“Cucerirea Istriei” – L’emozione non ha voce…

Nu prea știu de unde să încep, de ce să nu fiu sinceră? Istria m-a impresionat destul de tare și mi-a luat ceva vreme să-mi pun gândurile în ordine, să mă gândesc la ea ca la un loc minunat în care mi-a fost dat să ajung și să o pun la păstrare în memorie, pentru zilele din ce în ce mai ploioase și nopțile din ce în ce mai lungi din toamna care va urma. N-aș vrea să uit să vă spun nimic din ce am văzut și ce am simțit, dar asta nu prea e posibil. Rezultatul o să-l vedem împreună un cappuccino fierbinte și două/trei ore mai târziu ;)

Istria este o peninsulă întinsă sub forma unei inimi (n-am văzut asta numai eu) în Marea Adriatică între golfurile Trieste și Kvarner. Întâi și întâi a aparținut hiștrilor, de unde și numele ei, însă în decursul sutelor de ani s-a aflat în atât de diferite zone de influență și sub atât de variate conduceri, încât cu greu și-a găsit o identitate proprie. Normal, ceea ce a ajutat-o au fost cei 300-400 de ani de dominație venețiană, care se regăsesc în arhitectură și stil de viață. Aș mai adăuga doar că fix aceste sute de ani venețieni m-au făcut și pe mine să vreau să o văd cu atâta ardoare și gata, am făcut introducerea!

Cum am plănuit să văd Istria și cum am văzut-o mai apoi, sunt două povești diferite. Vă voi povesti varianta “ce am văzut” cu niște indicații despre ce ați mai putea vedea voi și eu nu, dar știu că poate merita. Voi lua fiecare orășel în parte în ordinea în care le-am văzut, apoi în aceiași ordine puteți vedea și pozele în album. Cum noi ne-am pus baza la Duga Uvala, pe coasta de est a Istriei (cea mai puțin turistică, aș zice) pentru a vedea coasta celebră, deci coasta de vest, a trebuit să traversăm fix unghiul ascuțit al peninsulei. Dar nu a fost ceva foarte greu căci, Duga Uvala (despre care o să vă povestesc separat în “cum e la mare la croați” etc) se află la aprox. 28 de km de Pula, orașul “emblemă” al Istriei. De la nord la sud, minunatele orășele istriene sunt: Umag, Novigrad, Porec, Rovinj, Vrsar, Pula. Între Umag și Pula sunt fix 85,6 Km. Ele sunt cele mai mari și mai cunoscute, căci ar mai fi o puzderie de sate și sătuce pe mal de mare. Inițial am vrut să le împart în două zile, ceea ce vă sfătuiesc pe voi să faceți, dar mai apoi din diferite motive, m-am mulțumit cu o zi jumate, renunțând la cele mai nordice două, adică Umag și Novigrad și alocând o jumate de zi orăselului Vrsar care s-a dovedit o mare și frumoasă surpriză, deși este cel mai mititel din cele vizitate, dar toate la timpul lor.

Primul vizitat a fost Porec, cel mai îndepărtat de locul din care veneam noi, al doilea oraș ca mărime din Istria și cea mai mare stațiune din Croația. De notat ca aici și în întreaga regiune s-a făcut turism și în vremea războiului din Iugoslavia, atât de apreciată a fost și este întreaga zonă. Fiind primul contact real cu Istria, recunosc faptul că m-am lăsat cam furată de peisaj și îmi fugeau ochii pe străduțe de am uitat de toate. Multă lume o să vă spună că este un obiectiv turistic el cu străduțele lui și simpla plimbare pe aleile pietruite pe vremea romanilor îți este suficientă în Porec. Cam asta am făcut și noi, doar că la rememorare mi-am dat seama de fapt am văzut destul de mult din orășel. Am luat-o pe strada principală, artera pietonală a orașului, Strada Decumanus, pornind din Piaţa Libertăţii, cea plină cu bistrouri și terase cochete. În mijlocul pieței tronează Chiesa della Madonna degli Angeli, care eu am crezut inițial că este Basilica Euphrasian (căci au turlele foarte asemănătoare). Basilica mai sus menționată se regăsește, însă, mai jos pe Strada Decumanus și este obiectivul turistic central din Porec, care se află pe lista UNESCO din 1997. Fiind însă cu bilet de intrare și cum eu am oroare de așa ceva (v-am mai povestit cât de nefiresc mi se pare plata unei bilet pentru lăcașurile de cult care sunt doar atât, nu muzeu sau morminte sau altceva), n-am intrat, dar se înghesuiau destui să intre.

Noi am continuat spre Portul Turistic căci ne-am propus așa nerostit să vedem marea în toate orașele în care ajungem. Până acolo m-am simțit instant în Italia, nimic nu trăda a fi în altă parte: magazinele cu produse locale, pizzeriile, cafenelele, magazinele cu suveniruri, cladirile de doua – maxim trei etaje, cu obloane și balcoane de vis, limba italiană, mirosul de cafea și croissante, florile de la ferestre, totul, ce mai? Poate că acest Porec este un loc minunat de unde să începi “cucerirea Istriei”, căci garantat îți vă plăcea și nu te vei opri la doar la el. Sigur că mai ai ce face în Porec (câteva zile) :) Poți merge la Acvariu, dacă ești fan, de exemplu, dar cel mai important te poți bucura de atmosferă. De notat că Porec-ul mi s-a părut cel mai aglomerat orășel din Istria, dar na, august e luna mea (și a 90% din cei ce muncesc prin lume) de concediu, când peste tot e cam la fel…

La 40 de km de Porec se află Rovinj. Vă spun de la început că este orașul meu preferat din tot ce am văzut. De fapt, a devenit orașul meu preferat din Istria încă de când mă aflam la 10 km de el și i-am zărit aproape de pe autostradă turla Bisericii Sfanta Euphemia (de unde cică se văd cele mai minunate apusuri din Croația). E WOW! Când am coborât eram deja îndrăgostită de-a binelea și DA, aș fi rămas toată vacanța acolo. Poate că este greu de înțeles, dar ține de ce simți pentru un loc, eu am pățit și-n alte părți: parcă nu mă lasă să mă mai mișc de acolo și știu de când calc prima dată locul că voi suferi când va trebui să plec. Cum să vă spun? Ronvinj este cam în Top 10 “cele mai frumoase orașe italiene vizitate” pentru mine :) Da, italiene! Căci totul respiră aer italian, ce să ne mai complicăm?… Clau îmi tot arăta străduțe sau cotloane pline de farmec, căci știa că mă voi topi după ele. Amestecul de culori, rufele puse la uscat, lumina caldă a soarelui pe pereții reci ai clădirilor de pe străzile ce urcă și coboară ca și dorul în viziunea lui Lucian Blaga… Ok, să nu mă apuc, asta e poezie! Orașul ăsta e poezie curată… Trebuie să vezi ca să mă crezi. Nici n-am ce să mai adaug. Ce să fac? Să vă mai trimit la alt acvariu sau la nu știu ce bisericuță cocoțată nu știu pe unde? N-are rost, căci aici e rost doar să mergi și vorba aceea… să te pierzi ca să te regăsești!

Pula este minunatul oraș cu nume indecent în limba română de care toți ați auzit și vă gândeați că dacă mergeți vă luați barem un tricou cu I Love Pula :) Dar să nu fim pudici, totuși, orașul ăsta fain așa se numește… dacă vreți puteți să-i ziceți Pola, în italiană, e acceptat, dar e ca și cum i-am zice Clujului, Kolozsvar când vorbești cu prieteni ardeleni. În altă ordine de idei, Pula are o arenă de toată frumusețea (cu ocazia asta am ajuns de am văzut cred, toate arenele ce mai stau în picioare prin Europa, dacă mă înșel ziceți-mi pe unde mai sunt altele să merg să le văd, deci am văzut: Roma, Verona, Nîmes și Pula și știu că mai e una bună în Tunisia). Arena asta e obiectivul turistic de mare interes în oraș. E vis a vis de portul turistic, nu o ratezi nici să vrei. Dar, Pula nu e doar despre arena asta ci despre srăzile superbe și terasele sublime care te îndeamnă să stai odată locului și să savurezi Istria așa cum ar merita. Și sincer, în Pula asta am făcut, desigur după un tur pe “ringul” lor, tur ce include centrul istoric și puțin pe lângă el: ne-am retras la o terasă cu vedere spre o stradă deja tipică, ne-am comandat o specialitate locală, am scris câteva vederi și ne-am limpezit gândurile… Că despre ce altceva poate fi un concediu ;)

Vrsar e din altă poveste :) După ce am colindat într-o zi tripleta de aur din Istria: Porec-Rovinj-Pula, ne-am mai rezervat o jumate de zi pentru… altceva în Istria. De fapt era o zi programată pentru altceva dincolo de Istria, ceva ce nu a mai “ieșit”, dar uneori lucrurile se potrivesc minunat de bine și am avut de ales o altă locație în Istria de care să ne bucurăm. Ne rămăseseră orașele din nordul peninsulei, dar ne-ar fi luat mult timp să ajungem la și de la ele. Așa că îmi amintisem că văzusem cu ceva vreme în urmă, la Anca, povești din vacanța ei croată. Nu le citisem atunci din lipsă de timp, așa că am am profitat de cele 10 minute de internet gratuit cât aveam la hotel (minunat 10 minute de net gratis pentru vacanță, dacă e să mă întrebați, n-ai vreme de mai mult, dacă ești cu adevărat în vacanță) și am descărcat articolele. Din tot ce am citit, am ales fără să clipesc Vrsar și n-am regretat nicio clipă, ba chiar am fost foarte impresionată. Vrsar e cel mai mititel din orașele vizitate, stilul este tot venețian, iar atmosfera la fel de încărcată de emoție. Și apropo de asta mi-am adus aminte la Vrsar de melodia lui Adriano Celentano – L’emozione non ha voce… pe care n-am mai ascultat-o de foarte multă vreme, nu știu de ce, dar asta îmi suna în cap. Vrsar e mic și cochet, intim de zici că ești acasă, cu o bisericuță în care m-am emoționat destul de tare (Sf. Martin), cu un port și mai mic, dar plin de farmec, cu o fortăreață undeva deasupra mării (Kastel) și în general cu sentimentul că e un loc cu adevărat binecuvântat…

Cam asta am văzut din Istria ce-am poftit, spus pe foarte scurt și încercând să nu omit chestii importante sau că comit vreo greșeală în relatare. Sigur că, aceasta NU ESTE toată Istria, căci ea nu înseamnă numai mare și orașe de coastă ci și orășele răspândite pe vârf de deal, mai “în continent”, Istria înseamnă și Krnica sau Motovun, Istria înseamnă chiar și Duga Uvala ori Marcana și alte zone în care se cultivă lavandă, viță de vie, iar livezile de măslini sunt la tot pasul (chiar vă recomand să vă opriți la livezile din drumul de Vrsar).

Și pentru că mai urmează povești, concluzia acestui articol ce văd că s-a cam lungit ar fi că, în primăvara lui 2013 scriam un articol despre Istria în care zisei și avusei gura aurită: “dacă ar fi să îmi fac vacanțele în Croația, le-aș împărți astfel încât una să fie în întregime în peninsula Istria”. Voila! Să mai zic din astea, dar să se întâmple mai repede, nu? :)