Sezonul sărbătorilor de iarnă în România

Sezonul sărbătorilor de iarnă este un întreg complex de tradiții de familie, obiceiuri regionale, spectacole de sezon, cutume religioase, târguri sau alte evenimente specifice, reduceri (și forfotă) în magazine, goana după cadouri, specialități culinare, mese festive, vacanța de iarnă etc. Iar mie toate astea îmi plac de când mă știu… Doar, it’s the most wonderful time of the year :)

În USA și Canada (unde termenul Holiday Season luat pe de-a-ntregul este foarte folosit) se începe de Ziua Recunoștinței (Thanksgiving) în ultima Joi a lunii noiembrie și se sfârșește pe 1 ianuarie (New Year) anul următor. În lumea occidentală, catolică, sezonul începe de Advent cu 4 duminici înaintea Crăciunului, când se aprind pe rând 4 lumânări (de la cea mai mare la cea mai mică, simbolizând timpul tot mai scurt până la Nașterea lui Iisus) și se deschide prima “fereastră/portiță” a minunatului calendar de Advent.

[Mie personal îmi place foarte, foarte mult povestea calendarului de Advent pe care am descoperit-o încă din copilărie, deși ai mei nu știau ce e cu acest calendar. Pe viitor mă tentează să preiau idea, mi se pare foarte ofertantă și frumoasă.]

Aș putea spune că mai nou, Sezonul sărbătorilor de iarnă, începe timid și la noi în România, cu ultima zi de noiembrie, care de 3 sau 4 ani este zi liberă legală – Ziua Sfântului Andrei (cel ce a creștinat România, zice-se). Cred că mai mult s-au vrut două zile libere cu ocazia Zilei Naționale de pe 1 decembrie, de ce să nu fim sinceri. Ceea ce nu-i rău că și așa suferim la capitolul “zile libere” comparativ cu alte popoare :) Pe 1 decembrie, după festivitățile dedicatei zilei țării noastre, în România, prin destul de multe orașe (de ex. Bucureștiul și Clujul), se pornește iluminatul stradal de sărbătoare și se deschid Târgurile de Crăciun. Un statut special are Târgul de Crăciun de la Sibiu (care a adus această tradiție în țara noastră) și care se deschide cu iluminat cu tot, cu un weekend înainte de 1 decembrie, asta probabil și că să prindă mai apoi din plin, turiștii ce pleacă prin țară cu ocazia zilelor libere ce vor veni.

Dar în cele mai multe orașe de la noi, iluminatul stradal specific prinde viață abia pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae. Așadar, Sfântul Nicolae, consider totuși, că dă startul Sezonului de sărbătoare în România. Dincolo de conotația religioasă, noaptea de 5 spre 6 decembrie este una foarte importantă pentru copiii români și pentru cei ce vor să păstreze tradiția an de an: ghetuțele curățate lăsate la ușa de la intrare sau chiar la geam se așteaptă a fi umplute de Moș Nicolae (Mikulás în Transilvania) cu dulciuri, fructe și jucării micuțe care să poată încăpea și în cele mai mici ghetuțe. Asta dacă copiii au fost cuminți, dacă nu, o bâtâ frumos colorată ar putea poposi în ele. Îmi place așa de mult sărbătoarea aceasta, că aproape mă entuziasmează la fel ca și Crăciunul.

[Noi, de Mikulás nu ne facem cadouri barosane, doar dulciurile și fructele ne poposesc prin ghete. Îmi place mai mult ideea acestei seri decât treaba cu cadourile. Lăsam asta în seama celuilalt Moș ;) În plus, pentru că în copilărie/adolescență obișnuiam să mă uit cu ai mei la Matilda, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, îmi place să văd/revăd un film drăguț, de suflet în seara acestui Moș. Anul acesta am ales să vedem în premieră Micul Prinț la cinema în Ajun de Mikulás. Este SPLENDID, vi-l recomand din suflet pentru seri din acestea de sărbătoare în familie. Pe 6 anul acesta ne-am hotărât să facem și bradul de la Cluj, a ieșit mai spectaculos decât ne-am putut aștepta, îl vedeți în prima fotografie din articol. Este un inedit brad din… cărți. Sper să apuc să vi-l arăt mai pe larg într-un alt articol.]

Această primă sărbătoare face încălzirea pentru tot ce urmează. Dacă nu ați ajuns la niciun Târg de Crăciun până acum, e momentul să o faceți. Majoritatea sunt deschise până pe 26 decembrie, dar nu cred că vrea nimeni să lase procurarea cadourilor pentru atunci. Eu ador să le cumpăr până pe 10 decembrie, căci ador la fel de mult să le ambalez în tot felul de plăsuțe colorate și hârtie cu motive de sărbătoare. Cred că jumate din ideea cadoului stă în felul în care îmi place să îl ambalez. Drept e că iubesc să le și primesc așa și le desfac cu atât de multă grijă, că parcă desfac Sfântul Graal.

[Anul trecut și anul acesta mi-a plăcut să ambalez cadouri ascultând albumul de Crăciun al Angelei Gheorghiu – Guardian Angel. Starea în care mă duce vocea minunată a splendidei soprane, combinată cu bucuria colorată a ambalării micilor bucurii de pus sub brad, e de nedescris. Și de încercat și anul viitor. Așa se construiesc tradițiile de familie: vin natural și nu te mai poți debarasa de ele :) ]

Perioada 6 – 24 decembrie marchează și perioada Concertelor de Crăciun. Fie că sunt gratuite, în piețele din centrele orașelor, fie unele organizate de îți trebuiesc bilete achiziționate cu mult timp în avans, aceste concerte vin până în Ajunul Crăciunului în întâmpinarea celor ce vor să facă această perioadă cât mai memorabilă. În ultimii ani am văzut un deosebit atașament față de concertele clasice de genul Vienna Classic Christmas [musai o fi să merg și eu la anu’ căci anul acesta am alte planuri] sau feeriile pe gheață cum ar fi Spărgătorul de nuci (balet pe gheață) ori Kings on Ice (gale demonstrative cu vedete ale patinajului artistic). Dar nu trebuie să uităm nici de tradiționalele concerte de colinde, în frunte cu cele ale mult hulitului pe cât de mult iubitului Ștefan Hrușcă. Cât despre altfel de muzică de Crăciun, la mine în mașină merge Magic FM toată luna decembrie… Radioul lui Moș Crăciun. Se știe!

[Nu știu alți cum sunt, vorba lui Creangă, dar eu am trăit Crăciunuri întregi cu vocea lui Hrușcă ieșind din primul nostru casetofon, la Ineu. Drept e că mai mult decât colindele lui, îmi plac baladele lui, dar și colindele au un farmec aparte. E un vestitor al Crăciunului în România, oricâte glume se fac pe tema asta și pe seama sa. Să tot fie 7 ani de când Hrușcă susține an de an un concert gratuit (pentru public) la Polus Center, în Cluj. De câteva ori am fost și noi să-l vedem… inclusiv alaltăieri. Same old and beautiful Romanian Christmas Carols.]

O vizită prin alte orașe frumos gătite de sărbătoare ar fi o idee excelentă la mijloc de decembrie. În 2010, 2011, 2013 și 2014 v-am arătat cum s-a pregătit Clujul pentru acest sezon minunat, iar în 2012 v-am povestit despre ce se poate face în decembrie la Cluj. Așa că voi puteți veni aici, dacă aveți timp și chef de o călătorie prin România lui decembrie magic. Mie mi-ar plăcea să văd Bucureștiul, Baia Mare sau Alba Iulia în această perioadă festivă, dar nu cred că se va materializa unul din ele anul acesta. Până atunci, mai jos puteți vedea o mostră din cum s-a gătit orașul în care locuiesc pentru 2015.

Pe 21 decembrie (cu variabile în ultimele două sâmbete înainte de Crăciun, după cum au oamenii timp), românii sărbătoresc Ignatul. De Ignat, se taie porcii din carnea cărora vor fi preparate mâncărurile principale pentru masa de Crăciun. E mare nebunie în România cu această tradiție a tăiatul de porc, dar și multă muncă la mijloc. “Se spune că în noaptea de Ignat porcii visează dacă vor fi sau nu tăiați sau visează cuțit, ceea ce constituie un semn că vor fi sacrificați“. Preparatele din porc au rămas materia primă pentru prepararea specialităților românești de Crăciun (sarmale, piftie sau răcituri, mămăliga cu cârnaț afumat, fripturile în untură proaspătă, jumările și alte mezeluri fiecare specifice zonei). Sigur că toată această mâncare este foarte grea și nu puțini sunt cei care ajung chiar și-n spital de atâta ospăț, dar consumată cu moderație ne putem bucura de gustul savuros al mâncărurilor românești “ca la mama acasă”.

[Când eram mică, tăiatul porcilor avea loc acasă la bunicii mei de la Gurba. Îmi plăcea foarte mult (mai puțin crudul procedeu al tăiatului, ouch) să particip la acest “eveniment” care reunea toate neamurile apropiate din sat: femeile se ocupau de spălatul mațelor, bărbații tranșau carnea, iar copiii dădeau târcoale pe lângă căldările în care fierbeau jumările. Deși totul începea până nu se crăpa de ziuă, “cina porcului” avea loc de obicei seara târziu, când toată treaba era gata, când până și ultima oală era spălată. Atunci se deschidea și primul borcan cu murături proaspete din an și pălinca făcută în toamna abia trecută. După ce bunicii n-au mai fost, am mutat la Ineu în parte acest obicei, dar și-a pierdut cu mult din farmec, iar acum pot spune că mie nu-mi mai place deloc.]

Momentul culminant al Sezonului de sărbătoare în România este, fără îndoială, 24 decembrie, Ajunul Crăciunului. Pentru mine este ziua familiei și nu îmi pot deocamdată imagina ziua asta fără familie alături. Din ziua următoare, din ziua de Crăciun, după slujba de la biserică, încep deja vizitele și mesele întinse și parcă vraja se rupe puțin, dar Ajunul Crăciunului este întotdeauna acasă. Cei mai mulți români împodobesc bradul chiar în Ajun! [Eu nu am acest obicei, îl fac deseori înainte cu câteva zile, să mă bucur cât mai mult de el]. În dimineața de Ajun se pun la foc sarmalele, se coc cozonacii (cu nucă, mac și brânză dulce), se pregătește friptura, astfel că toată casa miroase așa de bine că îți vine să lingi pereții. După masă se primesc colindătorii, dar ce păcat că acest obicei se stinge încet dar sigur :( Prin Maramureș se păstrează foarte fain aceste obiceiuri și nu puțini sunt cei ce dau pe acolo cu această ocazie. La noi la Ineu se face cam organizat mersul la colindat, în sensul că se strâng câțiva prieteni și se colindă între ei, dar farmec mare nu prea are treaba asta, făcută așa. Apoi după ce toată munca din bucătărie este gata, iar afară s-a întunecat de-a binelea, lumea se strânge lângă brad și se desfac cadourile de la Moș Crăciun. Am înțeles că desfăcutul cadourilor în seara de Ajun ar fi un obicei nemțesc, preluat în mai toată Europa, în USA se deschid în dimineața de Crăciun, după cum am putut vedea în nenumărate filme.

[Apropo de filme. De ani de zile în Seara de Ajun și în Seara de Crăciun alegem unul sau două filme cu încărcătură emoțională mare, dacă se poate să fie chiar “de Crăciun” cu atât mai bine, dacă nu… nu, și ne uităm la ele cu luminițele de la brad bătând în ușa camerei noastre. Așa am văzut: It’s a Wonderful Life, Miracle on 34’s Street, A Christmas Carol, English Patient, The Holiday și chiar anul trecut fantasticul Joyeux Noel  V-am pregătit anul trecut o listă cu 10 filme de văzut în preajma Crăciunului, dar între timp am mai văzut câteva și cred că aș mai putea compune una. Mi se pare o tradiție frumoasă de Crăciun – poveștile astea vizuale și sensibile în nopți așa de minunate. Am pe listă două filme bune și pentru anul acesta.]

Ziua de Crăciun cu semnificația ei religioasă aparte trece foarte repede. Cred că nu-i zi din an care să treacă mai repede ca Ziua de Crăciun. Aproape că mi-e ciudă la finalul ei. Îmi place masa din dimineața de Crăciun [care conține neapărat salată de boeuf], mersul la slujba de Crăciun cu maman, [noi două ca niște pupeze, cum zicea tata], apoi prânzul în familie, când ne înfruptăm din bucatele pregătite cu o zi înainte, iar apoi mergem sau primim vizite. [Noi deja avem două prietene pe care le vizităm tradițional, una în ziua de Crăciun, iar pe cealaltă pe 26, n-ar mai fi Crăciun fără vizitele astea.]

După această zi și până în Ajunul Anului Nou, mereu mi s-a părut că este o perioadă de liniște și pace. Câțiva se întorc la muncă, dar majoritatea au o vacanță/concediu în perioada asta de o săptămână. Dacă Crăciunul e “aproape musai” în familie, Anul Nou este de multe ori o minivacanță. Mulți români aleg să plece undeva de Revelion, unde acest undeva poate fi o vacanță la munte, o petrece la restaurant/club/local, ori chiar în altă țară. Am enumerat aici modalități de petrecere a Revelionului și articolul are succes an de an în perioada asta, peste 1500 de oameni ajung la el lună de lună, iarnă de iarnă.

[3 lucruri nu fac de Revelion niciodată: nu las noaptea aia să treacă ca o noapte banală, nu mă culc repede, imediat după ce bate miezul nopții și nu mă duc la o petrecere gen nuntă unde tre’ să stau scorțoasă pe un scaun rigid și să dansez la comandă. În rest, orice e permis în noaptea dintre ani și cele mai faine Revelioane au fost cele lejere acasă cu prietenii sau cele în călătorie (de exemplu anul trecut la Bratislava, sau acu’s 3 ani în San Marino, 1-2 zile de “evadare” din țară.) ]

1 și 2 ianuarie sunt zile în care lumea își revine, iar anul începe practic de pe 3 sau 4 ianuarie. Pauza nu e lungă, căci pe 6 ianuarie deși nu e zi liberă legală (încă) se sărbătorește Bobotează. Toată suflarea merge să ia apă sfințită de la Biserică. Se paralizează orașe întregi cu treaba asta, se blochează circulația și ziua se scurtează pentru aproape toată lumea. Este o foarte mare sărbătoare, dar trebuie să recunoaștem că deja lumea este puțin plictisită și “obosită” de toată treaba cu sărbătorile :) Partea interesantă este că pentru ortodocșii de rit vechi petrecerea abia acum începe :) În Rusia, Serbia, Macedonia, Ucraina, Republica Moldova… Crăciunul se sărbătorește abia pe 7 ianuarie.

Cu Boboteaza aș zice, că se încheie frumos Sezonul de iarnă, deși câțiva m-ar contrazice, căci pe 7 ianuarie îl avem pe Sfântul Ioan, iar jumătate din populația României își sărbătorește onomastică. Pe mine nu mă atingea niciodată această sărbătoare, căci n-am și nici n-am avut pe nimeni în familie cu acest nume, dar oricum unii vor zice că abia 7 ianuarie e ultima sărbătoare din ciclul sărbătorilor de iarnă. Și de dragul faptului că se prelungește cu o zi, o acceptăm și pe asta :)