Austria, Franta, România, Travel, Ungaria

Cele 7 capitale pe care le-am văzut (I)

11 comentarii

Spre rușinea mea, nu am văzut până în prezent decât 7 capitale europene, cu tot cu Bucureștiul, lucru care nu este tocmai lăudabil, dar sper din suflet și “I mean it” că pe viitor să ajung să vizitez și altele. Până atunci vreau să povestesc puțin despre cele 7, în ordinea în care le-am văzut:

Budapesta (martie 2002, iulie 2007, decembrie 2010)

Este poate una dintre cele mai frumoase capitale europene, un oraș fermecător, pe Dunăre. Cele două parți ale orașului Buda și Pesta se completează de minune, dacă Buda este centrul vechi, cu Cetatea, Bastionul pescarilor și muzeele, Pesta este centrul nou și modern, dar nu lipsit de valoare culturală, Parlamentul este o construcție deosebită, iar Szant Istvan Uta, o piață elagantă și compleșitoare.

Recomand totuși o vizită vara (vizita mea din iulie 2007 a fost cea mai frumoasă). Iarna s-ar putea să vi se pară cam frig și este destul de rece, de Revelionul trecut am cam înghețat :D

Locul preferat: Podul cu lanțuri și panorama de la Cetatea Buda

Ce să nu ratați: o mini croazieră pe Dunăre (face toți banii) și un gulaș ca la mama lui, yummy!

Regret: că niciodată nu am mers la unul din spa-urile celebrei ale Ungariei

Viena (mai 2007)

Am reușit performanța de a vedea și Viena înaintea Bucureștiului. De Viena mă leagă cea mai frumosă amintire din facultate. Am hotărât să nu participăm la un așa zis bachet de final de facultate și să mergem intr-un weekend prelungit la Viena și a fost poate cea mai buna hotărâre luată de-a lungul celor patru ani :)

Mă minunam la fiecare colț de stradă, eram încântată de tot ce vedeam. Nici nu aveam cum să fiu altfel în capitala unui fost mare imperiu. Am reușit să vedem destul de mult, dar acum la câțiva ani dispanță se impune o nouă vizită cu recuperarea obiectivelor ratate.

Locul preferat: Palatul Schombrunn cu grădinile sale

Ce să nu ratați: urcarea în Turnul Dunării de unde aveți panorama asupra Vienei modene și Parcul de distracții Prater

Regret: că nu am fost cu Clau la Muzeul Științelor și Invențiilor (am avut de ales între gădinile de la palat și muzeu și fiecare a ales altceva) și că nu am stat mai mult în Prater

București (iulie 2007, ianuarie 2009, octombrie 2010)

Fac parte din cei cărora le place Bucureștiul, poate din cauză că nu trăiesc acolo, dar sincer, ca și turist în capitala propriei țări, eu m-am simțit bine. Nu este și nici nu va fi niciodată un oraș curat, de asemenea tot niciodată nu va fi un oraș modern și impetuos și asta din cauză că va dăinui acolo patina comunismului. Dar cu toate astea mie îmi place. Iar despre oameni nu mai zic, am întâlnit numai bucureșteni de treabă.

Locul preferat: Casa Poporului, mai ales interiorul este extraordinar de frumos.

Ce să nu ratați: un cappuccino la Hotelul Mariott (Luiza m-a dus acolo și au fost cred, cele mai drăguțe ore petrecute la București)

Regret: că nu am stat niciodată mai mult de 2 zile în București să mă pot plimba în voie prin Cișmigiu. Și că nu am mers la IMAX

Paris (noiembrie 2009)

Săptămâna la Paris a fost cea mai frumosă din viața mea de până acum și nu spun cuvinte mari. A fost inedită din atât de multe puncte de vedere că nu o să le înșir acum ci doar o să mă limitez la faptul că Parisul m-a fermecat iremediabil și pentru totdeauna. În primul rând mi-am dorit să-l văd de mica, a fost ca un vis împlinit și imi doresc din toată inima să mai ajung acolo și dacă se poate să stau mai mult, ceva mai mult. Am văzut puțin din el, probabil și din cauză că niciodată nu o să poți vedea tot, dar am speranța că se va mai lăsa descoperit de mine.

Locul prefat: Turnul Eiffel noaptea, atât el cât și panorama Parisului din el, mi se trage de la faptul că am trait cu imaginea asta 25 de ani, până am ajuns să-l văd.

Ce să nu ratați: Disneyland-ul (pentru o mie de motive, dar cel mai tare este că acolo o să uitați complet de orice altceva, de toate supărările și toate mărunțișuile inutile)

Regret: că nu am putut lua atmosfera cu mine acasă :D

va urma

Cluj, România, Travel

Cluj Christmas Lights 2010

11 comentarii
Clujul îmbrăcat de sărbătoare!
 

 
Aseară am fost într-o plimbare pe centru ca să vedem minunatele beculețe de Crăciun care s-au aprins vineri și de care toată lumea vorbea de la farmacie pân’ la primărie. Nu știam de ce anul acesta a fost atâta tam tam cu ele. Apoi, am citit pe net că s-a cheltuit mai mult ca în oricare alt an pentru ele și că adio concerte de Revelion din cauza lor. Tot bugetul alocat de primărie pentru sărbătorile de anul acesta s-a dus pe beculețele în stil vienez, cică, venite tocmai prin Elba Timișoara.
 
 
Am fost curioasă, sincer, așa că am mers să le văd. Noh… mie nu mie se par justificate milioanele de lei investite, dar probabil așa o fi arătând Viena împodobită de Crăciun ?!? Ce mi-a plăcut e că fiecare piață are o singură culoare și că în Piata Unirii au pus un patinoar destul de mare și niște căsuțe din lemn care probabil se vor aliniate ca la un târg de Crăciun sau ceva… Idee care nu e rea deloc. În rest…
 
 
Acum, poate vrea și altcineva să ne arate cum s-a îmbodobit orașul lor de sărbătoare. Sunt tare curioasă cum arată și alte orașe, de la noi sau de afară. Ce ziceți? Transformăm asta în leapșă și poate mai postează și alții pe blogurile lor poze din orașele îmbrăcate în lumină…
 

România, Travel

Plimbărici prin București

8 comentarii
Încep cu scuzele și mulțumirile :D

Îi rog pe cei care mă citesc și pe care îi citesc și care probabil sperau să dau un semn de viață că ajung “pe la capitală”… să mă scuze. Am știu cât de scurt va fi timpul și nu avea rost să ne vedem pe fugă. Ar fi multe persoane pe care aș dori să le văd la București (cei mai mulți de la mine din blogroll sunt din Bucureșți), dar cu speranța că nu mă vor înjura și nici nu se vor supăra prea tare le promit că data viitoare “dau sfoară în țară” :*

Mulțumirile merg acasă la Luiza și la Vitalie, într-un apartament foarte frumos și cald, care ne-a găzduit și unde noi ne-am simțit minunat. Gazdele au fost dintre cele mai cele, ce mai, ne-a plăcut așa de mult că o să mai mergem (nu trebuia să ne tratați așa de bine) :D
Mulțumim pentru tot, dragilor :*

Deci, după cum am spus și din titlu, duminică și luni am fost Plimbărici prin București și nu oricum, ci cu ghid :) Am văzut locuri pe care le rataserăm la vizitele precedente și ne-am tras sufletele în locuri tare frumoase. Mie îmi place Bucureștiul… îmi place chiar mult.

Am fost prin multe locuri, peste tot mi-a plăcut, dar unele m-au impresioat chiar foarte mult. Am văzut “tezaurul României” de la Muzeul de istorie, clădirea C.E.C.-ului, Carul cu Bere (data viitoare vom lua și o masă aici), Palatul Cotroceni, Universitaea de Drept, am luat la rând librăriile mari de pe Magheru de unde nu am ieșit cu mâna goală, ne-am plimbat foarte mult pe jos ceea ce a fost minunat mai ales pe vremea superbă de luni etc.

Cireașa de pe tort însă, au fost cele câteva ore petrecute în fața unui cappuccino și a unor ștrudele la J.W. Marriott. Luiza e responsabilă pentru acestă surpriză minunată de care m-am bucurat maxim, pfff… și ce planuri ne-am mai făcut cu programele speciale de Crăciun și Revelion ale hotelului… of course, planuri care nu neaparat erau pentru acestă viață ci pentru aia în care amândouă am fi fost niște descendente ale unei familii de nobili :))

Una peste alta, că aș putea să povestesc până dimineață și oricum am în minus multe ore de somn (am ajuns în Cluj azi dimineața la 5 și nu m-am mai culcat), ne-a plăcu tare în capitală chiar dacă unii au venit cu treabă și alții doar ca să țină companie. Ideea e că ar fi fost bine să mai fi stat câteva zile ca să mă întâlnesc cu bucureștenii mei din blogroll și în plus mai aveam atâtea de făcut… Dar, ca la Paris am lăsat și aici lucruri de făcut și oameni de întâlnit pentru data viitoare…


Cluj, România, Travel

10 motive să ajungi la Salina Turda

8 comentarii
Am ajuns în weekend-ul ce tocmai a trecut și pe la salina de la Turda. O văzusem anul trecut înainte de reamenajare, iar acum de când s-a deschis am tot evitat să mergem din cauza aglomerației excesive. Sâmbătă am considerat însă că oamenii s-au mai potolit/plictisit, că nu mai e la fel de asaltată de turiști ca la deschidere și că ne putem face și noi drum pe acolo, mai ales că de la Gilău la Turda am mers pe “prea superba” A3.

Salina arată în momentul de față foarte bine, amenajarea le-a ieșit, iar oamenii simt asta imediat. Salina de la Turda arată futurist și deși nu am văzut nicio salină în afara României tind să cred că amenajarea de la Turda a fost făcută la nivelul a ceea ce se găsește pe afară și nu pe la noi (mai cunosc și încă foarte bine salina de la Praid, mai mare ca cea de la Turda, dar la nivel de anii ’90).

Buuun, de ce ar merge cineva la salină la Turda:

1. pentru că fie și pentru o oră/două îți va face foarte bine mediul salin, vei respira mult mai ușor, te vei simți la propriu mai ușor și foarte fresh.
2. pentru că e o ieșire inedită, într-un loc răcoros și foarte primitor care pe deasupra mai arată și ca un parc de distracții.
3. pentru că pe lângă “parcul de distracții” mai există și o bază de tratamet și ea amenajată la un standard ridicat.
4. pentru că prețurile nu sunt mari: 15 lei intrarea pentru un adult și 8 lei pentru un copil/elev/student indiferent de timpul petrecut în salină.
5. prețurile “nebuniilor” de acolo: popice, golf, bărcuțe etc sunt normale și nu te fac să îți golești buzunarele.
6. e un loc plăcut atât pentru cei mari cât și pentru cei mici, toate categoriile de vârstă vor găsi ceva de făcut înăuntru.
7. cu o carte în mână și îmbrăcat ca pentru 10-12 grade poți petrece ore bune pe o băncuță repirând aer sărat.
8. puteți intra cu minge sau palete de badminton ori tenis de masă și face mișcare într-un mediu plăcut în care nu transpiri după ce ai făcut efort 5 minute.
9. salina se află într-un municipiu pe care m-am bucurat să-l văd în plin proces de modernizare, orașul Turda se poate vizita și el, e un oraș drăguț, cu biserici și muzee, cofetării și spații verzi.
10. toate aceste foarte aproape de Cluj Napoca, inima Transilvaniei ce merită vizitată iar și iar, pe lângă asta la 30 minute se ajunge într-un alt loc minunat Cheile Turzii.

Zona asta te provoacă să nu stai acasă. Cine vine?

Cluj, România, Travel

Din lac în… rac.

5 comentarii
Planurile mele de plecat la Ineu, profitând de ziua liberă de azi s-au năruit când am aflat că eu nu o să fiu liberă azi, ba mai mult că o să am treabă de la 8 dimineața. Așa că fără să ne supărăm (semn de maturizare) am rămas la Cluj și am amânat Ineul până peste două săptămâni (cred).

Dar, fiind sărbătoare și vreme bună (după o săptămâna când a plouat zilnic), ieri am plecat la Coada Lacului (ideea nu ne-a aparținut, dar am aderat la ea rapid). Toate bune și frumoase, iarbă verde, un grătar, dat cu caiacul (super fain!!!), râs până la epuizare, soare, cald și frumos.

Mi s-a părut mie că ardea cam tare soarele, dar de aici și până am ajuns acasă și mi-am văzut fața și decolteul în oglindă a fost cale lungă, atât de lungă încât eu m-am prăjit toată, arat ca un rac eșuat. Cremele și iaurtul nu și-au făcut efectul decât atât că mă simt îmbălsămată la extrem. Azi, printre faze de gen “îți stă bine bronzată” cred că unii s-au gândit că am ceva la bord, că altfel nu găseau o explicație faptului că obrăjorii mei palizi au fost roșcovani de dimineață :))

Pe lângă asta am febră musculară (de la 20 de minute de vâslit, condiție fizică 0, deci), dimineață m-am mișcat mai bine, acum am înțepenit complet, nu există mușchi și os care să nu mă doară. Am dormit o oră după prânz (nu s-a mai întâmplat de anul trecut să dorm în timpul zilei).

Altfel a fost foarte mișto ieșirea de ieri, dovadă cele câteva poze.

România, Travel

Hermannstadt

13 comentarii
“Știi de ce nu-mi place mie în Ardeal? Pentru că aici te îmbolnăvești de liniște.” Acesta sunt cuvintele unui domn la 50 de ani în Piața mare din Sibiu. După accent, domnul era din sud, nu pot preciza exact de unde, dar din sud și părea să-i placă orașul și piața aceea care nu era chiar moartă ci destul de animată pentru o zi de 1 Mai. M-am amuzat, dar l-am și înțeles, am fost și eu de două ori în București (care îmi place așa aglomerat cum e) :)

În altă oridine de idei, mi-am respectat planul de prin iarnă când mi-am zis că de 1 Mai, Sibiul ar fi soluția, mai ales că anul trecut am ales 1 Mai la Sighișoara și a fost o alegere inspirată. Și anul acesta a fost poate chiar mai inspirată. Am trecut prin Sibiu de câteva ori până acum și nu am oprit niciodată, iar orașul se cerea vizitat. Acum l-am vizitat și mi-a plăcut foarte mult. Cele trei piețe centrale (Piața Mare, Piața Mică și Piața Huet) sunt foarte frumoase, spațioase și creează senzația de oraș austriac. Orașul l-am luat la pas, începând de pe pietonala Nicolae Bălcescu, trecând prin piețe și ajungând la casa în care s-a născut Hermann Oberth, în trei ore de mers fără încetare plus urcarea în Turnul Sfatului din care orașul ne-a zâmbit altfel pe un soare torit de primăvară, ni s-a făcut foame și ne-am oprit la Mara Steak House și am luat hotărârea pentru continuarea zilei.

Astfel că ziua noastră de 1 Mai s-a transformat într-o excursie culturală. Am mers spre Rășinari, acasă la Cioran și la Goga și la Schitul lui Noica de la Păltiniș. Pe un drum destul de bun ce leagă Sibiul de Răsinari și mai apoi de Păltiniș am văzut cred, cei mai mulți oameni din viața mea strânși la un grătar la iarbă verde. Marginile drumurilor erau pline ochi cu oameni, mașini, pături, corturi, grătare și copii alergând frenetic după minge, toți alergând evident după primăvara regăsită.

La întoarcerea spre Sibiu și implicit spre casă am oprit pentru 2 ore și la Grădina Zoologică de la Sibiu din Pădurea Dumbravă, acolo se află și un lac pe care te puteai plimba cu bărcuța sau hidrobicicleta. Și aici foarte multă lume, foarte multă. Copii exaziați de animalele plictisite (eu nu sunt fan nr. one al grănilor Zoo), tineri strânși la bere și mici (am servit și eu doi mici că nu am mai mâcat așa ceva de acu’ doi ani de când am fost de 1 Mai la Moneasa).

Am ajuns în Cluj pe la 22:30, 350 de km cu mașina (oboseala am resimțit-o abia azi, mereu e așa, dar e bine) și 250 de poze din care cele mai OK 30 și-au făcut loc pe Picasa. Voi ce ați făcut de 1 Mai?

Poezii, România, Travel

Am scos capul din bârlog

11 comentarii
Prima dată pe 20 martie la fost la Tarnița, foarte aproape de Cluj, dar noi n-am mai fost niciodată așa că am savurat la maxim locul și am zis că după ce dă colțul ierbii ieșim (nu la păscut) la un grătar și o bălăceală în lac. De data asta nu am stat mult, am luat numai puțin aer și ne-am făcut planuri :)
 
Ieșirea asta a fost suficientă să ne deschidă apetitul pentru drumeție la început de primăvară, așa că de Florii, dacă tot a fost sărbătoare și vreme cât de cât bună (cel puțin sâmbătă) am plecat spre alte locuri relativ apropiate pe care nu le-am vizitat. Astfel că am ajuns în sfârșit la Sarmizegetusa Regia (da, acolo unde probabil ați fost toți prin tabere, mai puțin eu). Prima oprire a fost la Densuș unde ne-am întâlnit cu prietenii de la Timișoara (cam pe la jumatea drumului dintre TM și CJ) și am vizitat una dintre cele mai vechi biserici din România unde se oficiază slujbe. Biserica poartă hramul Sfântului Nicolaie și este construită pe locul unui fost altar roman (inițial dac) cu materiale aduse de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Locul este deosebit de frumos și de îngrijit, iar interiorul lăcașului de cult foarte interesant, picturile înfățișându-l pe Iisus în straie populare românești.
 
De aici a început drumul puțin aventuros, căci deși deținători ai unui GPS, ne-am rătăcit pe coclauri și abia după ce am mers pe un drum greșit o jumătate de ceas, după ce am trecut un deal cu serpentine mai ceva ca la Poiana Brașov, după ce am traversat tot cătunul Grădiștea Muncelului și am văzut niște copii care efectiv se jucau cu “curu’n praf”, am ajuns la drumul ce duce spre Sarmizegetusa Regia. Nu detaliez despre cât de puțin pus în valoare e locul pentru că a scris Clau pe Starlog deja, dar oricum dezolante locuri, m-am gândit sincer la oamenii care trăiesc pe acolo.
 
Sarmizegetusa Regia a fost capitala statului dac de la Burebista la Decebal. Înafara zidurilor cetății care încă mai există mai pot fi vizitate sanctuarele și calendarele. Practic acesta este punctul de atracție al cetății, leagănul culturii dace. Mi-a plăcut mult, recunosc chiar faptul că m-a încercat un sentiment reconfortant de liniște și bine. Poate chiar atunci nu am înțeles exact unde mă aflam, dar odată plecată de acolo din creierii munților (foarte bine așezată cetatea, 3 km am mers pe jos urcând muntele) am realizat că era probabil pentru prima dată când călcasem exact în teritoriul sacru al strămoșilor noștrii.
 
Vizita la Sarmizegetusa Regia nu ne-a mai lăsat loc de altceva în ziua de sâmbătă, astfel că am pornit să ne cazăm la Deva, pentru că a doua zi dimineața urma să plecăm spre Hunedoara să vedem Castelul Corvinilor. După un apus absolut minunat pris la Orăstie (am prin unul asemănător vara trecută când ne întorceam de la mare, și tot la Orăsție, pe același drum), am ajuns la Deva. Vă recomand călduros dacă treceți pin zonă cazarea la Motel Maestro, foarte frumos, curat, personal amabil, prețuri decente. Trebuie doar să treceți peste faptul că motelul se află în zona gării, iar noaptea se poate să mai auziți câte un tren. Eu cu antrenamentul de la Ineu, nu am auzit evident niciunul :)
 
Duminică a fost muuuult mai rece decăt sâmbătă, dar aveam în plan Castelul. Vreau să ajung pe aici cam de anul trecut și abia acum i-a venit rândul. Situat în municipiul Hunedoara, Castelul Corvinilor este o construcție impunătoare ridicată de Iancu de Hunedoara. În prezent se află în plină restaurare în exterior, iar în interior a fost deja transformat în mare parte în muzeu. Intrarea este 8 lei/personană și 5 lei taxa foto care chiar merită luată. Deși pe internet pozele prezintă un castel aproape mai frumos decât cel de la Bran, în realitate mie nu mi s-a părut să fie, însă cu siguranță este cel mai mare și frumos castel din zonă.
 
Cam așa am ieșit noi din bârlog, dar nu vreau să închei fără să vă spun că înainte să pornim spre casele noastre am mâncar în Hunedoara o pizza execelentă la Johnny. Chiar nu m-am așteptat să găsim așa ceva mai ales că eram undeva în zona pieței Obor, un loc nu foarte “drăguț” ca să spun așa… însă pizza aia e comporabilă cu cea de la 5 Colțuri din Arad sau cea de la Milanese de la Florești și asta e mare lucru.
 
 
Close Menu