Pe urmele Contessinei, la Fiesole într-un superb decor toscan

O luară pe drumul pe care mergea el întotdeauna, în unghi ascuțit spre Ponte alle Grazie, traversând râul Arno și urcând spre bătrânul fort. Stând pe parapetul de piatră, era ca și cum își legănau picioarele în râul ce traversa orașul. Michelangelo îi arătă vila tatălui ei în Fiesole, cu Badia chiar lângă ea, zidul cu opt turnuri ce apărau orașul la poalele dealului Fiesole, înghesuiala albă și strălucitoare a Baptistierului, Domului și Campanilei, Signoria, cu turle înalte din piatră aurie, orașul oval închis de ziduri și râu, și pe partea lor, Palatul Pitti, luminat de lună, construit cu piatra din propria carieră din grădina Boboli, chiar sub parapet. Stăteau aproape unul de celălalt, mângâiați de lună. Erau prinși de frumusețea orașului și de dealurile care îi îmbrățișau la fel de drăgăstos cum era Florența îmbrățișată de zidurile ei. Degetele lor se căutară încet pe suprafața aspră a pietrei, se atinseseră și se împletiră… (Irving Stone – Agonie și Extaz)

Știam de Fiesole de când am citit Agonie și Extaz, din care am extras și citatul de mai sus (după ce l-am citit obsesiv de zeci de ori și mi-am amintit de el din plin la fața locului). Astfel că mi-am dorit mult de tot să ajung la Fiesole, în plus știam că voi mai vedea un strop de Toscana, strop care nu îți este chiar așa de accesibil dacă nu părăsești Firenze. Trebuie să vă spun că Florența, capitala declarată a Toscanei, nu aduce privitorului peisajul idilic cunoscut din ilustrate și documentare, pentru acel peisaj trebuie să te deplasezi în zonă, să părăsești splendida Firenze și să te aventurezi puțin deasupra ușoarei depresiuni în care se află orașul renașterii. Ce găsești e chiar în imaginea de mai jos…

Fiesole se află la aproximativ 8 km de Florența și puteți ajunge aici cu autobuzul nr. 7 din Piazza San Marco (unde se află și Galleria dell’Accademia cu celebrul David al lui Michelangelo). În 15 minute ați ajuns pe unul din dealurile toscane ce înconjoară Florența, deja e plin de chiparoși și de vile croite parcă special pentru “la dolce vita”. (M-am întrebat cât o fi costând una și ca să-mi potolesc curiozitatea am luat la întoarcere o revistă cu anunțuri imobiliare din fața unei agenții. Dacă și voi sunteți curioși și doriți să intrați în depresie, vă pot spune cât costa una mai modestă, așa) :) Îmi amintesc că și Familia Regală a României avea o vilă aici, Villa Sparta, deținută de Regina mamă Elena. Vila a fost vândută spre sfârșitul vieții Reginei, moment care, se zice, i-ar fi grăbit sfârșitul, căci era absolut îndrăgostită de proprietea de la Fiesole (cum să nu fie?). Mi-ar fi plăcut să merg să o caut și cu o altă ocazie chiar am să o fac, dar știam că nu este momentul atunci, că de această dată mă aflam la Fiesole din cu totul și cu totul alte motive: să simt magia Florenței de undeva de sus, magie despre care vorbea Contessina neîncetat cu Michelangelo, să cuprind în brațe Florența, chiar dacă practic ea se va afla la picioarele mele…

Doar că înainte de a merge spre un loc de belvedere, ne-am “rătăcit” puțin prin cochetul orășel gândindu-ne cât de minunat poate fi să locuiești atât de aproape de Florența și totuși nu în “nebunia” orașului. Pun pariu că 99,9 % din cei care vizitează zona își spun că la bătrânețe se vor retrage la Fiesole, deși nu prea înțeleg de ce să așteptăm bătrânețea pentru lucuri din astea de… destin :)) Din străduță în străduță am dat de un părculeț gol, cu un leagăn în lanțuri, parcă pus acolo special pentru mine, să mă mai simt copil pentru o jumate de oră… A fost o jumate de oră fantastică în care am simțit că zbor suuuus de tot cu Florența pe fundal și toată Toscana pe care am apucat să o cunosc la mine în inimă. Iar inima, ah, inima… era așa de plină de… de toate, mi-am dat seama ce puțin îi trebuie ei, inimii, să simtă că înoată într-un ocean de beatitudine. Pozele stau mărturie, cuvintele sunt uneori de prisos (deși n-am făcut multe, parcă ochii s-au bucurat mai mult decât lentila de data asta)…

Deși nu este spectaculos orășelul în sine (comparându-l cu San Gimignano sau alte embleme toscane), vă recomand urcarea la Fiesole fie și numai dacă dorți să vedeți Florența dintr-o perspectivă cu adevărat deosebită, dacă doriți să o admirați departe de turiștii grăbiți cu bifarea obiectivelor și dacă dorți să gustați puțină Toscana în liniștea și pacea unui loc minunat. În timp ce călcam apăsat drumurile șerpuitoare și ascendente ale micuțului Fiesole, nu mă puteam gândi decât la următorul scenariu: să recitesc Agonie și Extaz aici, într-o vacanță în care să nu mă grăbesc, într-o călătorie în care să n-am bilet de întoarcere… Sigur cândva se va întâmpla, deja este o certitudine că ne vom întoarce, nu știu exact de ce simt asta atât de clar și de categoric, dar când va fi vremea să-mi explic o să povestesc și vouă :)

Și pentru că tot a venit vorba de o vacanța în care să nu mă grăbesc, o vacanță în zona asta ce pentru mine a fost dragoste la prima vedere, am găsit o vacanță în Toscana pentru cele mai calculate buzunare, căci, nu-i așa, nicio ocazie pentru zona asta deosebită nu trebuie ratată… Chiar m-am gândit că la cât de frumoasă și de aproape de noi este, Toscana nu este exagerat de scumpă, nu mi se pare că s-ar vinde la suprapreț nici măcar toamna când fără doar și poate este sezonul ei de glorie. La fel ca Veneția sau Parisul, Toscana nu mi se pare că ar avea extrasezon, însă da, poate ar fi de evitat augustul dogoritor și iarna puțin posacă și cam ploioasă, în rest tot ce găsit în zonă este The best of Tuscany…