Vin acum la tine în zbor :)

Pentru toți prietenii și cititorii Bialogului, cu mult drag. O primăvară frumoasă vă doresc!

Foto

Veșnica poveste: ai un mobil de ceva vreme care; ori nu te mai mulțumește, ori vrei pur și simplu altă jucărie, ori este o necesitate și trebuie să-l schimbi. Știți, nu? Nu mai putem trăi fără telefoane mobile, este clar!

Eu pana acum, din 2000 de cand ai mei mi-au luat mobil (plecam intr-o excursie de cateva zile in Moldova și vaaiii… să mă poată suna să vadă dacă nu m-am prăpădit, mi-au luat un Nokia din ăla cât o cărămidă, cică era de fapt mobilul familiei), mi-am schimbat mobilul de 4 ori… de 4 ori in 11 ani, zic eu ca nu e mult, e chiar puțin.

Clau zice însă că de la acel Nokia 5110 (care a fost cel mai bun telefon ever) eu am facut numai alegeri proaste în ceea ce privește telefoanele. După ce am tras de Nokia ani buni, în facultate m-a lovit ideea de a-mi cumpăra un telefon cu clapeta și camera foto (de maxima fiță). Am strâns vreo 3 burse și banii primiți de ziua mea + Crăciun în 2005 și mi-am luat un Samsung  scump ca naiba, dar exact așa cum mi-am dorit, deși nici până azi nu știu de ce mi l-am dorit atunci așa de tare.  Cert este că am iubit acel tefelon și am trecut prin multe împreună :)  l-am scăpat în apă, l-am uscat cu phoenul, l-am împrumutat cuiva și l-am primit înapoi stricat, am plans când I s-a stricat camera și nici măcar atunci când trebuia să-l încarc zilnic nu am renunțat la el.

De ziua mea în 2008 Clau nu a mai răbdat și mi-a făcut cadou un telefon nou numai să nu mai vadă Samsung-ul ăla prin preajmă. Așa a intrat în viața mea un Nokia Prism super mișto însă just a phone, căci ajunsesem la concluzia că nu mai am nevoie de altceva în plus la un telefon. La scurt timp însă, datorită unei fixații mai mult implementate din exterior decât deprinsă în timp și anume aceea de a-mi verifica mailul cu abenegație, s-a întrevăzut necesitatea unei opțiuni noi pe telefonul meu, internet unlimited. Cum Prism-ul nu suporta așa ceva (că era doar good looking nu și full options) m-am văzut nevoită să-mi schimb și telefonul pentru asta. Dar nu am vrut nici ceva de fițe (că mă lecuisem) și așa am ajuns la telefonul actual (care face un an în mai anul acesta) un SonyEricsson W205… dar, hmmm,  de la început mi s-a spus că nu pot face mare lucru pe el, dar cum atunci când l-am luat doream doar să pot citit un mail “important” de pe el, am trecut cu vederea aspecte care acum mă deranjează… așa că mi-a dat prin cap că nu mi-ar strica un alt mobil (deși nu e nici momentul, nici necesitatea).

În concluzie: vreau alt mobil. Voi când v-ați schimbat ultima oară mobilul și ce ați ales?

Ancuța m-a provocat la o altă leapșă drăguță, plină de substanță. Îmi plac aceste lepșe deosebite, îmi dau ocazia să mă gândesc la unele lucruri, care scrise parcă îmi amintesc mai bine cum sunt eu, eu mine, mai ales când sunt numai eu cu mine :)

Deci, o listuță micuță cu 10 lucruri mărunte care îmi fac viața mai frumoasă (doar 10)

1. Să socializez, mult, nu din obligație ci pentru ca pur și simplu mi se pare un mod extraordinar de a evolua. În plus e gratis și practicabil oricând :))

2. Cărțile îmi fac viața mai frumoasă. Să citesc mă relaxează maxim, îmi aduce o bucurie și aproape un necaz atunci când nu am timp suficient pentru a-l dedica lor.

3. Filmele, sunt o pasiune, chiar dacă în ultima vreme, față de anii studenției parcă nu mai am atâta vreme să mă uit la filme, dar oricum iubesc serialele, filmele văzute la cinema sau acasă, dacă aș avea timp destul cred că m-aș uita și la 3-4 filme pe zi.

4. Să vorbesc la telefon, da îmi place să discut cu mama (chiar dacă uneori în contradictoriu) haha, cu prietenele mele cu care mă văd rar. Uneori pot să spun că mai și exagerez, mă întind extrem de mult, și 50 de minute (cred că acesta este și recordul). Clau nu poate pricepe ce am atâta de vorbit :))

5. Să beau un cappuccino în fața calculatorului în timp ce citesc blogurile mele dragi, sau forumurile unde mereu am ceva de zis. Cappuccinoul acela este cel mai savuros din lume, pentru că îl beau în compania multor oameni dragi, virtual.

6. Cheesecake-ul de la Starbucks, pentru ca este foarte gustos, cel mai gustos, dar și pentru că are un preț pe care nu am obiceiul să-l plătesc des. Poate tocmai de aceea se află pe lista asta.

7. Magic FM, pentru fiecare diminață în care-l ascult în mașină, pentru Radioul lui Moș Crăciun, din fiecare iarnă, și pentru multe altele.

8. Serile de vieneri, nu este seară mai relaxantă și mai plăcută de când mă știu eu.

9. Competițiile de patinaj artistic pe care le ador din copilărie.

10. Bialogul, care a devenit o parte importantă din viața mea, mai importantă decât mă las să cred :)

Traduc de zor o lucrare cu care nu am nicio treaba pentru că vorbește despre politică și multe altele asemănătoare, dar nu e rău uneori să te mai îndeletnicești și cu altceva pentru că mai înveți una-altă.

De pildă în plin “boicot la pompă” (la Cluj continuă, se ia pe zi o benzinărie și se blochează). Găsesc în cartea “Theories of the Democratic State” următorul citat:

“Business behaviour matters enormously to governments in the way that the behaviour of other interest and actors in society does not. As a result, when business talks, governments listen very attentively. Business leaders will always have privileged access to the corridors of power, and business interests will always be given great weight.”

Nu am aflat ceva tocmai nou, dar având în vedere că acestea au fost subliniate de pluralistul Lindblom în 1977, mă tot gândesc ce mai vrem noi oare să schimbăm?

Fotografia, am găsit-o MINUNATĂ

Vineri pe la ora 15 o duduie de la e-on gaz îl sună pe Clau și îi dă un fel de ultimatum: dacă marți 11 ianuarie între orele 8 și 16 nu sunteți acasă ca să primiți echipa noastră de verificare a instalației de gaz vi se va tăia gazul.

Având în vedere că noi nu am avut habar că acestă “echipă” trebuie să vină și că ne poate tăia gazul mai ales dacă suntem cu facturile plătite la zi, ni s-a părut cel puțin aberant ce zicea femeia aia la telefon. Și pe lângă asta, orele 8-16 adică programul lor de lucru coincidea și cu programul nostru de lucru și cu al majorității de pe scară, de la bloc, din “câmpul” muncii. Dar, cum suntem totuși în miezul iernii, am zis să nu riscăm așa ceva, că o colegă de-a lui Clau chiar a pățit să i se taie gazul din acest motiv, deci cu ăștia nu poți glumi.

Așa că azi am rămas eu acasă, deși deja mi-am făcut orar de bibliotecă că nici cu teza mea nu mă pot juca, mai ales că vine în toamna viitoare un ultimatum cu care mă pot juca nici așa. Dar, mă rog… cred că am fost singura care a rămas acasă că prin jur niciun vecin nu a răspuns.

“Echipa” formată din doi “domni” a sunat la ușă la ora 9 și eram tare happy că in 5 minute termină cu tot și pot pleca la bibliotecă. Da de unde… după ce verifică al doilea punct de ardere (adică, cel de la centrală) îmi zic că există o scurgere de gaz!!! Great… cică nu e grav dar trebuie reparat, altfel… nasol. Îl sun pe Clau, caut hârtiile de la Romstal pe care nu le găsesc, într-un final îl întreabă Clau pe unu din “echipă” dacă nu pot repara ei. Ei că nu au timp, că ei doar verifică, că tre chemați alții pentru reparat…. dar că pentru 20 de lei, fac ei. Pfffiu… dar nu chiar acum, că mai au apartamente de verificat. Că vin pe la 12…

Grozav, deci nu mai puteam pleca niciunde, dar măcar rezolvam o treabă. Măcar să vină la 12 m-am gândit. Au venit. A lucrat unul singur, 5 minute, nu exagerez, nici nu terminasem de făcut cafeaua cu care doream sa-i servesc. Cred că a înlocuit doar cânepa care cică se usucă de la gaz. Hârtiile de la Romstal tot nu le-am găsit ca să le zic ceva cod de pe ele. Dar, zic ei că-i pot suna să le comunic codul căpână pe la 5 sunt prin zonă.

Aha, deci se lucrează și după ora 16? M-au asigurat că da, dacă ceream asta (evident că noi nu am știut, că doar acreala de la telefon nu a pus așa problema). Apoi în timp ce îi conduceam la ușă mă întreabă politicos că oare de ce nu răspund și vecinii la ușă? pentru că sunt la servicu, dohhh…. “aaaa, pâi, cum? că doar noi am anunțat că venim azi, trebuiau să rămână acasă” OMG… cu o nonșalanță ce nu s-a pomenit.

Noh… cei doi au fost de treabă, nu pot să mă plâng de ei, în plus e 12 și 20 și au plecat deja, dar situația, aiurea, în care nu putea niciunul din noi să rămână acasă, ne trezeam cu gazul tăiat în plină iarnă?? Cică DA, căci ei trebuiau primiți din noiembrie, se pare că au lipit pe ușa de la bloc un anunț acu două luni, pe care, evident, nu l-a văzut nimeni…