aș citi tolănită lângă o fereastră magică. Imaginația ne poate face fericiți :)

Pablo Neruda (poezii care îți sucesc mințile)

Îmi place atât de mult Pablo Neruda, încât mă mir cum de până acum nu am o carte de-a lui în casă, dar cartea de la Vellant trebuie să vină și abia o aștept. În plus îmi face cu ochiul și cartea lui de memorii Mărturisesc că am trăit, deși poeziile lui extraordinare și pur și simplu sublime, nu au cum să fie întrecute de o carte de memorii.

Și acum poezia care, mie una mi-a sucit mințile :)

ABSENŢA

Abia te-am părăsit
şi umbli în mine, cristalină
sau tremurând,
neliniştită
rănită de mine însumi
sau copleşită de dragoste,
ca atunci când ochii tăi se închid
peste harul vieţii
pe care ţi-l dărui fără încetare.
Dragostea mea,
ne-am întâlnit
însetoşaţi
şi ne-am băut toată apa
şi tot sângele;
ne-am întâlnit înfometaţi
şi ne-am muşcat
aşa cum muşcă focul,
lăsându-ne unul pe altul răniţi.
Dar aşteaptă-mă,
Păstrează pentru mine dulceaţa ta…
Eu îţi voi dărui, de asemenea,
Un trandafir frumos.

Foto

Povesti-v-aș dar n-am… timp

Azi nu, e din categoria nu am timp pentru că timpul îmi definește toate acțiunile numai ca eu să îmi revărs toate acțiunile în timp și timpul să se dea peste cap și mai apoi eu să mă dau peste cap ca să rezolv multe, multe task-uri într-un anumit interval de, ați ghicit… timp.

Însă, pentru că de multă vreme doream să arat un articol frumos, despre o carte interesantă pe care nu am citit-o încă și pe lângă asta și o imagine frumoasă care reușește să oprească parcă timpul în loc chiar și atunci când ai impresia că l-a închițit pe tot gaură neagră, mi-a spus că acum e momentul…

Așadar, gustați cea mai frumoasă poveste despre timp în varianta Julio Cortazar, iar apoi priviți (contemplați) măcar pentru 1 (un) minut imaginea de mai jos. Să fie acesta momentul vostru de relaxare al zilei…

Bialog Cafe: Coffee in the snow

Mai ninge?

Iarnă am vrut, iarnă avem! Am plâns lipsa zăpezii? Eu cam da, mai ales atunci când in primele zile de ianuarie am fost la Băişoara şi am găsit-o cam fără zăpadă… Acum avem zăpadă (muultă), avem frig (-25), avem peisaj (îngheţat), avem o zi de luni (de vis, presupun) :)

Aşadar, vă invit să ne încălzim puţin şi să savurăm o cafea împreună, privind pe geam şi văzând peisajul de basm dincolo de masini inzăpezite, drumuri blocate şi coduri colorate politic :D

În primul rând vă recomand călduros articolul  “Frate, te iubesc!” by DoR

Apoi, pentru că am văzut că v-a plăcut poezia de săptămâna trecută, am căutat pentru voi cele mai frumoase poezii de iarnă şi le-am găsit pe Coffeechat.

Ce ziceţi de nişte articoleaşe drăgălaşe de la Belva? Vreau să fie vară! ; De ce e bine să fii pisică şi Sticluţa cu încredere

Şi pentru că altfel nu se putea, Unica ne propune un fotoreportaj: Cum arată oraşele lumii sub zăpadă

Plus un blog, nu ştiu dacă voi o citiţi pe Floriana Jucan, dar mie îmi place pe unde a călătorit în ultima vreme. Recunosc, nu prea ştiu multe despre ea (e vedetă? sau doar jurnalistă?)

Cu alte cuvinte, vă doresc o săptămână bună, suficient de albă şi ceva mai caldă ;)

Foto

Armonie şi pasiune

Niciodată nu cred că ceva îţi poate ieşi bine fără să pui pasiune în ceea ce faci, NIMIC, fără dramul acela de pasiune totul este fad şi chinuitor. Din fericire există oameni care au pătruns atât de bine înţelesul acestei realităţi încât prin pasiunea extraordinară pentru frumos şi autentic au adus armonia în viaţa lor pe cea mai simplă cale: ei înşişi. Un astfel de om este şi Delia, care prin tot ceea ce face depăşeşte definiţia mea de sus, ea nu aduce armonie numai în viaţa ei ci şi în viaţa altora, a noastră, a celor care ne dorim lucruri minunate şi armonioase în jurul nostru.

I-am vizitat de nenumărate ori blogul şi magazinul şi după cum i-am şi spus, mă răsfăţam virtual. Aşa că atunci, când în cea mai friguroasă zi din an, am primit tocmai de la mare, de la Constanţa, pacheţelul de la Delia, m-am încălzit instant. Şi cum să nu te încălzeşti pe loc, când găseşti un săpun cu aromă de vanilie şi migdale, sau mini loţiuni solide, pe bună dreptate delicioase? La ce vreme e afară, îmi miroase a răsfăt la căldurică şi călătorie în lumea senzaţiilor. Cine mai vrea?

De aşa un loc pentru răsfăţ, ce ziceţi? (foto)

Invitație Dickens 2012 – Ecranizări celebre ale romanelor scriitorului englez

Pentru că tot primesc diverse invitații la evenimentele organizate de British Council și pentru că mor de ciudă că nu le pot onora, ele având loc la București, m-am gândit ca de această dată să împărtășesc cu voi ultimul eveniment despre care am fost înștiințată. Citiți mai jos comunicatul primit de la British Council și poate o să vă faca cu ochiul și o să mergeți voi, cei de prin București, intrarea este liberă și cred că merită din plin. Și uite așa, alți nervi pe mine că nu sunt prin București, și de-ar fi numai pentru aceste evenimente și tot ar fi interesant să trăiesc prin zonă :)

Dickens 2012 este o celebrare internaţională a vieţii şi operei lui Charles Dickens, cu ocazia bicentenarului naşterii sale. British Council susţine un program în 50 de ţări din întreaga lume pentru a coordona o serie de evenimente culturale şi educaţionale celebrând bicentenarul unuia dintre cei mai prolifici şi influenţi romancieri britanici: Charles Dickens.

Vineri, 3 februarie, sâmbătă, 4 februarie, şi marţi, 7 februarie 2012, British Council vă propune o călătorie în fascinanta lume a personajelor lui Dickens, aducând pentru publicul român ecranizări celebre din anii `20 pana in 2002, considerate a fi printre cele mai reuşite adaptări cinematografice după opera scriitorului.

Proiecţiile au loc la Studiul Horia Bernea din cadrul Muzeului Naţional al Taranului Roman si la sediul British Council, în incinta bibliotecii @British.

O prezenţă inedită în cadrul programului, filmul mut „Oliver Twist” din 1922 a fost considerat pierdut până în anii `70, când o copie a acestuia a reapărut in Iugoslavia, fiind restaurată de British Film Institute prin programul „Dickens înainte de sunet”.

Programul propune şi o ecranizare recentă a lui „Nicholas Nickelby” în regia lui Douglas McGrath (2002), clasica poveste a avarului Scrooge – „Poveste de Crăciun”(1951), versiunea din 1958 a „Poveste despre doua oraşe”,considerată a fi cea mai fidelă romanului, precum şi spectaculoasa regie a „Marilor Speranţe” realizată de David Lean.

Programul proiecţiilor

Vineri, 3 februarie 2012, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Studioul Horia Bernea, Intrarea Monetăriei, nr. 3

   18:00    Oliver Twist (Frank Lloyd, 1922 – film mut)

   20:00    Nicholas Nickelby (Douglas McGrath, 2002)

Sâmbată, 4 februarie 2012, Muzeului Naţional al Ţăranului Român, Studioul Horia Bernea, Intrarea Monetăriei, nr. 3

   15:00     Scrooge: A Christmas Carol (Brian Desmond Hurst, 1951)

   17:30    A Tale of Two Cities (Ralph Thomas, 1958)

   20:00    Great Expectations (David Lean, 1946)

Marţi, 7 februarie 2012, British Council (biblioteca @British), Calea Dorobanţilor, nr. 14

   20:00    Scrooge: A Christmas Carol (Brian Desmond Hurst, 1951)

Intrarea este liberă.

Mai multe informaţii pe: http://www.britishcouncil.org/ro/romania-projects-dickens2012.htm

Aș sta și eu de vorbă cu iarna, dar nu la -22 de grade

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal…
Era-mbrăcată ca şi-acum un an,
Cu aceeaşi albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman…

Călătoream spre ţara unde cresc
Smochine, portocale şi lămâi…
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Şi canapeaua roşie de pluş,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuş,
Un vag susur de samovar rusesc…

Şi-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte…
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm –
Din patria lui Ibsen şi Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Şi căldură,
Înfriguraţii cer… Literatură…

Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în ţara unde cresc smochine,
Curmale, portocale şi lămâi,
Şi din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Şi m-am întors cu Iarna-n Bucureşti…
O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare eşti,
Ce bună eşti,
Ce caldă eşti!…

De vorbă cu iarna, de Ion Minulescu, cea mai calda poezie de iarnă în ciuda gerului paralizant, de zilele acestea.

Foto