Se dă un prieten cu o pensiune la Tășnad, Băile Tășnad din județul Satu Mare. Prietenul nostru merge destul de des în zonă și s-a gândit să ieșim în grup într-un weekend, să vedem pensiunea, cei care n-am văzut-o, să vedem Tășnadul, să vedem cât de tare poate să ploua în județul Satu Mare, dar cel mai important să ne bălăcim în bazinele cu apă termală. Și-apoi cum să refuzi un weekend de genul ăsta?
Mi-e frig și vreau canicula înapoi :)) Răsalaltăieri am băut două frappeuri cu gheață, alaltăieri m-a durut gâtul, ieri deja am trecut la cappuccino fierbinte, ca iarna :) Sunt puțin zgribulită și Doamne cum mă mai alină pozele voastre de la mare cu care ați umplut facebook-ul… În altă oridune de idei azi m-aș ghemui cu o carte în brațe, sub o pătură chiar dacă luni e deja 1 iulie. Până una/altă, aseară m-am ghemuit în brațe cu niște articole extraordinare despre locuri minunate, mi-am făcut un ceai și unele din aceste articole le-am ilustrat cu oferte de vacanță de la Tamicris Tours.
De curând a fost Pavia, dar înainte de asta am înțeles perfect, că cel puțin în ce privește Italia, mereu voi avea parte de o surpriză venită de niciunde. La prima vizită a fost Padova, la a doua a fost Tivoli și pot continua tot așa… Dar să nu o lungesc, deci Pavia…
Final de mai. O ploaie măruntă și sâcâitoare cădea la Cluj, iar eu eram fericită. Îmi ieșea planul cu Italia și urma să plec a doua zi. Cum zice mami, era genul acela de fericire “de puteai prinde iepuri cu mine” :) Asta o fi altă expresie de la Ineu :) În seara de dinaintea plecării, Iunia își lansa cartea Prin lume, spre mine, la Cluj. O știam pe Iunia inițial de pe blogul ei și apoi i-am luat un intreviu pentru Plimbarici.ro. Am vrut cartea, dar mai mult decât atât am vrut să o întâlnesc pe ea.
Azi dimineață la 7 eram în Aeroportul Internațional Cluj-Napoca. Nu, n-am plecat niciunde, nu eu ca să spun așa, dar a fost suficient să ajung acolo, să arunc un ochi (ăla deschis bine la ora aia) pe tabela de plecări, ca să-mi alimentez visele de zbor. Printre Taroame și Wizz-uri, evident, văd multe chartere spre Grecia și FOARTE multe spre Turcia. Nu aveai cum să le ratezi, semn că românii merg în Turcia, vacanțele la turci nu sunt nici pe departe “depășite”. Ok, îmi spun: și eu cum de nu am ajuns până acum?
La exact o lună de când râdeam pe aeroport de faptul că pleca în Kazahstan (căci ceva mai exotic de atât nu ni s-a părut decât atunci când a plecat Chandler în Yemen), l-am lăsat pe Clau azi în elementul lui și astfel mi-a predat articolul despre vizita sa în țara din inima Asiei. Mi-a promis o poveste despre experiența kazahă încâ de când a aflat că pleacă, iar apoi i-am făcut promisiunea publică în acest articol, așa că trebuia să se țină de cuvânt, nu mai avea scăpare. Nu știu dacă o să vă doriți să ajungeți în Kazahstan după ce citiți acest articol, dar zic eu că e bine să știi că există și locuri despre care nici turiștii și nici “călătorii de meserie” nu spun mare lucru, eu una mă bucur enorm să citesc despre părți mai puțin populare de lume, locuri în care poate nu o să ajung niciodată altfel decât prin experiențele împărtășite ale altora.
Câți dintre noi se lasă surprinși în vacanță și câți merg la sigur?
N-am făcut eu studii ca și cercetătorii britanici (care le știu ei pe toate, desigur), dar cred că cei mai mulți adoră să meargă la sigur. Știu pe cineva care merge de vreo 7 ani în Grecia (cu familia de 4 persoane) în același loc, același hotel din Paralia, căci acolo se simt ei bine, atât de bine că n-ar încerca altceva pentru nimic în lume. Nu ne putem amesteca în gusturile cuiva, dar totuși, de ce nu ai încerca ceva despre care să știi mai puțin, doar din auzite? Asta pățesc eu de ceva vreme cu Muntenegru…
