Doamna Iarna-n goană trece…

Pentru că trebuiau plătite cumva temperaturile de 12 grade din ianuarie, de vineri ne “cam” ninge. Nu mult, nu, decent, dar ninge și e frumos și e bine și e iarnă. Nu o iubesc, dar e necesară. Anul trecut nu a fost iarnă deloc: a fulguit câteva zile, iar la mijloc de februarie arăta de zici că urma să vină într-o săptămână Paștele. Nu mi-a plăcut.

Anul acesta am avut zăpada de Revelion cu cele -18 grade (grade pe care nu le-am prins aici), am avut mai apoi gerul Bobotezei și mai avem ce se întâmplă de câteva zile și am rezumat în acest album. Și-mi place pentru că așa sunt obișnuită să fie. Repet, nu o iubesc, dar este necesară, întregește farmecul cu care m-a obișnuit clima în care am trăit 30 de ani. De ce ar fi altfel?

Să mai ningă din partea mea și să mai ningă bine, dar apoi să se lase cu ghiocei și început de martie cu soare și primăvară. Să plecăm să schimbăm peisajul și să nu ne înghețe nasul. Să fie iarnă când trebuie să fie și celelalte anotimpuri să-și urmeze cursul firesc, să nu vină de timpuriu și să nu se sfârșească prea devreme. Să nu ne bucurăm că vine primăvara din februarie pentru că este evident că nu va veni. Să avem atitudinea din imaginea de mai jos…

Do You Want to Build a Snowman? :)

“Totu-i alb în jur cât vezi/ Noi podoabe pomii-ncarcă/ Şi vibrează sub zăpezi/ Satele-adormite parcă/ Doamna Iarna-n goană trece/ În caleşti de vijelii/ Se turtesc de gemul rece/ Nasuri cârne şi hazlii.”. Știa Labiș ceva, erau ierni normale pe vremea lui…