Luna lui Marte – luna dintre sezoane

Fuse, fuse și aproape că se duse, martie cu firele lui albe și roșii prinse de mărțișoare, cu brațele fetelor de flori pline și cu primăvara incertă ce-o aduce de obicei. N-am nicio îndoială că martie va fi la fel an de an și-o să-mi placă de fiecare dată chiar dacă nu mă dă pe spate. Îmi va aduce mereu aminte de “martie” cel din copilăria mea, când tata ne cumpăra flori și mărțișoare și ne gătea ceva gustos…

Că anul acesta am de-a dreptul hibernat sub toate aspectele nu mai e niciun secret pentru nimeni. Cred că o să fie de-a dreptul interesant să scriu despre iarna văzută la Graz prin mai sau iunie așa, dar rămâne de văzut :) Cert este că spre deosebire de primele două luni ale anului, la care am făcut darea de seamă aici pe blog (cam cu asta am rămas), în luna lui Marte, cumva, cu niște resurse nebănuite, m-am ocupat și de lucrurile dragi sufletului meu. Să fi fost vinovată viroza de la jumătatea intervalului, care m-a liniștit câteva zile sau faptul că maman a binevoit să-mi facă o vizită, nu se cunosc exact cauzele, dar a fost de bine până la urmă.

În primul rând m-am delectat cu două cărți superbe, pe care nu le-am putut lăsa din mână (mâncam cu iPad-ul pe masă, că doar în format electronic le aveam) și cu jumate de ochi în farfurie. Vinovatele sunt Tatal celuilalt copil – Parinoush Saniee, de care vă ziceam luna trecută că-mi era în vizor și se cerea citită și cealaltă, cartea Mariei Duenas – Iubirile croitoresei. De multă vreme n-am mai citit ceva atât de efervescent. Păcat că printre reprize de tuse, dar măcar m-am concentrat pe poveste și nu pe gâtul meu roșu.

Apoi, în jur de 8 martie am văzut cu mama un film ce ne-a făcut să plângem. Stepmom, cu Julia Roberts, Susan Sarandon și Ed Harris n-am cum să nu-l recomand și indiferent de povestea de viață pe care o are privitorul va atinge corzi sensibile pe care nici nu știți că le aveți. Mai apoi, musai să vă spun de cele două filme Nanny McPhee. Nu știu dacă știți de ele, dar sunt bazate pe cartea  Nurse Matilda de Christianna Brand și cu scenariu adaptat de nimeni alta decât  Emma Thompson. Așa că dacă vă plac filmele britanice, cu actori britanici (Emma Thompson, Colin Firth și tânărul Thomas Sangster, pe care eu personal îi ador), genul acela de comedie/fantezie/film de familie trebuie să le puneți sus în lista filmelor de văzut. Nu sunt capodopere decât în măsura în care vă fac să plângeți, să râdeți și vă bucurați de viață în același timp.

Aș fi putut să vă spun că am fost cu Clau la Chișinău la început de lună, doar că n-am mai fost și cred că dintre toate delegațiile lui acum mi-am dorit cel mai puțin, dar chiar cel mai puțin să plec undeva. Bine, asta nu m-a împiedicat să merg la meci, de exemplu. Am fost pe stadion la “marele meci” dintre România și Danemarca mai mult pentru că îmi era prea viu în memorie meciul din 2003, da ĂLA, despre care încă mai cred că a distrus tot ce Echipa Națională a României a însemnat cândva. Dar a fost amuzant, am avut în spate în tribune doi băieți care ne-am amintit în permanență că suntem pe stadion :) În rest, probabil că știe toată lumea cât de interesant a fost meciul…

Bun și acum să vină primăvara pe bune. Căci cel puțin aprilie e cu Paștele, cu vacanța de primăvară, cu planurile pentru vacanța de vară, cu timp mai călduros, sperăm și cu mai mult chef de viață. Aș zice și “gata cu hibernarea”, da mai știu io :))