La ora la care citiți acest articol, vă găsiți, mai mult ca sigur, dimineața devreme în drum spre serviciu, poate la serviciu într-o pauză binemeritată sau pierzând vremea, ori acasă, seara, după o zi obositoare, dând scroll la nesfârșit pe facebook, încercând să vă ștergeți din minte tot ce a fost stresant de-a lungul zilei. Nu știu cum considerați să este viața voastră în acest moment. Poate o găsiți minunată, că ați prins începutul sau finalul unei alte zile pline de experiențe mai mult sau mai puțin satisfăcătoare, poate întunecată că ceva v-a necăjit irecuperabil sau poate pur și simplu frumoasă, dar care nu v-a adus nicio bucurie adevărată, după vorba Ilenei Vulpescu: “în orice măr cât de frumos, ne temem de-un vierme.”
Exact în acest timp, în care noi decidem cum ne va fi sau cum ne-a fost ziua, poveștile noastre se împletesc între ele: vecinul de la 2 dă muzica rock la maxim, la scara alăturată o mamă cu doi copii cară ghiozdane și sacoșe, fac hărmălaie și par fericiți, Miruna își face un ceai și deschide o carte pe care a început-o sâmbătă, Alex se gândește să meargă la sală că n-a mai fost de 3 zile, pe mine mă sună o prietenă să-mi spună o poveste tristă, iar Carina repetă, ca în fiecare zi, la flaut. Carina a visat de când se știe să ajungă pe marile scene ale muzicii, să cânte într-o orchestră, să ajungă un instrumentist virtuos. Știe că visele nu se împlinesc peste noapte, că trebuie muncit, că trebuie sperat, că trebuie visat cu picioarele pe pământ. Și-o face cu pasiune, iar acum, la 17 ani visul ei cel mai mare este să-și termine liceul și să ajungă să studieze la Juilliard. Iar asta e povestea ei.
Poate ați auzit de Juilliard School, cea mai prestigioasă unitate de învățământ americană, în ceea ce privește artele și probabil cea mai bună din lume pentru a urma studiile muzicale. Carina trăiește în Timișoara și visează la școala asta de peste ocean, iar datorită pasiunii sale și muzicii se poate lăuda cu concerte în toată Europa și un sertar plin cu diplome. Ar fi fost un călător bun de intervievat pentru un site de travel, însă de Carina nu am auzit datorită acestui aspect, deși aș da orice să fi auzit în acest context și nu cel în care numele ei mi-a fost pomenit. Însă trag speranță că acesta a fost doar primul din lungul șir de momente în care aud de ea.
Anul trecut, Carina fost diagnosticată cu epilepsie de lob temporal, cauzat de un chist pe lobul temporal stâng. Eu n-am habar ce înseamnă asta, îmi sună doar că nu-i de bine, iar un medic imediat mi-ar spune că e exact așa cum sună. Ar avea nevoie de o intervenție chirurgicală, pentru ca acest chist creste rapid și îi presează creierul, iar asta îi provoacă crize epileptice atipice. Sigur că în paralel cu ele, Carina merge la școală, la repetiții, completează de zor la formularele pentru Juilliard și speră la o bursă, în timp ce-și susține moral, în toată această călătorie complicată, mama și fratele mai mic.
Din fericire, dacă suntem cinici și privim lucrurile la rece, chistul Carinei e operabil, iar operația poate fi efectuată de neurochirurgul Domenico D’Avella, la Clinica Ospedale di Neurologia din Padova, Italia, unde Carina este așteptată chiar luna viitoare. Timpul este foarte scurt, iar operația costa 25.000EUR, suma pe care mama ei, singura, nu și-o poate permite, după cum poți afla și de pe pagina de facebook care susține cauza. Foarte mulți apropiați ai Carinei s-au implicat în poveste și încearcă că ajute cum pot. Se fac donații în conturile deschise de mama Carinei, Adriana Sandor – In lei: RO16BRDE360SV54044913600 și In euro: RO28FNNB003503035950EU01
Nu știu dacă între timp ați aflat cum v-a fost ziua sau dacă aveți idee cum va fi cea pe care o aveți în față, dar undeva în apropiere, o față de 17 ani visează să ajungă la Juilliard, dar cu escală la Padova, pe la domnul doctor care încearcă să o facă bine și să o ducă mai aproape de visele ei. Cu toții avem vise, un Juilliard al nostru, pe care sperăm să-l atingem în viața ce ne-a fost dată și ne dorim cât mai mulți ani, mai apoi, ca să ne trăim visul… Stă și-n puterea noastră ca fata asta din poveste să-l trăiască pe al ei.
Carina, dacă ajungi să citești acest articol, nu uita, te rog, că dacă uneori în viață ai impresia că necazurile se țin lanț, se pare că Dumnezeu a vrut ca și cu fericirile să se întâmple la fel!