Rimini (Rivabella); Adriatica în decembrie

La drept vorbind, dorința mea de a mă vedea la mare în decembrie, s-a împlinit prima dată la Palavas les Flots în 2009 și am fost cum se poate mai fericită bântuind pe acolo… deși singură. Așa că de această dată, am dat Mediterana mare din sudul Franței pe Adriatica văzută de pe Riviera din Emilia-Romagna. A fost o conjunctură, nu ceva premeditat, însă mulți mi-au spus că pot avea o surpriză frumoasă vizitând această regiune iarna și nu vara, ca toată lumea (normală) :)

Așa cum vă spuneam, după un drum nu foarte lung, în 30 decembrie am ajuns la Rimini și după o foccacia gustoasă rău am pornit spre hotel. De la gara din Rimini noi am crezut că în maxim 20 de minute ne vom odihni pe un pat moale în camera noastră, dar nu a fost să fie căci hotelul s-a dovedit a fi mai departe. Pe drum, că să avem motiv de “grumpysm” (de la grumpy) :) începuse și o ploicică ce numai bine mi-a zburlit toată freza, mai ales că înainte de Crăciun m-am tuns și mi-am tras un permanent pentru volum ce l-a făcut pe bunicul meu să exclame: “te-ai aranjat ca o doamnă” :)

Acest drum pe jos ne-a dat ocazia să ne lămurim cum stă treaba cu orașul Rimini (cea mai vestită “stațiune” din regiunea Emilia-Romagna). Deci Rimini este o așezare întinsă, la marea Adriatică, de care aparțin o multitudine de alte stațiuni toate legate între ele, nu știi decât din tăblița cu denumirea localității că ai intrat parctic în altă așezare. Aceste stațiuni (după cum le puteți vedea și în poza alăturată) sunt grupate în “Rimini Sud” și “Rimini Nord” (nu chiar ca și cu Eforie la noi, că-s mai multe, dar dacă vreți să vă faceți o idee, luați asta cu Eforie exemplu). Așa… deci noi trebuia conform GPS-ului să ajungem pe o anumită stradă din Rimini, care era de fapt în Rivabella. Ceea ce am și făcut… cu prețul unor picioare deosebit de obosite :D

Hotelul Houston ales pe booking.com a fost o alegere bună și prin prizma prețului, dar și a amplasării. Știți că nu dăm banii pe view, dar dacă se nimerește doar nu refuzăm. Poate și din cauză de extrasezon, nu știu, dar cert este că am primit cea mai bună cameră, la etajul 3, cu balcon și vedere la mare. Păcat că deja începea să se întunece când ne-am cazat noi, dar ne-am luat porția de privit în depărtări dimineața următoare.

Odată cazați mai trebuia să rezolvăm un lucru: cina. Hmm, asta a ajuns să fie una din părțile fermecătoare ale tuturor excursiilor noastre. De obicei nu ne ducem la restaurant ci căutăm prin zonă ceva magazine cu produse tradiționale și ne întoarcem să păpăm în cameră. Am început “tradiția” la Paris și de atunci ținem de ea. De această dată am luat-o pe faleză și în speranța că vom vedea și marea, dar și că să ne facem plimbarea de seara (măcar în excursii, că acasă, seara, ne este lene să mergem și până la magazinul de la colțul blocului). Ei, umblasem cu orele în acea zi, dar cum să nu te mai plimbi și pe faleză dacă o ai sub nas? Apoi am ajuns la un fel de măcelărie de unde ne-am luat speck, o baghetă fantastică, o brânză “locală” și niște roșii cherry (pare-se proaspăt culese le ce aromă aveau) și ne-am întors cu cina în cameră cam ca de la piață așa. Și pentru că eram obosiți am decis că mai bine ne uităm la TV la un post italian de “bucătăreală” și ne odihnim pentru maratonul ce avea să urmeze.

A doua zi ne-am trezit fresh, fără ceas și am petrecut cam o oră holbândune la mare, după care am coborât la micul dejun și am decretat că am luat cel mai divers mic dejun în Italia. Cu forțe noi am luat-o pe plajă și am descoperit cea mai mare și lată plajă de până acum (vara cred că criminal acolo). Nu, nu este și nici nu seamănă cu pitorescul din Cinque Terre, este altceva, pentru altcineva aș zice, plaja din Rivabella și cred că din toată acea zonă de litoral Adriatic este imensă și “special” pentru prăjit la soare. Ziua aceea, ultima din 2011, o scăldase într-o lumină superbă, era un soare de nu-mi puteam imagina. Dacă aș fi făcut o poză în costum de baie și nu în palton, ați crede că e 1 august, la ce soare se arăta. Oricum puteți vedea cele mai răsărite poze aici.

În continuare planul arăta așa: trebuie să ajungem la gară și de acolo să plecăm undeva (fără plan). Trebuie să luăm de această dată autobusul, mai ales că între timp aflasem care, ca să nu ne solicităm totuși picioarele în exces. Trebuie să ne bucurăm de ziua asta, de orele astea în care simțeam cum 2011 cu tot greul și farmecul său curge încet în clepsidra numită viață.

Din nou în Italia…

…pentru a III a oară în 2011 și vă spun cu mâna pe inimă că nu mi-a ajuns :) Și am ajuns la concluzia că nu o să-mi ajungă niciodată, așa că pentru următoarea ieșire schimbăm țara (cel puțin așa cred!). De data asta a fost așa: bilete mega ieftine Wizz cumpărate la final de septembrie, plan de mers cu finii nr.2, rezervare un studio pentru 4 persoane, totul conducea către o distracție în 4 plus primul zbor pentru ei (care ne-am dorit să fie cu noi). Însă din motive întemeiate ei nu au mai putut veni cu noi, așa că ne-am văzut nevoiți să anulăm rezervarea studioului și aproape că pentru o săptămâna am zis că renunțăm și noi la plan căci trebuiau găsite alte cazări și toate ni se păreu scumpe în decembrie deja.

Dar, totuși, totuși începeam să regret, adică nu-mi era că pierdeam acei puțini bani dați pe bilete de avion, dar pierdeam ocazia de a mai merge în Italia încă odată. Așa că m-am pus din nou la căutat camere de hotel ieftine și așa am dat de Hotel Houston în Rimini, unde urma să înoptăm pe 30 decembrie, urmând ca pe 31 să mergem la San Marino. Și am zis eu că poate și la Ravenna, dacă o fi să nu ne placă San Marino (ceea ce nu a fost cazul). Deci urma să plecăm numai cu jumate de plan făcut.

Zborul a fost Cluj-Forli (un orășel mititel și destul de anost din apropierea Bolognei). De la Cluj am plecat pe prima zăpadă ce s-a așternut peste Transilvania în acest sezon și pe o ceață nu foarte deasă, care ne-a întârziat cam 30 de minute, nu mai mult. Zbor lin, am adormit puțin, dar nu prea mult căci în 90 de minute ajungi la Forli. Aeroport urât, bifat, cel puțin încăperea de la sosiri intrenaționale seamănă cu hala de la Kaufland… and now what?.. Foarte ciudat aeroportul la Forli, până și autobusul ce face legătura cu orașul dă pe acolo numai de două ori pe zi, iar o româncă mai din zonă ne zice că numai cu taxiul putem ajunge la gară, unde de fapt trebuia să ajungem. Aha… cum să nu? Să dau pe taxi mai mult ca pe biletul de avion mi s-a părut cel puțin penibil, așa că am luat-o pe jos până la gară. Nu putea fi mai mult de o oră de mers și nici nu a fost. Singura mea problemă putea fi că eram ceva mai obosită ca de obicei, ajunsesem la Cluj abia cu o seară în urmă, ruptă și tristă din cauza unor evenimente delicate pentru psihicul meu și cu multe gânduri și păreri de rău pe umeri. Cu toate acestea foarte pe placul meu am găsit cartierul liniștit și comod din zona aeroportului (o mare bila albă pentru mersul pe jos, căci din bus n-aș fi descoperit niciodată minunăția de cartier).

Dar nu m-am înviorat decât după ce am ajuns la gară și am traversat aproape tot Forli-ul, evitând cu ajutorul GPS-ului centrul. Noroc că de la Forli la Rimini nu faci cu trenul mai mult de 30 de minute și norocul nostru că primul tren ce pleca spre Ancona trecea și prin Rimini, iar noi îl puteam lua de la linia 2, în 2 minute după ce am ajuns la gară.

Nu știu din ce motiv am plecat spre Rimini fără să am habar că gara nu-i pe malul mării, ba mai mult am constatat cu stupoare că nu știu nimic despre Rimini în afară de faptul că este o stațiune la Adriatică preferată evident în sezonul cald și în general de turiștii cu bani (nu cred că au hoteluri de 2 stele pe acolo, sincer). OK, nu văd marea, dar vedem încă din gară o cafenea frumoasă rău unde se vând și d’ale gurii, iar cum nouă ne era cam foame niște Foccacia cu șuncă era tot ce vedeam în fața ochilor. Așa că ne-am luat la pachet, pachet care nu a rezistat nedesfăcut până la colțul străzii și fost devorat instant în drum spre hotel. De unde să fi știut noi că mai avem de mers o oră până la hotel, dacă noi nu am știut că hotelul nu e de fapt în Rimini ci in Rivabella care era o stațiune de lângă Rimini, căci Rimini e fooooarte maaare? Dar despre Rimini și Rivabella, în episodul următor…

Ultimul apus din 2011 și Primul răsărit din 2012

Ambele surprinse în Republica di San Marino unde am petrecut a doua jumătate din ultima zi a lui 2011, Revelionul și prima dimineață din 2012 și abia aștept să vă povestesc pe larg :D

Ultimul apus din 2011 (31 decembrie 2011, aproximativ ora 17:00)

Primul răsărit din 2012 (1 ianuarie 2012, aproximativ ora 07:45)

LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI, TUTUROR!

Houston we have no problem (Rimini live)

Niste salutari pe scurt din Hotel Houston (de unde si titlul smecher), Rivabella, Rimini, frumoasa mea Italia. Hotelul este din acea categorie care mie una imi mangaie sufletul, adica mic, cochet, la 100 m de nisip si apa, cu balcon spre mare. In plus are cea mai moale patura din Univers si dupa un drum mai lungut decat am prevazut abia astept sa intru sub ea si sa ma culc. Am hotarat ca in seara asta nu mai hoinarim ci ne punem la somn pentru maratonul de maine, pentru Revelionul care nu stim exact inca unde ne va prinde, dar sigur este ca prin zona asta din Emilia Romagna, o zona din Italia unde am mai ajuns doar in superba Bologna acu aproximativ 2 ani. In rest, zona este extrem de noua pentru noi si abia asteptam sa o descoperim.

Asadar, pentru ca cel mai probabil ne vom mai citi si scrie abia la anu, adica dupa Revelionul obositor sau nu al fiecaruia, va urez tuturor, dragii mei prieteni, distractie placuta oriunde o sa va aflati in noaptea dintre ani, sa nu uitati de dorinta din miez de noapte si mai ales sa va alegeti una realista, iar anul pe care il asteptati sa va aduca satisfactii de zece ori mai mari si mai multe decat acelea aduse de 2011.

Va doresc din suflet macar 2012 motive sa zambiti si sa va bucurati de viata in anul ce vine.

Sa ne recitim cu bine tot aici,

a voastra Bia (nca) ;)

Cum se spune “Crăciun Fericit” prin alte țări

Foto

Albania: Gezur Krislinjden
Argentina: Feliz Navidad
Armenia: Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand
Bosnia: (BOSANSKI) Cestit Bozic i Sretna Nova godina
Brazilia: Feliz Natal
Bulgaria: Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo
Catalania: Bon Nadal i un Bon Any Nou
Chile: Feliz Navidad
China: (Mandarin) Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan (Catonese) Gun Tso Sun Tan’Gung Haw Sun
Columbia: Feliz Navidad y Pr�spero Ano Nuevo
Croatia: Sretan Bozic
Cehia: Prejeme Vam Vesele Vanoce a stastny Novy Rok
Danemarca: Gladelig Jul
English: Merry Christmas
Estonia: Roomsaid Joulup�hi
Ethiopia: (Amharic) Melkin Yelidet Beaal
I. Feroe: Gledhilig jol og eydnurikt nyggjar
Finlanda: Hyvaa joulua
Franta: Joyeux Noel
Germania: Fr�hliche Weihnachten
Grecia: Kala Christouyenna
Hawai: Mele Kalikimaka
Ungaria: Kellemes Karacsonyi unnepeket
Islanda: Gledileg Jol
Indonesia: Selamat Hari Natal
Iraq: Idah Saidan Wa Sanah Jadidah
Irlanda: Nollaig Shona Dhuit, or Nodlaig mhaith chugnat
Italia: Buone Feste Natalizie
Japonia: Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto
Coreea: Sung Tan Chuk Ha
Latina: Natale hilare et Annum Faustum
Letonia: Prieci’gus Ziemsve’tkus un Laimi’gu Jauno Gadu
Lituania: Linksmu Kaledu
Macedonia: Sreken Bozhik
Malta: IL-Milied It-tajjeb
Norvegia: God Jul, or Gledelig Jul
Papua Noua Guinee: Bikpela hamamas blong dispela Krismas na Nupela yia i go long yu
Peru: Feliz Navidad y un Venturoso Ano Nuevo
Philipine: Maligayan Pasko
Polonia: Wesolych Swiat Bozego Narodzenia or Boze Narodzenie
Portugalia: Feliz Natal
Romana: Craciun fericit
Rusia: Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom
Serbia: Hristos se rodi
Slovacia: Sretan Bozic or Vesele vianoce
Serbia: Hristos se rodi
Slovacia: Vesele Vianoce. A stastlivy Novy Rok
Slovenia: Vesele Bozicne Praznike Srecno Novo Leto or Vesel Bozic in srecno Novo leto
Spania: Feliz Navidad
Suedia: God Jul and (Och) Ett Gott Nytt Ar
Turcia: Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun
Ukraina: Srozhdestvom Kristovym or Z RIZDVOM HRYSTOVYM
Vietnam: Chuc Mung Giang Sinh

sursa

Dintre atâtea idei, azi despre niciuna (ce lăsăm de povestit pentru la anu’)

Inițial m-am gândit să vă povestesc despre Viena (e anotimpul ei, nu?). Eu am văzut-o deja în urmă cu mulți ani, azi/mâine 5 ani, iar pe blog nu am suflat o vorbă despre acea experiență, mai ales că pentru mine și colegii mei a însemnat și altceva decât o simplă călătorie. Dar sincer azi n-am chef, n-am cine știe ce inspirație să aleg niște poze mișto, din acel început de mai, iar ca să vă vorbesc despre Viena, așa fără entuziasm nu ține, deci o lăsăm pentru la anu’. Pot însă să vă spun că este fermecătoare, iar eu eram un WOW, la fiecare colț de stradă.

Mi-am amintit și de Deltă, dap, de Delta Dunării văzută tot acum 100 de ani (4 mai exact), un loc impresionant pe care prietenii mei (datorită cărora am și ajuns în Deltă) l-au văzut și vizitat ani la rând. Eu (noi) am servit o singură dată, dar experineța a fost deosebită, niciunde n-am mai prins așa valuri și niciunde n-am făcut plajă mai liniștită ca în pustietatea de la Sfântu Gheorghe și niciunde n-am mai stat eu cu un picior în Mare și cu unul în… Dunăre :) Dar asta cu siguranță merită povestită la anu’ când cei mai mulți vor căuta un loc de petrecut concediul, nu?

O să vreau să vă mai povestesc despre Maramureș și despre vestitul Cimitir de la Săpânța, singurul cimitir din lume în care chiar mi-am dorit să ajung. Sumbru? Deloc… vesel, nu credem în viața mea că pot să am un asemenea sentiment într-un cimitir. Dacă ar fi după mine așa ar trebui să ararte toate cimitirele și poate în acest fel n-ar mai plânge nimeni așa amar în ele. Tot din Maramureș, amintiți-mi vă rog să vă zic două vorbe despre lugubrul Memorial al victimelor comunismului de la Sighet și despre cum am trecut granița în Ucraina fără pașaport și culmea fără să comit nicio ilegalitate ;)

Vreau să vă mai arat cele mai frumoase poze făcute de mine prin Oradea și Timișoara, două orașe care personal îmi plac tare mult, două orașe care pentru mine înseamnă colosal căci mi-au rămas prietenii pe acolo, majoritatea de suflet și deși am fost de zeci de ori parcă niciodată nu am povetsit tot ce trebuia să povestesc despre ele.

Ah… și am și două povești despre două orășele extrem de drăguțe din Ungaria, Debrecen și Szeged, primul seamănă cu Oradea izbitor, iar al doilea mi se pare că este cel mai frumos oraș de mărimea lui din Ungaria vecină.

Și ce mai am? Mai am multe de prin România și mai am de povestit despre vacanțele de când am fost mică (sper să nu uit să iau pozele de la Ineu) așa că vă rog eu frumos, la anu’ care vine (să ne fie și mai bine) trageți-mă de mânecă ca să pun pe blog toate aceste povești, în timp, dar să nu uit de tot de ele (căci aș putea uita la cât îmi propun eu să străbat aiurea la anu’, glumesc, sau nu?).

Foto

Orașul cel mai frumos împodobit de Sărbători

Vineri seara am trecut prin centrul Clujului, motiv numai bun să văd mostra nereușită de târg de Crăciun sau ce vrea să fie chestia aia din centru. Ne este urât ce am văzut, dar anul trecut a fost mai frumos împodobit orașul, anul acesta este prea roșiatic sau poate prea portocaliu aș zice, nu știu, dar aș fi preferat să predomine albul, auriul și argintiul. Este o părere strict personală, desigur. Vă arat și două poze, dar până atunci vă trimit să votați pe adevărul.ro Orașul cel mai frumos împodobit de sărbători. Din România, evident! Am votat Clujul din simpatie și prietenie, dar sincer nu este cel mai frumos împodobit din țară :(