Eurotrip 2015: Győr – “Capitala” Ungariei de Vest

M-am tot gândit de unde să încep poveștile și deși îmi este greu să țin unele lucruri încă nescrise, am decis, totuși, să povestesc vacanța în ordine cronologică. E cel mai corect și cel mai limpede, chiar dacă pentru asta trebuie să mă întorc cu cel puțin o lună în urmă și să iau de prin memorie lucruri ce au fost văzute și locuri ce au fost simțite…

1

Probabil ar fi meritat și șederea noastră la Ineu măcar un articol, dacă nu ar fost chiar cea mai liniștită, mai normală, mai offline și mai caniculară perioadă din toată vacanță. S-au petrecut la Ineu lucruri atât de calme și de așezate că au fost ore destule de stat prin curte, pe la soare, iar când ne supăram pe el că deja exagera cu 38 de grade sufocante ne luam spre răcoare. Sigur că au fost și ieșiri în oraș și tradiționalele întâlniri cu prietenii, nesperata clisă friptă între generații și un fel de “liniștea dinaintea furtunii”, dar am așteptat cu nerăbdare să ies din țară, recunosc, abia după ce am trecut de Nădlac am început să simt miros de vacanță…

Deși am tras până la Győr aproape 500 de km pe o autostradă încinsă la 40 de grade, drumul mi-a părut scurt și rapid. Ne-am lovit din nou de peisajul dezolant al Panoniei, de aglomerația din apropierea Budapestei, dar ne-am înviorat în apropiere de Győr, văzând coline, păduri și în sfârșit, drumuri șerpuitoare în locul celor drepte pe un teren mai plan ca-n palmă. Înviorarea a ținut puțin, cam până ne-am dat jos din mașină și ne-a lovit canicula ce n-a mai pârjolit zona de multă vreme. Era așa de cald că se apucau apele să curgă pe om din… nimic. A fost cea mai caldă zi, urmată de cea mai caldă noapte a Eurotrip-ului. Dar i-am supraviețuit :)

2

După ce ne-am odihnit puțin la hotel (am ales Hotel Corvin, la 10 minute de mers pe jos de centru) am pornit să cunoaștem orașul. Odată cu noi s-a pornit din senin și o ploaie, poate cea mai caldă ploaie de vară pe care am simțit-o pe pielea mea vreodată. Mi-a plăcut așa de mult să o văd de sub o streșină și să o simt din când în când pe mine, că acele 7 minute de potop tropical m-am pus instant pe mult așteptatul mod de vacanță. Soarele a ieșit imediat după, cu toate gradele alea multe, în termometre, la locurile lor. Eu n-am ieșit, însă, nici acum de pe acel mod de vacanță :)

Nu știu câte știți voi despre Győr, dar eu am știut tare puține. M-am informat cu două zile înainte despre ce ar fi de văzut pe acolo, dar mi-am dat seama la fața locului că eram departe de a fi cu temele făcute și asta pentru că orașul acesta, cel mai important din nord-vestul Ungariei, este și cel mai drăguț pe care l-am văzut în această țara, după superba sa capitală, Budapesta. Frumoase sunt și Debrecen ori Szeged, însă Győr le întrece. Orașul este unul dintre cele cinci orașe principale ale țării cu o populație de aproape 130.000 locuitori, situat pe traseul unuia dintre cele mai importante drumuri din Europa Centrală, la mijlocul distanței dintre Budapesta și Viena.

3

Cea mai frumoasă și interesantă parte este Orașul Vechi, situat pe malul Tisei, cu un centru istoric baroc foarte bine conservat. Abia așteptam să-l vedem, dar înainte de orice ne-am oprit să mâncăm un Gulyás într-un local minunat, găsit de Clau pe Tripadvisor, La Mareda. N-aș vrea să spun lucruri mari, dar s-ar putea ca asta să fi fost cea mai bună alegere gAstronomică a vacanței. Am mâncat aici la niște prețuri mai mult decât decente, cele mai bune și mai ferchezuite porții de Gulyás din viața noastră. Le mai pomenesc și azi și o să le mai pomenesc mult și bine. Probabil până la următoarea porție pregătită atât de bine și cu simț de răspundere. Cu burțile potolite am pornit prin centru și nu mică mi-a fost mirarea să văd cât de plin de tineret este centrul, cât de multe terase erau full, de nu aveai loc să arunci un ac și câte evenimente se petreceau în Piața Centrală. Mi-a părut un spectacol frumos seara aia de vineri la Győr.

Ce ar fi de văzut în centrul istoric al Győr-ului

Centrul orașului nu este deloc mare, dar o sumedenie de străduțe frumoase te conduc spre el și te ademenesc în felul lor, cu clădiri deosebite ce te fac să privești mereu în sus și să nu fii atent la picioare, cu câte o înghețată delicioasă ori o pizzerie vestită, care n-are cum să nu te facă să nu-ți iei una la pachet și tot așa… Dar de neratat ar fi:

  • Baross Gábor út o stradă pietonală barocă, superbă, plină cu cafenele și magazine (unele cu nume sonore, ce pentru un oraș de talia Győr-ului mi-au părut wow)
  • Biserica Benedictină ce domină Piața Centrală din toate unghiurile din care ai privi-o
  • Basilica orașului și Palatul Episcopal
  • Primăria Neoclasică cu cele două Grădini Baroce ale sale
  • Simpatica Fântână Sifon
  • Muzee: City Art Museum, Xantus Museum, Art Colection Imre Patko (din păcate noi nu le-am văzut, poate dacă am fi stat mai mult)…
  • tot dacă stați mai mult la Győr, poate nu ar trebui să uitați că, la fel ca toată Ungaria și vestul este renumit pentru băile termale, așa că o oprire ați putea face la Baia termala Rába-Quelle (Aquapark)

4

Probabil ați observat tonul încărcat de încântare al articolului, dar să nu omitem faptul că eram totuși în prima zi de plimbăreală europeană și da… eram cam entuziasmată, mai ales de tot ce va urma. Stau și pozele mărturie evidentă ;) Ce aș mai vrea să subliniez este doar faptul că pentru cei din vestul României, Győr-ul poate fi o destinație minunată de weekend, iar pentru toți ceilalți – un popas frumos în drumurile lor spre Occident…

12 comentarii

    1. Escuzați, doamna Zazuza, este foarte posibil ca de la Viena lucrurile să se vădă altfel: noi aici discutam despre Győr, cu ö lung. Sau dumneavoastră ziceați Raab? Doresc o lămurire, nu mai mult :P

      1. doamna Monica, avand in vedere ca am impartit viata in acelasi imperiu si ne hranim din acelasi gulas, Somlauer Nockerl, etc, cred ca nu se supara nimeni pentru diacriticele mele teutonice :D. Györ, da :D, cu virgulite :D

  1. +1 în ceea ce privește bucuria „revederii” Győr-ului povestit!
    Fântâna sifon, da! Centrul baroc, ce bijuterie!
    Ca să-ți intre puțin mai mult la inimă pusta, îți recomand Omul de aur al lui Jókai Mór. O descrie atât de bine (nu o face deloc prietenoasă) încât ți se face milă de natură și de Ungaria cea fără de relief, dar începi să-i admiri pe locuitori care nu sunt deloc plați cum le e relieful.

    1. N-am dispărut, dar ma bucur ca va descurcati si fara mine, ma bazez pe voi ;) Eu voi dispărea imediat la somn, sunt așa de “odihnită” după concediu și prima săptămână jumate de câmp “minat” al muncii de nu pot sa va explic!! :))

Dă-i un răspuns lui Bianca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.