Later edit: Acest articol a fost publicat (cu mici modificicări de dimensiune) în Revista Ioana (februarie 2016).
O să-mi aduc aminte cu mult drag de Bratislava! Este un oraș atât de drăguț, cald și primitor, cum nici prin gând nu mi-a dat că ar fi. Totul a început de la “sunt doar 60 de km între Viena și Bratislava” și s-a transformat în ce puteți citi mai departe… I ❤ Bratislava!
Știm câți bani papă cam orice călătorie. Să negăm asta și să ne prefacem că “umblam brambura” gratis este o atitudine ce pierde tot mai mult teren. În schimb, putem recunoaște că ar fi inteligent a optimiza costurile unei călătorii prin anumite investiții făcute cu cap…
Am ajuns și la acel articol cu care v-am “amenințat” de la începutul lui ianuarie, atunci când n-am vrut să amestec poveștile mele boeme cu ponturile legate de mâncare, cazare și shopping prin minunata și sensibila Vienă. Și pentru că în aceste zile, creativitatea mea lasă de dorit, voila, un articol puțin mai tehnic…
Mi-a plăcut la Bratislava, îmi doresc să vă povestesc, dar până atunci, mi-am dat seama în seara aceasta, începând să aleg pozele pentru albumul de pe Picasa, ce zi superbă de fotografiat am prins în capitala Slovaciei. A fost o zi cu o vreme mult mai bună decât în zilele de la Viena, soare pe cer, cer albastru, oameni veseli, minunat. Bratislava merită un foto-eseu din plin…
În acest început de an, m-am tot gândit cât de mult s-a schimbat percepția mea asupra destinațiilor pe care aleg să le văd. Sigur că ador în continuare să descopăr locuri noi, minunate, în care pașii nu mi-au mai ajuns, dar în egală măsură (spre creștere a ponderii) îmi doresc să mă reîntorc în locuri în care m-am simțit bine, în locuri pe care, deși la o primă impresie “le-am văzut”, le-aș redescoperi de-a fir a păr…
Tocmai ce vă povesteam despre prima zi a trecerii noastre prin Viena, despre acele momente în care m-am întors în prima capitală europeană pe care am văzut-o cu adevărat, în urmă cu peste 7 ani. Și pentru că azi am reușit să încarc pozele pe Picasa, mi-am făcut timp să povestesc și despre a doua zi a frumoasei escapade de iarnă.
Mă trezesc azi dimineață așa de târziu, de parcă pierdusem noaptea de dinainte. Clau era la masa de lucru, adică la cea din bucătărie :) Nu ne pregătea micul dejun de data asta, făcea ceva chiar mai frumos: “tocmai ți-am pus în draft un articol despre Florența, vezi dacă îți place”. Așa că mi-am început ziua, cu un cappuccino slovac citind cel mai frumos text de anul acesta despre un loc care ne-a cucerit așa de tare pe amândoi, că va fi ceva ce vom împărți pentru totdeauna… no matter what!
