Peste fix 3 zile, Picasa, așa cum o știm de peste 10 ani, nu va mai exista. It’s the end of an era, cum s-ar zice, iar mie treaba asta îmi e generatoare de melancolie, trecând peste faptul că Google renunță foarte ușor la lucrurile care merg bine, doar pentru că așa are chef. În plus, e început de altă primăvară, moment extrem de prielnic melancoliilor, nostalgiilor și asteniilor, numai vreme să ai după ele :)
După cum ziceam, Google va renunța la Picasa începând cu 15 martie. Nu, albumele nu se vor șterge, dar poate că într-o zi, pentru că nimeni nu va mai susține tehnic Picasa, nu le vom mai putea accesa de pe device-urile noastre. Ca asta, totuși, să nu se întâmple, ni se dă posibilitatea de a transforma din câteva click-uri, Picasa în Google Photos (nu chiar noul serviciu foto de la Google). Până acum n-am avut curajul să apăs cele câteva click-uri, că mai vreau o zi sau două să mă bucur de Picasa așa cum era ea pe vremea când ne-am îndrăgostit…
Poate o fi rezistența la schimbare, nu neg asta, dar poate că e mai mult de atât. Pur și simplu îmi place Picasa și am nervi, că așa din senin, cineva a decis că… neah… ne-am plictisit și nu ne mai jucăm. Probabil că mă voi conforma, m-am conformat în situații mai serioase, dar nu fără a fi frustrată. Am “sărbătorit” momentul cu încărcarea ultimului album “în dulcele stil clasic”, un album cu puține poze de la două concerte de suflet, ce mi-au încheiat luna februarie: Alexandra Ușurelu și Ana Moura (tot ce e mai bun din senzualitatea marelui Fado portughez, o experiență extraordinară, uite o mostră aici).
Bun și acum că știți ce se va întâmpla cu Picasa (mai ales mama, care așa îmi urmărea toate mișcările, plimbările), ne putem concentra pe primăvară. Al patrulea an la rând de iarnă inexistentă aduce o primăvară oarecum timpurie, caldă, dar cam ploioasă. Am trecut puțin pe blog prin articolele de primăvară ale ultimilor ani și iată ce am găsit, la o căutare rapidă:
It’s Springtime! EnJOY! (21 martie 2014)
Astenii și bucurii (30 martie 2014)
O zi perfectă aproape GRATIS (24 martie 2015)
Nu a fost un exercițiu tocmai facil, trecerea asta prin primăverile Bialog, căci pentru a nu știu câta oară, mi s-a arătat un blog pe care chiar scriam, iar acum, oricât aș vrea să mă prefac că nu este așa, scriu atât de rar că mă doare. Nu mai comentez motive sau alternative, iau lucrurile așa cum sunt și încerc să mă bucur de momentele în care totuși o fac… Ocazia e bună pentru a face alte planuri referitoare la articole noi și dacă aș face poză agendei în care îmi notez idei de articole, ați zice că n-am abandonat blogul o clipă, numai că unele rămân doar idei și rămân DOAR acolo. Din păcate!
Dar să rămânem optimiști și să așteptăm soarele în toate sensurile! ;) După cum spuneam și cu doi ani în urmă: It’s Springtime! EnJOY!
2 comentarii
Acelasi sentiment de nostalgie si usoara tristete l-am avut cand Amazon a renuntat la Shelfari, pentru a pastra doar Goodreads. Ani si ani de carti atent catalogate, au disparut cu doar cateva click-uri. Din fericire, mi-am putut salva totul intr-un fisier excel si totul s-a transferat pe Goodreads. But you are right, feels like the end of an era!
nici eu n am apasat pe butonul ala. ma enerveaza schimbarile vesnice pe care le face google pentru a prinde din urma facebook ul. nu pricep de ce nu accepta ca au un serviciu diferit si gata. G+, sau cum i or mai zice in viitor, nu va fi ever facebook.si poate ca nici nu trebuie. ma rog, faca bors, numa sa nu mi strice albumele ca s legate de blog si se duce totu dracului
Enjoy spring, daca aveti, pe mine cred ca ma prinde iunie cu haina de iarna. Ma rog, bine macar ca nu ploua, noh ce sa mai zic si eu acum, e Londra, te bucuri de orice raza :-p #bloodyEnglishweather
PS.imi dai voie sa ti zic ca ma enerveaza formularul asta de comment.lasa calculele, da se scurge timpu cica si tre s o iau de la capat :D