Nici nu știu cum să încep! Sâmbăta trecută am avut o zi PERFECTĂ! Jur că a fost perfectă din toate punctele de vedere și pe deasupra a fost GRATIS, dacă este să nu contabilizez mâncarea (care și ea a fost o parte importantă a zilei, din acest motiv am decis să spun, aproape gratis, ca să socotesc corect) :)
Pentru că doar joi ce ne-a nins din nou (și pentru ultima dată în acest sezon, sper) și ne-am uitat debusolați pe fereastră gândindu-ne că primăvara nu e atât de aproape, cât ne dorim noi să fie, n-am plănuit nimic pentru weekendul ce urma. Ne gândeam doar că anul trecut în vremea asta deja ne-am plimbat pe la Colțești, Rîmetea și Nicula, iar în Florești deja urcasem dealurile de câteva ori în relaxante și liniștitoare conversații la telefon.
Sâmbătă nu ne-am grăbit cu trezitul, doar nu aveam niciun plan, nu? Cred că n-am dormit anul acesta în nicio dimineață cât am dormit sâmbătă. Efectiv ne-a trezit soarele ce bătea nerăbdător în geam și urla: “Sunt aici!”. L-am văzut, am mers până la bucătărie, am băut un pahar de suc de portocale fără zahăr și m-am întors în pat. Pentru puțin timp doar, căci am hotărât să mă ridic și să deschid ușa de la balcon, să intre aer curat și apoi, eventual, să mă întorc la loc, în culcușul meu. Numai că odată cu aerul proaspăt a intrat soarele și căldura de mi-au inundat dormitorul și sufletul.
Fix în clipa aia mi-am dorit să merg afară, să stau la soare, să mă încarc ca o baterie mult prea descărcată, căci da, dacă era să mă compar cu ceva la ora aia, cu tot somnul, eram o baterie descărcată. Dar unde? N-avem chef să conduc, n-avem chef să mă pregătesc de o ieșire la iarbă verde. Atunci l-am întrebat pe Clau dacă vrea să mă însoțească într-o excursie ad-hoc peste deal. Da, peste deal. Nu o plimbare lejeră, nu o drumeție la pas ci o urcare și o coborâre a dealului, cu întins de mușchi și stat la soare și bucurat instant de ziua aia minunată ce se arăta. Ah, cât cer senin! Am mâncat așadar rapid o salată rusească, rămasă de cu o zi înainte, ne-am luat o sticlă cu apă la noi, ochelarii de soare și duși am fost.
Inițial am urcat dealul printr-un loc pe unde eu mai fusesem doar o singură dată, căci se urcă cam abrupt și drumul te duce ceva mai departe de casă. Dar nu conta, căci doream și să ne mișcăm, nu doar să ne plimbăm. De pe deal, partea de Florești care se vedea arăta destul de bine. Am mai numărat câteva construcții noi, am admirat iarba ce se chinuie să înverzească pe câmpie și în general, ne-am dat seama cât de mult ne lipsise soarele. Oare toată lumea e așa disperată după soare la început de primăvară?
Drumeția alertă în care pornisem ne-a trecut prin pădurea de aramă în care încă mai domnea o toamnă bătrână de tot, peste dealul auriu aflat între anotimpuri, apoi printr-o poieniță destul de verde, unde peste o oră am stat tolăniți la soare pe pământul suspect de cald (doar cu numai două zile în urmă ninsese), iar la final am coborât printr-o livadă de meri, pe care aș fi dat orice să o văd înflorită. Dar, nu se termină zilele însorite aici, ba mai mult, abia acum încep, ceea ce mă încântă de nu-mi încap în piele.
Toate cele povestite au durat aproximativ 4 ore și ne-au plimbat cam 8 km. Doar că n-am revenit acasă ci am poposit la Panemarul din Florești să-mi iau un cappuccino bun cum numai un Lavazza poate fi, pe care mai apoi l-am băut tot la soare, pe treptele de urcare într-un tobogan din părculețul copiilor (debusolant arată, nu știu ce a pățit). Și normal că după cei 10.000 de pași, ni s-a făcut și foame. Așa că am intrat pe la Unicarm și ne-am luat cel mai arătos piept de pui din vitrină, pe care acasă l-am tras la grătar și l-am mâncat alături de brocoli și morcovi gătiți la abur, luați de la aprozarul din colț. Da, plus ridichi noi, primele din an. Cred că n-am mâncat ceva mai bun de la Pavlova devorată de Crăciun :) Vă spun că atunci când e să-ți fie foame de ceva bun și ești în plină abstinență de zahăr, suferă comparație cu o Pavlova demențială, vă rog să mă credeți. Sigur, până am mâncat, am revăzut un episod din Friends (mai avem un sezon și îl terminăm pentru a treia oară).
Până să se așeze mâncarea, am luat la răsfoit oferte pentru vacanța de vară, deși la noi va fi o vară complicată cu un Clau ce are aproape tot concediul programat la liniuță (și nu chiar în sensul unui concediu), dar eu mereu îmi clătesc ochii pe oferte de city break-uri sau sejururi la mare. Mă delectez și inspir, cum ar veni :)
Seara s-a încheiat cu un spa@home, așa cum de cele mai multe ori mi-e lene să-mi pregătesc și apoi, în sfârșit, am văzut Birdman, care mi-a plăcut, cel puțin din punct de vedere al regiei și al actorilor, dar nu m-a dat pe spate cu subiectul (da, nici cu citatele acelea profunde). Însă tot mai cred că Boyhood e cel mai bun film al lui 2014, iar Gone Girl cel mai interesant ca scenariu. Și ghici cine dormea sâmbătă seara la 23, chiar dacă s-a trezit foarte târziu?
14 comentarii
Ce dragut! Ce-mi plac si mie iesirile astea ad-hoc, zilele in care te trezesti fara nici un plan anume dar adormi implinit…
Hm, deci nu numai eu am impresia ca anul trecut pe vremea asta facusem o multime de iesiri… Chiar ma gandeam la asta de curand, pentru ca si aici vremea a fost destul de capricioasa primavara asta, o zi soare, alta ploaie si cel mai adesea zilele mohorate picau, ca un facut, exact in weekend. Noroc cu gradina care ne mai scoate afara, dar si pentru ea avem o multime de planuri pe care nu le putem pune momentan in practica-ai ghicit- din motive de vreme :))
Mie mi-e foarte ciudă acum că ne-am cam făcut un plan pe weekend-ul viitor și tocmai am aflat că va ploua, de vineri chiar… Grrrr :(
Si noi am vazut Birdman in weekend :) Dar cum adica “citate”? Ca eu am zis ca vreau sa il mai vad o data numai pentru niste fraze care mi-au parut foarte profunde :)) De ce le zici “citate”? :)
Ok, fraze nu citate, daca vrei :)) Mie acele fraze, frumoase cand le auzi, mi s-au părut oarecum forțate în contextul filmului. După cum am spus, cadrele au fost mișto, actorii au jucat impecabil, dar tema nu m-a prins. Inarritu are așa un fel al lui de a complica totul. Am văzut și Babel, tot al lui și la fel mi s-a părut. Vreau să văd și Biutiful ca să mă conving până la capăt sau poate că îmi voi schimba părerea.
Da, a fost un film artistic, foarte artistic, dar pe mie m-a obosit puțin :) Nu mi s-a părut cel mai bun din cele nominalizate. Mai am unul de văzut, Whiplash și atunci chiar le-am văzut pe toate…
Toata noaptea m-am gândit să vină dimineața să-ți zic :)) Un film al lui Alejandro Gonzalez Inarritu, care mie mi-a plăcut ENORM și care nu-mi pare că seamănă cu celelalte este “21 Grams”. L-ai văzut? :)
Nu l-am vazut. E pe lista :)
Am vazut eu Biutiful. Mi-a placut mai mult decat asta, e mai… lumesc :) De fapt mi-a placut chiar mult.
M. le zice la astea filme romanesti, ca sunt oarecum pe un fundal intunecat, sunt mega-dramatice si se termina in coda de peste :))
Nu m-as fi gandit la asta, M. e foarte tare și poate are oleaca de dreptate :))
Asa este, trebuie sa ne aducem aminte mai des ca sunt multe lucruri in jurul nostru pe care le putem face gratis si pot fi minunate.
Un exemplu personal este ca, dupa ce am stat aproape 2 ani intr-un oras fara sa merg niciodata in parcul din spatele castelului, prin fata caruia treceam zilnic, m-am intors acum recent pentru cateva zile in orasul ala si am fost in parc Duminica. A fost o zi foarte frumoasa si tot ce am facut a fost sa stau pe banca si sa ma uit la oameni cum savureaza ziua si vremea frumoasa.
Eu am o întreagă “teorie” despre “sindromul orașului în care locuim” și pe care nu ajungem să-l vedem cu adevărat niciodată. Și pe unde am stat, am încercat să scap cumva de acest paradox. Dar asta cred că vine numai cu vârsta și prin conștientizarea faptului că e permis să stai undeva pe bancă la soare și doar să asculți pașii trecătorilor :)
Nici pe mine nu m-a dat pe spate “Birdman”, mi s-a parut un pic fortat si nici ideea nu e originala. Acum mai multi ani am vazut un film care dezbatea cam aceeasi problema, pozitia artistului si teama de a fi uitat de public, in varianta feminina – “Being Julia” cu Annette Bening si Jeremy Irons (ecranizarea romanului “Theatre” al lui W. Somerset Maugham).
Ma poate ajuta cineva cu sugestii, unde as putea petrece cateva zile, in apropiere de Cluj ? Din pacate nu am masina proprie deci ar trebui sa fie o zona accesibila cu transportul in comun. Si desigur sa fie la munte :)
Multumesc anticipat !