Creta: câteva detalii logistice și recomandări utile

Înainte să mai povestesc despre ce am mai văzut și făcut prin Creta cea minunată și însorită, am alcătuit un articol care să răspundă câtorva întrebări frecvente referitoare la vacanța în Grecia (care vacanță, fie vorba între noi, îmi pare că s-a petrecut cu multă vreme în urmă, la ce ritm și ce ploi ne-au lovit imediat după ea). Mulți ne-au întrebat de unde am apucat planul vacanței având în vedere că urma să fie prima cu Albert și urma să fie oarecum în extrasezon, ceea ce noi nu mai gustasem. Și recunosc că nu a fost chiar floare la ureche din niciun punct de vedere, iar faptul că noi, mulți/prea mulți ani, am mers în vacanța mare tot în “sfânta” lună august nu ne-a ajutat prea tare la “făcut temele de acasă”. Dar i-am dat de capăt într-un final și zicem noi că a ieșit destul de bine. Nu perfect, nu pe placul oricui, cu o grămadă de elemente noi și alegeri foarte personale, dar n-am avut pretenții și după cum am menționat în articolul trecut n-am avut nici măcar așteptări :)

Citește mai departe

Creta: cum vedem insula și 10 lucruri pe care am reușit să le facem

Cu Grecia aveam o relație cumva de evitare conjuncturală. Mi se părea departe cu mașina, sau cel puțin drumul spre Corfu, din urmă cu 8 ani, această senzație mi-a lăsat-o, așa că am găsit alte destinații mai apropiate de care m-am îndrăgostit iremediabil, accesibile la orice oră și în orice anotimp. După Corfu n-am mai fost în Grecia, habar n-am cum or fi vacanțele la Paralia sau Halkidiki, dar știu că românii le laudă și la 20 de ani după ce le-au descoperit. În plus, cum am spus și cu altă ocazie, vacanța la mare nu era ceva obligatoriu pentru noi an de an. Ne place să batem străzi din sate și orașe mai mult decât să ne prăjim pe plajă, însă s-a întâmplat ca în sarcină ceva să-mi intre iremediabil la suflet: APA! Nu știu nici până azi care a fost nebunia cu apa, dar am visat la mare, nisip și bălăceală cum n-am mai făcut-o în toată viața mea de până acum. A fost, așadar, firesc să ne plănuim cât mai curând o vacanță la mare în formula extinsă. Nu aveam o fixație să fie în Grecia, dar cum sunt sigură că ajungem exact acolo unde trebuie să ajungem, lucrurile s-au legat astfel încât să ajungem în Creta.

Citește mai departe

Weekend prelungit în Ținutul Secuiesc (varianta Harghita)

După ce ne-am tot întors, sucit și răsucit 2 săptămâni, am ales să plecăm totuși în Ținutul Secuiesc în weekendul prelungit de 1 mai, chiar dacă nu eram siguri cât de prietenos va fi drumul pentru Albert. Da, am trecut și noi de o lună jumate la scaunul de mașină pentru băieți “mari” și deși la început a părut să-l îndrăgească, treptat drumurile au devenit ceva mai “cu cântec” decât în mod obișnuit. Aici mă refer la drumurile noastre de voie de nevoie, aproape zilnice, prin Cluj și prin apropiere. Însă, toate temerile referitoare strict la drumul cu mașina spre centrul țării (că în rest deja știm că avem un copil destul de adaptabil) au fost spulberate de un călător mic care s-a comportat peste așteptări, semn că suntem încă pe drumul cel bun în ale plimbatului în 3, chiar dacă în această direcție, încă, TOTUL e pe testate. Acestea fiind lămurite cât de cât, poate vă întrebați ce ne-a venit cu Ținutul Secuiesc, nu?

Citește mai departe

Throwback Thursday: Kerkyra, minunata capitală a insulei Corfu

Sunt o grămadă de ani de când am ajuns în insula grecească Corfu, undeva în largul Mării Ionice, la nici 4 km de coastele Albaniei. Este un loc superb și nu cred că ai putea să fii nemulțumit de ce oferă insula nici dacă ajungi aici cu pretențiile până la cer. Anii care s-au scurs de atunci mi-au adus în prim plan o mulțime de alte destinații care mi-au furat inima, dar recunosc că mai ales anul trecut când mă gândeam la mare (și Doamne, ce des mă mai gândeam!) mă întorceam cu gândul în Corfu cu nostalgie și cu regretul că nu am mai acordat de atunci și alte șanse Greciei. Corfu a rămas așa, o foarte mică bucățică pe care am gustat-o din enormul tort cu iz turistic ce-l oferă Grecia oricui are chef de gustul unei mări albastre. Și pentru că, de obicei prin această perioadă din an, pe blog, unul din cele mai citite articole este acesta, am vrut/n-am vrut, Grecia mi-a revenit în atenție. Am răsfoit toate articole despre acestă destinație (că nu-s multe) și mi-am dat seama că nu l-am scris chiar pe cel care poate ar fi meritat cel mai mult…

Citește mai departe

Escapada americană (II): Jacksonville, big city life…

Trag concluzia că degeaba am texul, pozele puse pe categorii și dorința acerbă de a publica, de a resuscita viața asta online, dacă nu e timp fizic pentru activitățile aferente, n-ai ce te crede Supermanwoman. Însă în timp ce eu m-am obișnuit deja cu etapa nouă, tehnica mă sabotează la greu, căci de două/trei zile blogul merge și nu prea, așa că celor ce ați dat pe aici în lipsa mea, căutând vacanțe prin Puglia, Corfu, Istria etc, îmi cer scuze că “mațele Bialogului” sunt uneori încurcate. Pe moment s-a rezolvat, dar dacă vor mai fi probleme vă rog să le semnalați prin email. Așadar, închid paranteza deschisă mai sus și vă invit să continuăm jurnalul american al lui Clau, început la final de martie cu șanse mari să-l terminăm în martie anul viitor dacă menținem ritmul acesta (glumesc, sper)…

Citește mai departe

Escapada americană (I): Welcome to The Sunshine State!

După ce ne-a povestit foarte fain aici pe Bialog despre China, Kazakhstan și chiar câteva episoade frumoase tare despre Viena, de data aceasta l-am rugat să ne lase să intrăm în jurnalul său american. Cu regretul că în urmă cu 9 ani, nu l-am pus să povestească în scris escapada americană de atunci (deh, era la început Bialogul) și nu ne-a prea rămas nimic din acel traseu în afară de poze și povești ce le mai aud și azi, de data aceasta am zis să nu ratez ocazia. Așa că, pe parcursul câtorva episoade, în săptămânile următoare, blogul va găzdui un serial american fără precedent, cu poze (mai puțin acesta, acesta e fără poze, căci se vrea a fi o introducere, iar eu n-am avut timp să le aleg, să fiu sinceră) și povești entuziaste, dintr-o țară mare, departe tare, ce mă atrage și pe mine și căreia sper să-i vină cândva rândul. Până atunci, wishlistul meu cuprinde pe rândurile de sus destinații minunate și mult mai apropiate… 

Citește mai departe

Ziua liberă a bebelușului (varianta Târgu Mureș)

La început de februarie am plecat într-un day trip la Târgu Mureș. Aș zice că a fost prima ieșire de acest fel cu bebelușul ca pasager, dar adevărul este că am mai făcut două drumuri Ineu – Timișoara, dus/întors (în aceeași zi) la început de ianuarie. Dar pentru că atunci, am făcut drumurile strict ca să-l ducem și să-l luăm pe Clau de la aeroport, deci nu ca să ajungem în oraș, să ne plimbăm și eventual să luăm masa pe undeva, o să considerăm prima călătorie de agrement cu copilul această ieșire la Târgu Mureș. Sigur, acesta nu este și cel mai lung drum cu mașina al lui Albert, căci el mai are la activ 2 drumuri de Ineu, dus/întors, dar în zile diferite (drumul Cluj – Ineu ajunge la peste 5 ore cu tot cu opriri), prima dată la două luni (pentru Botez) și a doua oară la trei luni (pentru vacanța de iarnă). Albert este foarte încântat de drumul cu mașina, cel puțin până acum, drumurile mai sus menționate au fost foarte lejere și dacă ne menținem așa mi-e că l-aș cataloga drept plimbăreț de pe acum, dar să nu ne hazardăm. Însă, ne doream tare mult să vedem cum se comportă la o excursie de o zi, care nu înseamnă doar moțăit în scoică și privit pe fereastră, așa că “i-am dat o zi liberă” să vedem cum “se descurcă”. :)

Citește mai departe