Interesant și divers, ca-n artă.


Mulțumită Tomatei primii pe bune o leapșă interesantă, dar în același timp grea despre autori. Să văd cum o rezolv :D

1. Name the last book by a female author that you’ve read.
Ultima cred că a fost “La fel de iute ca dorința” a Laurei Esquivel

2. Name the last book by an African or African-American author that you’ve read.
Am citit “Dezonoare” a sud-africanului J.M. Coetzee născut la Cape Town în 1940 și răsplătit cu Nobelul în 2003.

3. Name one from a Latino/a author.
Am făcut cunoștință cu mai mulți autori de sorginte latină și sunt foarte încântată de ei. O să-l numesc totuși pe Gabriel Garcia Marquez căci tocmai termin “Dragostea în vremea holerei” (abia aștept să scriu despre ea)

4. How about one from an Asian country or Asian-American?
Cu tot respectul pentru românul nostru Eliade mai ales, am să o numesc aici pe Maitrey Devi cu “Dragostea nu moare”. Nivelul cărții ei este foarte ridicat chiar dacă vine ca răspuns la o carte scrisă cu 40 de ani în urmă. Cine a citit “Maitrey” a lui Eiade trebuie să citească și versiunea ei.

5. What about a GLBT writer?
Tre să zic Anais Nin, chiar dacă e greu să o includ într-o categorie. Aș zice mai degrabă că e o aventurieră nonconformistă care a încercat cam de toate :D

6. Why not name an Israeli/Arab/Turk/Persian writer, if you’re feeling lucky?
Vreau să mă apuc de “Mă numesc Roșu” cartea lui Orhan Pamuk pe care mi-am achiziționat-o recent. Am citit atâtea articole despre el că se impune să mă pun pe cărțuloiu ăsta de 600 de pagini care seamănă mai mult cu un calup de BCA

7. Any other “marginalized” authors you’ve read lately?
Păi marginalizați pe ce considerente? Poate că au fost unii marginalizați pur și simplu că nu au avut “loc” de alții. Hai să mă refer la literatura română. Lucian Blaga nu a fost publicat din cauza regimului comunist, Eugen Lovinescu nu fost primit niciodată în Academia Română din cauza lui Iorga, care pur și simplu nu l-a avut la inimă, Cella Serghi a fost poate prea siropoasă pentru Bucureștiul din ce în ce mai cosmopolit, Gib Mihăescu a scris o grămadă de romane și cred că i se cunoaște numai unul, iar tinerii scriitori din zilele nostre sunt promovați ca vai de ei.

Fiind o leapșă scurtă care nu cred că obosește prea tare o trimit și eu din curiozitate către: Clau, Lia, și Bogdan.. Și dacă mai vrea cineva să ia cu încredere.

Poza

Fur despre cărți, cerșesc pentru cărți.

Evident lepșe și comentarii, că doar altceva ce aș putea fura sau cerși :D
Nu ştiu cum se întâmplă de găsesc tot la Tomata leapşe super despre cărţi (adică știu cum , fata citește), asta după ce cam acu 3 săptămâni tot de la ea am furat una şi tot despre cărţi. Ce e şi mai interesant e că se pare că la fel ca data trecută şi ea a furat-o (acum de la Cinabru). Ne cad cu tronc astea pe care nu le primim? :))

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?
Cea mai bună carte se modifică odată cu vârsta. La 10 ani Vrăjitorul din OZ, la 15 ani Enigma Otiliei, la 20 de ani Departe de lumea dezlănțuită, acum la 24 aș zice La fel de iute ca dorința

2. Ai făcut cadou cărți?
În ultimul timp nu, dar când eram mai mică da.

3. Care este viitorul literaturii?
Strălucit. În ultimul timp am observat că lumea se întoarce la lectură, probabil dându-şi seama că nimic nu o poate înlocui.

4. În ce limbi ai citit cărți?
Per ansamblu în română, dar aş putea citi şi în engleză, franceză şi chiar spaniolă.

5. Ce cărți “celebre” nu ți-au plăcut?
Una celebră autohtonă ar fi Concert de muzică de Bach-Hortensia Papadat Bengescu și una atât de celebră încât lumea o să mă înjure Călătoriile lui Gulliver

6. Ce țară a produs cea mai bună literatură?
La primul impuls aș zice Anglia, dar la o gândire mai profundă (și sentimentală) zic America de Sud.

7. Iei notițe din cărțile pe care le citești?
O, da. Tot timpul îmi notez citatele care îmi plac, de curând mi-am și luat de la Diverta o agendă cartonată superbă (și scumpă), foarte colorată în care notez cu drag tot ce-mi place.

8. Cam câte cărți ai citit până acum?
Dacă se contabilizează și cărțile de poezii, teatru și filosofie chiar nu știu. Cât despre romane, nuvele, povești, povestiri, jurnale, memorii, corespondență, undeva peste 250, ceea ce știu că nu e mult, dar am doar 24 de ani, nu?

9. Cu ce cărți ai dormit în brațe de plictiseală?
Uite cu ultima, Călătorie până la capătul camerei.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Cred că am mai zis undeva. O carte bună cu o poveste extraordinară, reală sau ficțională constituie o altă viață pe care ți-e dat să o trăiești gratuit.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumparat-o?
Nu prea cumpar carti scumpe, sincer mă orientez la promoții. Dar fără îndoială că cele primite, mai ales albumele gen 100 Cele mai frumoase orașe din lume, sau 100 Cele mai frumoase catedrale ale lumii sar de 150 de lei

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?
Cel mai tare final al unei cărți este cel care te face să crezi că acolo începe defapt cartea. Și văzând filmul cred că cel mai tare va fi cel al cărții pe care o citesc acuma Dragoste în vremea Holerei-Gabriel Garcia Marquez

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?
Plăcerea de a te povesti ție însuți-Julien Green. Și după ce am citit cartea am citit pe un blog (din păcate nu mai rețin al cui era) că această carte s-ar afla printre cele nuștiucâte de citit într-o viață.

14 Care scriitor te-a influențat cel mai mult ?
Pentru că mi-a dat ocazia să-l descopăr pe Blaga, să-l cunosc, să-l îndrăgesc, deși nu poate fi considerată scriitoare Dorli Blaga merită toate aprecierile mele, mi-a influențat modul de gândire cred.

15. Cât de repede citești o carte?
Dacă îmi place și am timp o carte de 200-250 de pagimi o termin într-o zi (câteva ore), dacă nu-mi spune mare lucru trag de ea multă vreme.

16. Poate literatura să schimbe lumea?
Literatura nu cred că și-a propus vreodată să schimbe lumea, iar dacă și-ar fi propus probabil s-ar fi răzgândit.

Călătorie până la capătul camerei


278 de pagini și tot atâtea motive de plictiseală, de numărat cuvintele până la punct, de numărat paginile până la capitolul următor, de privit lung spre fereastră, etc. Trebuia să fi renunțat la ea după primele 30 de pagini dar am zis să-i mai acord o șansă. Și așa am ajuns la 100 și ceva de pagini când era de-a dreptul stupid să nu merg până la capăt.
Autorul, Tibor Fischer născut în Anglia din părinți maghiari a devenit foarte popular datorită cărții “N-o citi dacă ești prost” editată de Humanitas în aceeași colecție ca și cartea de față. Colecția intitulată sugestiv “Râsul lumii” m-a cam întristat mai ales că citisem ceva fragmente și din “Peripețiile coafezului”, la fel de “interesantă”.
“Călătorie până la capătul camerei”este un fel de antiroman picăresc. “Eroina” Oceane este o tânără din Londra zilelor noastre cu o mare dorință de a călători dar cu o lene ancestrală. Călătoriile sale sunt cel mult virtuale, calculatorul și personajele bizare sunt cele care îi populează voiajele. Astfel Oceane se trezește din Finlada, în propria bucătărie pregătind niște paste ori din Japonia în fotoliul din sufragerie în care trage un pui de somn. Lucrurile se complică când primește o scrisoare de la un fost iubit mort în urmă cu 10 ani. Ce decurge de aici e de-a dreptul fără noimă. Ne sunt povestite întâmplări din aventura ei în cluburile de noapte din Barcelona, apoi ne trezin datorită lui Audley (care pare un fel de alter ego al ei, deși practic nu e) pe câmpurile de luptă din Iugoslavia, iar la final naiba mai știe că m-am pierdut total undeva pe Insula Scufundată.
Spre sfârșit totuși, câteva citate demne de notat m-au scos din amorțeală, dar nu suficient ca să reabilitez romanul. Speram sincer să-i găsesc ceva, ceva care să-mi demonstreze că am făcut bine că l-am citit, dar neh…
Momentam singura carte care îmi face cu ochiul din această colecție e cea a lui Martin Page “M-am hotărât să devin prost”, dar sincer n-am să mă arunc imediat asupra ei. Aș fi curioasă să știu dacă cineva a fost încântat de “Călătorie până la capătul camerei” și mai ales, oare de ce ?!? :D

La fel de iute ca dorința


Îmi caut cartea asta de luni de zile. Încă nu-mi vine să cred că o am și am citit-o, încă nu-mi vine să cred că am citit-o abia acum. “La fel de iute ca dorința” cartea Laurei Esquivel, scriitoare mexicană cunoscută pentru faimoasa “Ca apa pentru ciocolată” (pe care n-am citit-o încă) este o dedicație pentru tatăl său, telegrafist într-un oficiu poștal la fel ca și eroul cărții.
Stau și mă gândesc ce aș mai putea spune despre o carte care mi-a adus lacrimi în ochi…ce să mai zic despre o poveste de iubire romantică? Că doar iubirile neîmplinite sunt romantice? Nu, nici vorbă, se demonstrează contrariul. Mai bine spus e greu să-ți găsești cuvintele dorind să descrii un roman despre puterea cuvintelor.
Jubilo Chi, personajul central duce la rang de arta comunicarea între persoane (se metaforizează ceea ce numim “a fi pe aceeași lungime de undă”), în copilărie din momentul în care a făcut ca mama și bunica sa să poate conviețui sub același acoperiș până la felul în care își trăiește ultimele luni de viață, bolnav și neputând să articuleze cuvintele. Toate acestea împletite cu povestea de dragoste dintre el și soția sa pe parcursul a 52 de ani. Povestitoarea, fiica lui (în roman Lluvia) descurcă ițele unei istorii de familie complicate, dar în același timp terbil de aprinse: frustrări, compromisuri, sentimente extrem de puternice, o încărcătură erotică aparte (aș zice eu de sânge latin), vină, toleranță, gelozie toate incredientele de succes pentru o carte, cu atât mai mult inspirată din viață.
“Cât timp ia dorinței să trimită semnalul corect și cât timp trece până când răspunsul așteptat ajunge înapoi? Sunt multe variabile la mijloc, dar ceea ce nu se poate tăgădui este că întregul proces începe cu o privire. Ea deschide un drum, o cale sugestivă pe care mai târziu, îndrăgostiții o vor străbate de mai multe ori.”
“Ceea ce contează până la urmă, e ca cineva să trăiască în continuare în amintirile celorlalți datorită puterii de -a transforma- pe care o au cuvintele sale.”
Nu ratați cartea aceasta, garantez că o veți recomanda mai departe :)

P.S Acest articol participă la concursul Tamada.ro Promovez Lectura. Aş avea nevoie de minim 20 de comentarii de la persoane diferite. Aşa că cerşesc…pentru nişte cărţi. PLS :D

Ora de citire


Se spune că toate cărțile au strania calitate de a apărea în viața omului exact când acesta are cea mai mare nevoie de ele. Privind retrospectiv la lecturile mele se pare că zicala ar fi adevărată, dar…de ce ar avea omul nevoie de cărți? Ce dețin ele pentru ca cineva să se îndure să se rupă de cotidian pentru a evada printre rândurile lor? Poate fi un mister…și totuși.
Prin clasele primare noi aveam ceea ce se numea “ora de citire”, faptul că am învățat să citesc era ceva extraordinar, mi se părea de o importanță covărșitoare în existența mea, nu cred că m-aș fi gândit vreodată că acest “citit” poate însemna pentru unii doar manualele școlare sau ziarele. Pentru mine “cititul” echivala cu “a te putea descurca singur în viață”, adică a învăța să citești ți-ar arăta cine esti.
Și ce suntem noi oamenii dacă nu niște personaje, ce e viața noastră daca nu o poveste?!? Uimitor e faptul că noi nu prea conștientizăm că defapt o carte e o altă viață care ți-e dat să o trăiești gratuit. Câți nu ar vrea asta și nu știu unde să o găsească. Pornind de la acea oră de citire, omul intră treptat într-o lume care până atunci i-a fost interziză. Imaginați-vă că nu ați ști să citiți. Ce ați face? Ce v-ați face? Cum ar arăta viața voastră?
Dar cum majoritatea știm să citim, ne comportăm cu acest fapt ca și cu orice alt lucru banal și anume îl ignorăm, îl descalificăm, îl omorâm încet. De aici se naște această rupură între om și carte, de aici se naște tragedia că noi nu realizăm cât de multe putem cunoaște citind, cât de mult ni s-ar putea lărgi orizontul.
Mie personal cărțile mi-au răspuns multor întrebări, simplu și direct, unele m-au învățat să gândesc, altele șă-mi folosesc ideile, altele m-au făcut să nu mai fiu singură, iar altele pur și simplu m-au distrat și mi-au distras atenția de la inutilități care mă măcinau. Dacă aș ști că nu mai am mult de trăit m-aș gândi și la ce cărți bune aș mai putea citi până la finitudine chiar dacă fizic vorbind nu m-ar mai ajuta practic la nimic.
Am auzit că omul e suma lucrurilor care i se întâmplă, a oamenilor pe care-i întâlnește și a cărților pe care le citește, așadar pornind de la acea oră de citire, haideți să nu ne oprim la prima carte citită, nici la a doua, nici la a noua pentru că cine știe ce vom descoperi, cine știe ce ni se va întâmpla, poate ora de citire se va transforma într-o viață dedicată lecturii.

Sursa Pozei

El Mundial – Ioan Chirilă, Guadalajara.


Ei bine, “Mexico ’70” este o carte (apărută în 28.04 cu GP). Nu o colecție de articole despre fotbal, nu un jurnal de călătorie, nu o referință pentru tabloide ci o poveste.
Dacă cineva va citi cartea în speranța că e “despre fotbaliști” va fi dezamăgit. După a mea părere e povestea unui om (fie el și cronicar sportiv) care a plecat în Mexic să scrie istoria unor români care până mai ieri băteau mingea în praf la periferia orașelor românești.
Înainte de a mă adânci în poveste trebuie să spun că pentru mine Ioan Chirilă e cel care a scris cartea “Nadia” pe care o consideram cea mai valoroasă din biblioteca de la Ineu în copilărie. Când am descoperit că Gazeta Sporturilor îi va edita volumele și va începe chiar cu “Nadia” evident am luat-o chiar în ziua care a apărut, iar apoi am cumpărat și jurnalul sentimental “Mexico ’70”. Chirilă e probabil “ziaristul” prin definiție, jurnalistul complex pe care nu l-au interesat istoriile iventatate ci oamenii cu poveștile lor reale. Cu această atitudine, Ioan Chirilă pleacă la CM de fotbal din Mexic. Face cam 100 de ore pe drum numai dus, ajunge în soarele dogoritor al Guadalajarei și asistă la meciurile României cu inima starânsă că nu vom da nici un gol. Firul povestirii curge în ritmul sângelui latin, experința sa mexicană depășește ușa stadioanelor, iar tu ca cititor te simți acolo, vezi meciurile, corida, simți forfota tribunelor, bucuria sportivilor care au învins, adrenalina reporterilor, te toropește căldura soarelui și îți simți pe piele stropii ploilor tropicale. dar cel mai important vezi Mexicul: Guadalajara, Mexico City, Cuernavaca, Acapulco.
Peste toate astea să nu uităm totuși că pentru România a fost marele început al “regelui fotbal”, a fost momentul în care lumea i-a cunoscut pe Mircea Lucescu sau Rică Răducanu, a fost pedeapsa de a nu juca a lui Dobrin și probabil un microbist ar putea să spună mai multe. Pentru mine tot ce am citit în carte a fost o premieră, nu știam nimic de meciurile acelea, a fost ca și cum le-aș fi văzut la televizor, alb-negru.
Pentru cei ca mine tre să spun că România nu s-a calificat în sferturi chiar dacă a bătut Cehoslovacia și a dat 2 goluri Braziliei. A pierdut cu Anglia și astfel ea a fost cea care a mers mai departe. CM a fost câștigat de Brazilia după finala în fața Italiei. Cu toate astea meciurile mi s-au părut într-un plan secund, trăirea a fost peronajul central.
Din câte știu Chirilă a avut bani să meargă în Mexic tocmai pentru că primise o parte din suma pentru publicare a acestei cărți. Chirilă știe să scrie, are stofă, are metafore, fraze line și idei nemăsurate. Mă întreb doar cum ar scrie Chirilă (care din păcate nu mai e) despre fotbalul din zilele noastre?!?

Sursa Pozei

Zi ce citeşti ca să-ţi zic cine eşti

Am furat o leapşă despre cărţi de la Toamata care la rândul ei a furat-o la Rebel_Yell, care la rândul ei, cine ştie…eh, dacă cineva se supără pentru asta să-mi dea de ştire şi nu se va mai întâmpla :D
Aşadar…

1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecã?
În primul rând biblioteca mea se împarte oarecum între Ineu şi Cluj, dar gândindu-mă la ele împreună am mai multe cărţi de un autor de exemplu Marin Preda, Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Simone de Beauvoir, Luis Sepulveda, Henry James şi alţii, însă cele mai multe sunt ale lui Lucian Blaga, aproape toată opera şi sunt mândră de ea.

2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
Păi nu prea am două exemplare…îmi amintesc că am primit de două ori când eram mică “Tartarin din Tarascon”-Alphonse Daudet, dar cred că am cadorisit pe cineva cu ea.

3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezată în secret?
Well…acu 2 săptămâni am terminat “Pânza de paianjen” şi cred că am avut o “questie” pentru Alex Dobrescu, era mult prea uman. Sigur bărbaţii din romanele englezeşti citite în liceu sunt şarmanţi, dar am văzut ecranizările şi îi prea identific cu actorii care i-au jucat.

4) Ce carte ai citit cel mai des?
N-am prea citit de două ori o carte, dar mă gândesc serios să recitesc ce am citit prin liceu pentru că sigur am să văd poveştile cu alţi ochi.

5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Cred că “Vrăjitorul din OZ”.

6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Proastă ar fi prea dur, dar slabă cred că a fost “Delta lui Venus” Anais Nin

7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Cam de anul trecut m-am axat pe memorii, jurnale aşa că poate “Prin praf şi vise” Roxana Valea dar şi Dorli Blaga cu memorabila “Tatăl meu”, nu pot să aleg deşi sunt din registre total diferite.

8) Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
Depinde ce aş vrea să transmit persoanei resprective, dar, hai să zicem că unui licean i-aş spune să nu rateze “Pânza de paianjen”-Cella Serghi (mie îmi pare rău că nu am citit-o în liceu), iar unuia de vârsta mea cred că “Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte”-Elizabeth Gilbert şi “Plăcerea de a te povesti ţie însuţi”-Julien Green

9) Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
Un român n-ar fi rău… :D

10) Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
“Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte”, şi chiar am auzit că va fi ecranizată.

11) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
Nu, personaje nu îmi amintesc să fi visat, dar librării şi scriitori da, acum chiar acţiunea viselor nu o mai ştiu.

12) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
“Visătoarele”-Alexandra Ares, dar asta nu înseamnă ca nu mi-a plăcut foarte mult.

13) Care e cartea cea mai dificilă pe care citit-o?
Foarte dificilă mi s-a părut “Procesul de le Nurnberg” scris într-un stil jurnalistic exemplar, în liceu “Roamnul adolescentului miop” pe care nu-l consider lectură de liceu, iar în prezent citesc filosofie…Sistemul lui Blaga nu-i uşor.

14) Preferi autorii francezi său ruşi?
Între francezi şi ruşi cred că-i prefer pe sud-americani şi chiar pe cei români.

15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Shakespeare, clar. Milton nu am citit iar Chaucer numai în liceu “The Canterbury Tales”

16) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
Că uneori n-am timp de cărţile pe care vreau să le citesc, că pentru anumite cărţi îţi trebuie o stare specifică.

17) Care e romanul tău favorit?
Asta e întrebare gen, pe care iubeşti mai mult dintre părinţi.

18) Joci ceva?
Pe calculator nu, cu prietenii poate Monopoly sau cărţi.

19)Povestiri scurte, schiţe?
Caragiale e foarte bun, în liceu îmi plăcea mult de tot.

20) Non-ficţiune?
Filosofie, pentru şcoală şi nu numai

21) Scriitorul favorit?
Îmi plac scriitorii care nu se pot îndepărta de aspectele vieţii proprii şi le includ sub diverse forme în cărţile lor.

22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Paolo Coelho şi Dan Brown cam în egală măsură.

23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
O luuuuuuungă autobiografie a unui om interesant, în felul acesta nu m-aş simţi deloc singură.

24) Şi…acum ce citeşti?
Blaga- “Trilogia Cunoaşterii” – “Eonul Dogmatic”
Ioan Chirilă- “Mexico 70”
Arşavir Acterian- “Jurnal”