Despre Santorini aveam, ca tot omul, o părere înainte de a o vizita (pentru că internetul face acest lucru foarte facil… ) și desigur, am o altă părere acum, după ce mi-am călcat pe “principiile” dobândite pe internet și am mers să o vedem cu ochii noștri, profitând de vacanța noastră în Creta și excursiile disponibile din acea locație. Ca să nu mai lungesc, părerea mea era că locul este supraevaluat! Și acum mă gândesc să întreb cine mai crede asta! :) Dar nu vă simțiți prost, că nu este greu să crezi asta atâta timp cât locul este pur și simplu omniprezent în online și nu cred să mai fie cineva, indiferent de generație, care să ajungă aici și să nu trântească pe rețele sociale măcar câteva imagini emblematice de prin Oia (nu am făcut excepție, după cum vă imaginați). Numai că dincolo de marketing și influencers care mai de care, Santorini, este o insulă grecească și nu știu de ce am trecut asta cu vederea, căci, evident, ca ORICE insulă grecească, nu avea cum fi altfel decât extrem de frumoasă (fără nicio comparație cu alte insule, că au un miliard și toate’s faine în felul lor). Și-acum, mai pe larg despre cum ni s-a arătat nouă (turistic și sentimental vorbind), în excursia cu plecare din portul Heraklion.
Așadar, ne-am dorit această excursie, pentru că am simțit că este șansa noastră de a ajunge aici, fără să ne planificăm o vacanță destul de costisitoare în Santorini. Pe lângă faima de “Regină a frumuseții” insulelor grecești, Santorini mai are și reputația insulelor foarte scumpe, luată cu asalt de asiatici și americani când vine vorba de “luna de miere” în Europa, sau doar de o vacanță în Europa, pentru cei atrași de continentul nostru și când ajung aici nu se dau în lături de la nimic. În plus, există pe insulă resorturi de mare lux, proprietăți ale celebrităților și tot felul de locații în zone care îți taie respirația, iar asta costă, pentru că, hai să nu fim cârcotași, este frumos și mulți oameni super bogați există pe pământ gata să plătească pentru frumusețe. Dar trecând peste asta, să știți că Santorini mai este scumpă dintr-un motiv deloc romantic și lesne de observat: aici nu crește și nu se produce nimic, totul trebuie transportat de pe continent, inclusiv apa, așadar totul este la suprapreț pentru că totul aici vine cu un preț. Santorini este cea mai aridă insulă pe care am văzut-o, mult mai aridă decât Rhodos, care se vede din avion, la propriu, cât de uscată poate fi. Acum, ca să nu ziceți că exagerez, se produce ceva în Santorini: un vin, desigur scump, pentru că se produce în cantități foarte, foarte mici, se numește Santo și cred că este suvenirul cel mai de preț pe care îl puteți lua de aici, pentru că este chiar de aici :) În rest, luați pe retină doar imagini minunate ce vă vor rămâne în suflet o viață și chiar mai mult.
Am scris la întoarcere, pe feribot, un scurt text, în care, la cald, am cuprins esența acestei vizite. Acum, recitindu-l, îmi dau seama că e condensat și nu pare o poveste neapărat turistică, dar poate tocmai asta îl face un text altfel, ce îmi doresc mult să rămână aici pe blog.
În scurta noastră vizită am văzut OIA (zis Ia) – orășelul cel mai “instagramabil” văzut vreodată și THIRA (zis Fira) – capitala insulei și cea mai mare așezare din Santorini. OIA este SUPERBĂ, păcat ca noi am stat foarte puțin aici (sub 2 ore) nefiind alegerea noastră, căci așa se întâmplă lucrurile în tururile organizate, poate din acest motiv nici nu le iubesc prea tare. A fost primul loc în care ne-a adus autocarul după ce ne-a preluat de la feribot și cred că impactul a fost foarte puternic – chiar arată ca în vederi locul acesta. Deși albul caracteristic este omniprezent, OIA este colorată, vie, boemă, aglomerată până la refuz, dar foarte fotogenică, as fi făcut poze la fiecare pas (literally). Noi am oprit la Meteor Cafe Bar, pur întâmplator (Albert a vrut la toaletă, eu chiar m-am hiperventilat oleacă, că nah “stăm așa puțin și tu vrei la baie?”, da se mai întâmplă și în locurile aparent perfecte cu familii departe de perfecțiune) :) Oricum, pana noi am fost la toaletă, Clau a intrat în interior și mi-a trimis mesaj “m-am așezat la o masă lângă geam”. N-aveam nicio așteptare, dar când am urcat și am văzut priveliștea, lângă ce geam se așezase, am rămas fără cuvinte, așa că am decis să rămânem la un lunch snack acolo. Sincer, aș fi stat doua ceasuri numai acolo. Pozele cele mai faine din toată excursia sunt făcute acolo. Am făcut zeci acolo și sute în restul zilei. Apoi, cu mințile împrăștiate, am plecat să mai explorăm puțin căci OIA nu e deloc mare (mă rog, Santorini nu e mare în general), iar cele 14 orașele ale insulei pot fi ușor numite sate. Cu toate că nu e mare aș fi stat lejer o zi aici numai hoinărind iar și iar pe străzi și sunt sigură că oricât aș fi stat nu ar fi fost de ajuns.
De la OIA am plecat la THIRA cu autocarul, cam 20 de minute între ele, suficient să vezi cât de aridă este insula, foarte neagră și complet stearpă, de asta albul clădirilor este atât de strălucitor că e în contrast maxim cu pârjoleala din jur.
THIRA este mai mare (capitală), dar nu este atât de colorată ca OIA, adică orașul acesta este de-a dreptul ALB, însă nu mai puțin frumos. Aici am avut la dispoziție 2h30’ pentru ca zicea ghida că aici să și mâncăm (numai că noi am mâncat dincolo, căci “părințeala” nu e cum vrea ghidul). Nicio problemă – și mai mult timp de explorare, dar firsts things first: mergem să ne luăm înghețată. Clau și-a luat celebra Volcano (neagră și cocos), eu fistic și Albert “fructul dragonului”, o chestie magenta de mă dureau ochii numai când o vedeam :) Cu Volcano la purtător, am mers să vedem vulcanul cel adevărat și caldera, care din THIRA se vad cel mai bine, priveliștile sunt de-a dreptul amețitoare. Am făcut alte zeci de poze, am luat câțiva magneței, un Playmobil micuț pentru copil și o pereche de cerceluși pentru mine (amintire din Santorini). Tot ce ține de suveniruri este foarte scump aici pe străduțe, totul la suprapreț extrem de evident (chestii mai ieftine se găsesc în zona de la baza dealului care duce la autocare). Mâncarea însă a părut la prețuri normale (normale de Cluj), așadar nu e chiar cumplit.
Portul Athinios este destul de mic, dar urcarea și coborârea de la și spre el este puțin spus spectaculoasă, niște serpentine și niște prăpăstii de-ți stă inima (n-am avut tupeu să mă întreb dacă mi-e rău, dar concluzia e că parcă nu mi-a fost) :) O alta concluzie e că m-am simțit în excursia asta și frustrată și mulțumită în același timp. Frustrată, căci o zi aici e ca și cum bagi degetul în cafea și zici că ai băut-o, știți ce zic? Dar mulțumită, pentru că efectiv este o oportunitate să fii așa aproape de Santorini și să mergi să o vezi, altfel e tare costisitor să accesezi o vacanță aici și greu să îți organizezi separat ceva pe cont propriu, așa că a părut o idee excelentă să venim din Creta (se pleacă DOAR din Heraklion indiferent unde ești cazat pe insulă).
Tehnice:
* drumul cu vas de viteză durează aproape 2h ore one way (ceea ce nu pare mult deloc, mai nasol este că se așteaptă mult în port îmbarcarea în soare, la întoarcere)
* vremea a fost foarte blândă pentru august și înțeleg că de obicei este, aproximativ 28 de grade și vânt (în Santorini vântul e foarte prezent și unii zic că e “blestemul” insulei)
* celebra înghețată Volcano se ia de la Zotos, o gelaterie ce funcționează încă din 1860
* n-am văzut plajele lor negre (și cică ar fi și una roșie) DAR orășelele/satele sunt cocoțate pe stânci, până la plaje ai foooarte mult de mers (există chiar și o telecabina în Thira), nu știu unde ai putea să te cazezi ca să le accesezi ușor
Concluzii la rece (personale și extrem de subiective):
Nu aș alege să merg pentru o vacanță de 7 sau mai multe zile în Santorini, adică să o organizez și să plătesc pentru ea (dar aș merge dacă aș câștiga-o la un concurs sau mi-ar face cineva cadou o astfel de experiență, blink-blink). Nu este vorba de ipocrizie ci de alegerea conștientă, dată de ceea ce ne dorim noi de la vacanțele noastre. Santorini este superbă și sunt sigură că se potrivește stilului de a călători al multora, însă nu-i și pe-al nostru. Dar ca și excursie de una sau două zile o recomand din tot sufletul și nu-mi pare deloc rău că am cumpărat-o și ne-am bucurat de ea.
Ca și destinație pentru luna de miere, s-ar putea să meargă mai degrabă decât pentru o vacanță de familie. Locațiile sunt “picture perfect”, probabil și apusurile la fel, cu siguranță cazările sunt top în marea lor majoritate, DAR plajele sunt destul de inaccesibile (nu există ideea de hotel de plajă, Santorini este cocoțat pe stânci), copiii au nevoie de mai mult spațiu de explorare decât oferă principalele orășele, posibilitățile de petrecere a timpul liber în familie sunt mult limitate față de alte insule și în principiu cine se cazează aici știe de la început că va petrece timp DOAR aici, așadar va fi clar o vacanță în tihnă/romantică/de stat pe la piscine și în cameră (ceea nu e neapărat rău) și nu una activă (ceea ce știu că nu își dorește toată lumea).
Pentru o experiență cât mai complexă, nu mergeți cu temele nefăcute chiar dacă va fi o excursie organizată. De exemplu, mie de obicei nu mi se întâmplă, dar am pățit în Palermo anul trecut și am fost luată prin surprindere, ceea ce nu vă doresc să vi se întâmple în Santorini, că nu e chiar atât de accesibil locul ca și Palermo, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Așadar, citiți despre locație (un ghid despre Santorini nu strică, știu că este internetul plin de informație, dar aveți mereu nevoie de ceva coerent și sintetizat, mda, eu sunt fan ghiduri), documentați-vă despre locurile din care puteți vedea cel mai bine caldera (întrebați ghidul înainte să vă lase să petreceți timp pe cont propriu, că de asta este acolo), întrebați și despre locul în care puteți face cele mai frumoase poze fără sute de străini în ele (cu siguranță ați văzut multe și celebre ședințe foto cu diverse cupluri urcate pe un zid alb și o cupolă albastră în imediata apropiere, de obicei acele fotografii sunt făcute în Oia) și nu în ultimul rând poate doriți să vedeți un film “set in Santorini” ori o carte deloc tehnică. În acest caz, vă recomand filmul Summer Lovers din 1982 cu Peter Gallagher și Daryl Hannah, filmat chiar in Oia (nu l-aș vedea cu copiii, totuși) și cartea ușurico/frumușică perfectă pentru vacanță, Love & Santorini. O aventura în Grecia de Jenna Evans Welch.
Obiective turistice, hai să zicem ceva și despre ele, deși nu o să mergeți în Santorini pentru ele… (credeți-mă, chiar nu):
Biserica Panagia Platsani – cea mai cunoscută biserică din Santorini, apare în toate ghidurile, pe copertă așa, este în Oia și nu o puteți rata, tehnic vorbind, pentru că se află în mijlocului orășelului (vedeți că are program de vizitat în interior, noi l-am ratat, am crezut că avem timp să vizităm și interiorul, dar la finalul plimbării prin Oia, și nu mică ne-a fost mirarea să vedem că în jurul prânzului era închisă pentru acea perioadă din zi).
Strada Nikolaou Nomikou, ce străbate practic toată Oia și de-a lungul căreia găsiți esența locului, bisericuțe cu domuri albastre (Bisericile Sf. Anastasi și Sf. Spirydon), localuri pitorești (vezi Meteor Cafe), galerii de artă (sunt foarte multe în Oia, le puteți admira vitrinele).
Ruinele castelului Agios Nikolaos, la care nu am mai ajuns din motivele expuse mai sus (timp foarte scurt de petrecut în această așezare superbă) & tot în Oia dacă este timp berechet găsiți Muzeul Maritim.
Three Bells of Fira iconic viewpoint, e primul lor în care ar trebui să ajungeți în Fira și sigur așa va fi, căci mănăstirea de care aparține practic acest loc este foarte vizibilă în oraș.
Catedrala romano-catolică “Sfântul Ioan Botezătorul”, un loc absolut superb de unde vederile asupra insulei și mai ales ale calderei îți taie respirația. Construcția barocă se află în unul din cele mai înalte locuri din Fira, deci aveți ceva de urcat până la ea, dar merită fiecare pas chiar și vara pe (uneori) mare căldură.
Catedrala (Albă) Mitropolitană Ortodoxă este una din cele mai impunătoare construcții de pe insulă. Ghidul ne-a recomandat să ajungem la ea și de acolo să plecăm în descoperirea orășelului Fira.
The Gold Street – străduță celebră pentru magazinele de bijuterii de lux și suveniruri artizanale, întâlnite la tot pasul.
Ce mai puteți să faceți și noi n-am făcut este să luați în Fira telecabina, de la și spre portul vechi, care promite priveliști amețitaore la propriu și la figurat.
Foarte pe scurt: dacă visați la un “honeymoon ca în filme” în Santorini, nu mai stați pe gânduri, dacă visați să ajungeți măcar o dată în Santorini fie și numai pentru o zi, nu mai stați pe gânduri, dacă aveți posibilitatea să ajungeți în Santorini cumva (musai în Oia și Fira) nu mai stați pe gânduri și în principiu nu plecați cu obiective nerealiste, idei preconcepute, sandale incomode și da… nu mai stați pe gânduri :)
