Destinații de la A la Z

Inspirată din leapșa cu cărțile (titluri care să înceapă cu fiecare literă din alfabet), VertAnge a gândit o leapșă exact la fel, dar cu destinații de călătorie. Și m-a ispitit așa rău că am hotărât să o fac și eu; deci; câte un loc vizitat de mine pentru fiecare literă din alfabet:

Agios Georgios (Corfu, Grecia)

Beziers (Franța)

Corniglia (Italia)

Debretin (Ungaria)

Eforie (România)

Frontignan (Franța)

Genova (Italia)

Humulești (România)

Ineu (Arad, România, sper că nu credea cineva că aș putea scrie altceva!) :)

Saint Jean de Vedas (Franța)

Kerkyra (Corfu, Grecia)

Lunel (Franța)

Montpellier (Franța)

Nîmes (Franța)

Oradea (România)

Paris (Franța)

Q (??)

Roma (Italia)

Skopje (Macedonia)

Șiria (Arad, România… cu casa memorială Ioan Slavici)

Tîrgu Mureș

Țebea (România, știți de festivalul de la Țebea? ați fost?)

U (??)

Veneția (Italia)

Wien (Austria)

X (??)

gYula (Ungaria)

sZeged (Ungaria)

Mai vrea cineva jocul? Să îndrăznească, să poftească! :)

Micile bucurii ale vieții

Barbie mă provoacă iar la o listă, de data aceasta lista trebuie să conțină măcar 10 lucruri/fapte care îmi fac viața mai suportabilă, care, dacă vreți, mă fac să o văd mai roz, chiar dacă peste tot e gri… așadar Micile bucurii ale vieții mele:

1. Cărțile care mă fac să mă transpun în altă piele de fiecare dată când dau de un personaj ofertant. Cărțile care îmi fac viața mai puțin plictisitoare și care mă fac să visez mai mult și să trăiesc experiențe pe care în mod normal nu le-aș trăi. Cărțile, pentru că îmi prelungesc viața cu fiecare pagină, cu fiecare cuvânt citit am senzația că trăiesc mai mult, mai intens, mai divers.

2. Filmele pentru jumătate din motivele cărților și pentru faptul că mă deconectează total de le real life pentru o oră sau două. Pentru că pot fi urmărite cu famila, cu prietenii, de unul singur, cu gura până la urechi sau cu mucii în batistă. Pentru că îți dau ocazia să plângi fără motiv 10 minute de să sară cămașa de pe tine și mai apoi te fac să râzi nejustificat fără să te poți opri, uitând de toate necazurile.

3. Un cappuccino excelent băut pe terasa mea de acasă, sau în curte la Ineu, sau undeva pe malul mării, sau altundeva în vârful muntelui. Îți trezește simțurile pentru a le adormi apoi într-o stare de visare perpetuă.

4. O baie de soare pe balcon, în grădină la Ineu, pe o pajiște înverzită sau pe un nisip încins. Ador să mă prăjesc la soare, îmi place mirosul ala de “cald” și îmi place textura pielii după o oră de întâlnire cu razele soarelui.

5. Discuțiile și planurile despre călătorii mi se par cel mai bun și eficient mod de a mă destinde și de a visa în liniște. Dacă găsesc încă o persoană care să fie dispusă să vorbeasă cu mine despre locuri noi sau vechi, descoperite sau pe care dorește să le descopere, despre vacanțe, călătorii în orice anontimp și orice condiții atunci cred că o să fiu pe viața prietenă cu acea persoană și mereu dacă vrea să stăm de vorbă îmi fac timp pentru ea și pentru discuțiile preferate.

6. Înghețata pe care mereu o pap chiar dacă mereu fac “roșu în gât”, o iubesc pe cea de pepene galben, dar îmi place și cea de alune, fistic sau ciocolată neagră. În Italia este un must eat când mergem, fie iarnă, fie vară, aici pe la noi mă omor după ce de la aparat care îmi amintește de înghețata copilăriei mele, cea de la Ami.

7. Un somn luuung sămbătă dimineața pentru că este singura zi din săptămână în care chiar nu-mi pasă la ce oră mă trezesc, dacă fac ochi la 9 mă pun la loc și mai moțăi o tură până la 10. Nu am pretenția că sunt genul care doarme ziua și stă de veghe noaptea, dar pur și simplu îmi place să mă lungesc sâmbătă dimineața și să-mi permit să nu-mi pese că soarele e de multă vreme pe cer.

8. Să urmăresc un serial cu sufletul la gură, să nu mă pot opri decât după câteva episoade și să-mi doresc să-l iau de la capăt când l-am terminat. Acum de exemplu mă uit a doua oară da capo al fine la Friends, dar am episoade pe care le-am văzut poate și de 4 ori și tot nu mă satur.

9. Ceaiul verde din fiecare seară (mai nou combinat cu ceai verde cu lămâie și vanilie de la Fares) este deliciul meu din fiecare seară, cu el îmi închei ziua și deși se spune că ceaiul verde e bine să fie băut dimineața, eu prefer să-l beau seara căci la ce bine ne cunoaștem nu mă agită și nici nu mă reține de la somn, mai ales dacă sunt obosită. Când nu am ceai verde în casă simt că-mi lipsește ceva.

10. Nu în ultimul rând, dar așa s-a cuvenit să-l las, vine blogul, Bialog-ul meu drag prin care v-am cunoscut pe mulți dintre voi și care m-a făcut mai cominicativă, mai creativă și mai apropiată de online. Blogul m-a făcut să cresc odată cu el, m-a stimulat și m-a motivat și uneori mi-a dat de gândit la anumite aspecte ale vieții. E una din micile mele bucurii, cu șanse să devină una mai mare :)

Și pentru că este o leapșă simplă și pentru că este vorba de listă o dau mai departe fetelor: Vulpitza, Rontziki, Monica, Laura, Lia, Mărgeluța și Ioana :)

BAC 2011 – Rezultate

Nu am prea multe sa spun, dar trebuie să mă exprim undeva că am fost “șocată” să descopăr că rezultatele de anul acesta sunt “cele mai proaste din istorie”, deci le-a bătut și pe alea de la “BAC-ul grilă” din 2003, când am dat eu și când pentru prima dată în istoria liceului “Mihai Viteazul” din Ineu, s-a leșinat în curte la vederea rezultatelor: dezastru general în care am auzit (poate basme, poate nu) ca au existat olimpici naționali care și-au picat BAC-ul.

Am aruncat un ochi pe rezultatele din județul Arad, nu de alta, dar să văd ce isprăvi au făcut colegii mei mai mici  și mooooamă câți au picat… mulți, n-aș ști să spun dacă mai mulți ca în generația mea, dar oricum mulți. Și din cei care au luat, foooarte mulți au avut medii cam la limită, am văzut multe medii de 6 și ceva, în condițiile în care se știe că dacă nu ai peste 6 nu-l iei (în mintea mea credeam că peste 7, atunci să-i fi văzut).

Din ce am mai citit pe net, din nou, la română au fost rezultate de toată groaza și la fel ca în fiecare an mă întreb cum Doamne Iartă-mă să nu poți lua BAC-ul la română după 12 ani de școală? Măi, să presupunem că la mate nu ai reușit să faci exercițiile și problemele, că la istorie, geogra sau bio nici nu ai știut cum arată manualul, că nu poți învăța limbile străine, că ești complet împiedicat, dar măi, la Română trebuie să fii chiar “pe lângă viață” complet ca să nu poți să-ți iei BAC-ul.

Nu știu ce să zic mai mult, vorbeam și cu Clau aseară și îmi zicea că inconstanța asta a desfășurării examenului, schimbările astea aiurea de la un an la altul, toate fac ca sistemul să piardă rău în valoare. Adică să nu uităm, au fost ani și se știa asta, când numai cei care nu s-au prezentat nu au laut BAC-ul, au fost ani în care ai dat 5-6 materii și educație fizică și s-au dat note pe ochi frumoși și alți ani în care nici măcar oralele nu au fost notate decât cu calificative, apoi au venit cu grilele, apoi au bagat un fel de BAC care incepe din cursul clasei a XII, apoi au lăsat 3 materii, apoi iar au făcut 4 și în acest moment cred că nu mai știu exact din câte materii se dă BAC-ul. Au fost ani cu subiecte pe care numai dacă erai retardat nu le făceai și apoi ani în care trebuia să fii peste medie ca să le faci. Toate se schimbă de la an la an și peste toate generațiile de absolvenți sunt tot mai nepregătite…

Charlene & Albert de Monaco Royal Wedding

Înca o nuntă regală anul acesta :) Deși nu de aceeași notorietate cu nunta din Anglia, cea de ieri din Monaco, pe care n-am mai stat să o urmăresc, deși acum îmi pare rău, m-a făcut să mă minunez și să mă extaziez în fața altei povești cu prinți și prințese. Și pentru că veni vorba de prințese, nu am putut să nu remarc și să nu mă cutremur de frumusețea Prințesei Charlene de Monaco, care a fost… mai ales în rochia de mireasa (despre care nu știu amănunte) ravisantă. Defuncta ei soacră (similar, accident de mașină ca și în cazul “soacrei” din Anglia), superba Grace Kelly, Grace de Monaco, ar fi fost mândră de sud africanca Charlene Wittstock, singura cred că  fost “capabilă” să o întreacă în frumusețe. Nu am văzut decât fotografii de la nuntă, dar cred că Charlene a fost mai frumoasă și mai elegantă ca și Kate Duces of Cambridge, în plus, pare că nunta de la Monte Carlo a avut o căldură aparte (nu în sens meteo) față de cea de la Londra și, chiar dacă văzută numai din poze, îmi pare că a transmis un mesaj mai “intim”, așa a părut. Voi ce spuneți?

Foto

Anul școlar modificat… din nou!

Ăștia își fac iar de lucru cu anul școlar și mă întreb, din nou, dacă, oare chiar structura anului școlar este marea bubă a învățământului din România?!? Le-a spus cineva că frecția la piciorul de lemn nu funcționează? De ce trebuie ca fiecare ministru să schimbe ceva, dacă se poate chiar de câteva ori?

Structura anului scolar 2011-2012:

  • Anul scolar va continua sa fie organizat pe semestre.
  • Anul scolar va incepe cu semestrul I in data de 12 septembrie, luni, si semestrul I se va finaliza pe data de 23 decembrie 2011.
  • Vacanta pentru invatamantul prescolar si primar va fi in perioada 22-30 octombrie 2011.
  • Vacanta de iarna va fi intre datele de 24 decembrie si 15 ianuarie 2012. Altfel spus, vacanta de iarna devine cu o saptamana mai lunga decat era in mod obisnuit.
  • In perioada de iarna stim ca sunt probleme de acces in unele zone, sunt conditii de clima dificile, asa ca aceasta masura va duce la scaderea absenteismului scolar. In dezbaterile publice s-au adus si altfel de argumente, de exemplu ca acea perioada este una in care copiii se imbolnavesc frecvent, ramanand acasa pentru a scadea riscul imbolnavirii colegilor.
  • Semestrul al II-lea va incepe in data de luni, 16 ianuarie, si va avea o prima parte care se va finaliza pe data de vineri 6 aprilie, iar vacanta de primavara va incepe in data de 7 aprilie si va dura pana in data de 22 aprilie 2012.
  • Semestrul al II-lea va continua dupa aceasta vacanta pana in data de 22 iunie.
  • Vacanta de vara va incepe pe data de 23 iunie si va dura pana pe 9 septembrie.

Via Hotnews, unde puteți citit articolul complet și toate comentariile total fără sens ale unora.

Foto

In my secret life

Alice vrea să știe câteva lucruri în plus despre mine, mai este cineva curios să afle “amănunte”? ;)
Iubesc – da, este una dintre certitudinile vieții mele :*
Cresc – dorințele și speranțele, cu fiecare zi care trece sunt mai multe și mai stufoase, cu cât realizez din ele, cu atât șirul lor pare a se întinde la nesfârșit

Pacătuiesc – “nu există om care să nu greșească cu fapta sau cu gândul”

Citesc – cam orice, mai ales dacă îmi place, se știe

Cred – în faptul că viața este ceea ce ți se întâmplă când nu ai nimic plănuit ;)

Mimez – rar, nu-s bună la asta

Visez – în fiecare secundă cu ochii deschiși și sunt fascinată de fiecare vis pe care reușesc să-l transform în ceva palpabil, real

Cer – fericire, cu fiecare ocazie, de la fiecare persoană, de la divinitate, de la orice situație și bineînțeles de la mine

Frumos – “e în ochii celui care privește”

Deștept – e cel care știe că nu are nimic de pierdut

Femeile – “… iși plâng mortii, bărbații și-i răzbună (Alexandre Dumas)

Sex vs Dragoste – dragostea fără sex este ca o mâncare necondimentată, sexul fără dragoste este condimentul pe care nu ai în ce-l pune

Detaliile – unul din cele mai importante semne ale faptului că-ți pasă

Istoria – începe cu fiecare bărbat și cu fiecare femeie

Tentația – dovada faptului că suntem oameni

Greșesc – atunci când caut înafara mea ceea ce evident pot găsi numai în mine

Durerea – singurul sentiment pe care îl simți în toată manifestarea lui exact în momentul în care se petrece

Suferința – adevărată vine odată cu moartea tuturor viselor tale

Singurătatea – cea mai cruntă este cea în care ai ajuns din cauza ta

Ce contează – pentru mine este fericirea mea, a familiei mele și a tuturor celor din jurul meu

Viața – “nu-ți fă griji în legatură cu viața, n-o să-i supraviețuiesti, oricum” :)

Eu


Eu sunt un om fără de țară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob razleț scapat din fiară,
Cel mai sărac de pe pamânt.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveștile din țara mea.

Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tarâmuri fară glas,
Și dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas.

(Octavian Goga – Fără țară)

Mi-am șters hi5-ul. Ce urmeaza?

Da, mi-am șters hi5-ul căci nu mai puteam suferi status-urile de acolo și nici comicăria unora. Nu m-a deranjat nimeni vădit, dar chiar nu-mi placea ceea ce era hi5. De fapt cred ca nu mi-a plăcut niciodată, dar îmi făcusem cont din inerție, că toată lumea avea. Faptul că nu mai pusesem acolo poze de doi ani se datora faptului că mă mutasem cu pasiuni cu tot pe Facebook… dar de foarte multe ori mă gândesc că și pe Facebook e aceeași Mărie cu altă pălărie. În fieacare zi în care intru acolo îmi dă prin gând sa-mi șterg contul. Acum că mi-am făcut pagină pentru Bialog, aș păstra-o doar pe aceea și gata cu contul personal !?!

Țin minte că mi s-a părut deplasat când și-a șters Clau contul din cauză că nu mai avea “privacy”. Am râs și am zis că “vai de mine ești VIP sau ceva, de nu mai suferi un amărât de cont pe o amărâtă de rețea de socializare?”. Dar în timp mi-am dat seama că nu asta era ideea. Nu faptul că unii îți văd pozele și pe unde ai călătorit, cu cine te-ai intâlnit, ce ai mâncat și cum te-ai îmbrăcat deranjează ci faptul că lumea judecă: judecă că te plimbi prea mult în loc să stai acasă, că îți ocupi timpul cu nimicuri în loc să faci ceva folositor, că scrii tâmpenii pe wall în loc să scrii tâmpenii în altă parte, că ești singur, într-o relație, logodit, căsători sau râde dacă cumva “it’s complicated”. Mi se pare că totul a deveit un fel e “ne luăm de viețile altora în timp ce ale noastre sunt grozave”. Sunt paranoică? Nu, reacția nu mi-a fost stârnită de nicio replica nelalocul ei făcută direct mie, dar așa stand și reflectând puțin, am realizat că despre asta este vorba. Ne laudam sau ne lamentam ca sa vada toata lumea daca suntem triști sau veseli, mai împliniți decât alții sau nu.

Dacă ar fi să recunosc un merit al acestor rețele de socializare, atunci recunosc faptul că mi-am regăsit unii prieteni de mult uitați și plecați departe. Chiar zilele trecute am avut parte de o mare surpriza când o mai veche colegă de școală generala m-a regăsit după mult ani. M-am bucurat să văd că după atâția ani nu m-a uitat și să văd că-i merge bine, că are o fetiță frumoasă și o viață fericită. Și s-a întâmplat acest lucru în mai multe cazuri. Plus că pe Facebook m-am împritenit cu voi, mulți dintre cititorii mei, am avut ocazia să văd cum arătați, cu ce vă ocupați, de unde mă citiți și-mi scrieți. Asta a fost și este grozav… în rest… nu prea mai este grozav nimic ce are legătură cu expunea publică a părților de viață ce ar trebui să fie oarecum private.

De dat nu dădeam niciodată raportul pe Facebook cu ce fac sau urmează sa fac. Dar unele lucruri se subînțelegeau din altele, din poze sau comentarii și uite așa m-am trezit pe net mai mult decât mi-aș fi dorit. Nu vi s-a întâmplat să aveți un feeling asemănător vis a vis de asta?

Și dacă tot am fost la capitolul “să ștergem” mi-am șters și contul de Twitter pe care chiar nu l-am folosit niciodată, dar era acolo, că poate, poate, cândva mă voi hotărâ să scriu. Dar nu m-am hotărât, așa că… delete.

În urmă cu câțiva ani (să tot fie cam 2) mi-am șters și orice alt cont aiurea pe net. Conturi și profile pe care nu le doream/foloseam/cunoșteam. Făcusem atunci o curățenie de primavară. Am mai făcut și acum una și cu greu mă abțin să nu o continui. Pe voi nu vă tentează?