Călătorești de sărbători? Cum să nu-ți ratezi vacanța de iarnă!

De când cu rețelele de socializare, am văzut cum a ne petrece sărbătorile de iarnă în deplasare a devenit o treabă la care, cei mai mulți, ne pricepem doar în teorie și vorbim despre asta la fel cum vorbim în tren despre religie și fotbal. Hop și eu azi, despre sărbătorile în călătorie :)

Sărbătorile în drumeție/excursie nu-s chiar floare la ureche sau busuioc sub pernă!

Foarte multă lume alege ca cele mai multe zile libere adunate peste an, după concediul de vară, să le petreacă într-o binemeritată vacanță de iarnă, de obicei undeva la munte, dar nu este o regulă. Predilecția este ca vacanța aceasta să înceapă cândva în preajma revelionului și să dureze până la ultima sărbătoare de iarnă din cele înghesuite în sezon, 7 ianuarie, Sfântul Ioan. Nu de puține ori am văzut însă, câte bătăi de cap dă această “ieșire” celor neorganizați. De la o alipire de ultimă oră unui grup, până la precipitarea unor plecări pe 30 sau chiar 31 decembrie, le-am văzut pe toate. Nu-s mai brează, mă regăsesc cu brio în categoria de mai sus, chiar dacă teorie știu foarte multă, după cum urmează:

• ideal ar fi ca până de 1 decembrie măcar, să știi ce faci de sărbători/revelion, serios, cu toată tărășenia întrebării de prin august “dar de revelion ce faceți?” :)
• un om organizat are bilete de avion cumpărate, rezervări la hotel făcute și un plan de bătaie pentru zilele petrecute în deplasare încă din toamnă, dar dacă totuși nu, atunci un ochi pe ofertele last minute de revelion nu strică să arunci, s-ar putea să găsești chilipiruri
• dacă pleci, cel mai important lucru, ia cu tine haine adecvate, elegante dacă ai și o rezervare la restaurant, groase și comode dacă te plimbi prin orașe și vrei să te găsească noul an printr-o piață la artificii, de schi dacă mergi la munte pentru schi și tot așa pentru fiecare stil de petrecere în parte. Vă zice una care a dârdâit de numa la Budapesta în iarna lui 2010, aceeași care a plecat fără rezervare la cazare în San Marino de revelion în 2011…
• încearcă să respecți cât de cât obiceiurile din zonă, în Europa sunt cam tot alea peste tot, dacă ieși din Europa, treaba se schimbă fundamental, fă-ți temele și respectă toate orientările religioase și nu numai religioase
• de fiecare dacă când spui “nu mă cunoaște nimeni pe aici, deci mă pot îmbrăca oricum și face orice”, unui ursuleț de pluș în cade plușul, asta e o lipsă de respect față de tine, ești tocmai cel care ești în situații în care nu te cunoaște nimeni!!
• dacă mergi cu mașina, nu mai vorbesc de starea ei bună care trebuie să te preocupe în orice anotimp, vreau să-ți spun că, de exemplu, dacă ai o fisură în parbriz s-ar putea să nu poți ieși din țară (Ungaria, de exemplu, este o țară în care poți fi întors de la vamă, dacă ai o crăpătură pe parbriz) la fel și dacă ai numere de înmatriculare provizorii. Nu uita de lanțuri la munte și vinietă, dacă pleci în afară!
• dacă vizitezi cunoștințe, rude, prieteni în aceste deplasări nu uita de cadouri pentru toată familia
• dacă mergi cu copiii, nu uita că îi ai cu tine, atât în localuri unde ar putea deranja, cât și la obiective turistice unde ei s-ar putea plictisi, fă ceva în ambele direcții
• un lucru care pe mine mă deranjează tare de tot: dacă mergeți la munte cu prietenii, să presupunem că la o cabană, sunteți un grup, nu încercați să vă autoproclamați ca șef de trib, să dați ordine și să-i “organizați” pe ceilalți, dacă sunteți un grup de adulți o să știe fiecare ce are de făcut
• referitor la activitățile de grup din aceste vacanțe, nu încercați să vă impuneți cu orice preț punctul de vedere, ce poate plăcea unuia, 100% nu o să-i placă altuia, dar un grup în vacanță nu înseamnă că cei ce fac parte din el sunt conectați printr-o rețea de legături ombilicale invizibile :)
• vacanțele de iarnă, deși eu nu mă pup cu vacanțele la munte și frig, mi se par magice, zăpada, sărbătorile, prietenii, familia, fac din vacanțele astea ceva minunat, cumva parcă sunt peste vacanțele de vară ca stare de spirit și ar fi păcat să le ratăm din motive stupide…

O să vreau să vă mai vorbesc, într-un alt articol, sper să apuc până la Crăciun, despre un alt gen de sărbători în deplasare, sărbătorile în casa părintească (sau în casa părintească a partenerului), este un subiect care mă bucură și mă preocupă în egală măsură.