Zagreb, popas în capitala Croației

Eu am avut o mică poveste cu Zagreb-ul înainte să ajung să-l văd: aflându-mă în Place de la Comedie, în Montpellier, cu o fostă colegă, aceasta mi-a spus că Piața centrală din Zagreb arată exact ca cea din Montpellier. Cum eu am o poveste și mai interesantă cu frumosul oraș din sudul Franței, mi-am dorit încă de acu’s câțiva ani să ajung în capitala Croației în speranța că voi găsi o părticică din Montpellier mai aproape de casă…

Nu știu dacă am găsit-o, de fapt cred că am văzut Zagreb-ul într-un anume fel, dorind să mă simt măcar puțin ca la Montpellier. N-am reușit, poate data viitoare, dar Zagreb-ul este un oraș drăguț care cu siguranță merită o zi de vacanță, măcar. Multă lume chiar vă va spune ca nu ai ce face la Zagreb mai mult de o zi, că poți vedea tot, că îl epuizezi. Desigur, asta e în funcție de felul fiecăruia…

Din păcate eu nu prea am mers cu temele făcute pentru Zagreb și din acest motiv am ratat exact ce am vrut să vizitez. Căci trebuie să știți câteva lucruri despre Zagreb, dintre care cel mai important că se află pe două nivele și nu are toate obiectivele de interes major într-un singur loc. Avem așadar orașul de jos (Donji Grad) și orașul de sus (Gornji Grad), cumva cam ca și Bergamo, doar că nu atât de italian. Noi am reușit să vedem doar Orașul de jos, n-am mai luat funicularul până sus și nici m-am mai avut timp de treptele care mă puteau duce la emblema Zagreb-ului, adică Biserica Sf. Marcu, o biserică celebră pentru acoperișul ei mozaicat. Oricum Piața cu același nume deschide panorame superbe asupra capitalei croate, panorame pe care noi, desigur, nu le-am văzut.

Dar totuși am văzut câte ceva în Zagreb. I-am luat pulsul cum se spune și am descoperit un oraș ce vibra de tinerețe și de bun simț. Încă de la intrare, rătăcindu-ne în apropiere de centru, o doamnă a oprit și ne-a dat toate indicațiile de care aveam nevoie să ajungem să parcăm undeva foarte aproape de centrul istoric. Ne-a mai spus să întrebăm pe oricine, orice dorim referitor la oraș și la țara lor pe care urma să o vizităm, pentru că vom fi ajutați cu plăcere și TOATĂ LUMEA vorbește engleza. Asta aveam să o aflăm pe bune în săptămâna ce avea să urmeze. Da, croații vorbesc engleza cel mai bine dintre slavii pe care i-am auzit eu vorbind în limba lui Shakespeare și sunt amabili, foarte amabili. Poate că nu-i bat pe greci, dar NU mi s-ar fi părut că se află în nicio competiție cu aceștia.

Deși ni s-a mai spus că nu e o problemă cu parcarea și aglomerația în Zagreb în luna august, căci TOATĂ LUMEA e la mare, capitala Croației nu a fost sub nicio formă un oraș părăsit. Nu, nu erau doar turiști, deși erau ȘI turiști în drum spre mare, care poate mai opresc în Zagreb să-și facă aprovizionarea. Am intrat și noi într-un market gen Mega Image, pe numele lui Konzum, pare-se cel mai popular market din Croația. Pe toate drumurile vezi bannerele pe care scrie: “Konzum, croatian word for supermarket”. Aveam însă să mai descoperim un alt fel de market cu prețuri chiar mai bune ca la Konzum, se numește Plodine, e gen Kaufland și chiar se află în multe orașe în apropierea acestuia. Cele mai bune dulciuri din Croația le-am luat de la Plodine, I like it ;)

Dar rămânem totuși în Zagreb. Piața, de care zicea colega mea, că seamănă cu Place de la Comedie, se numește Trg Josipa Jelacica. Este chiar Piața centrală din Zagreb și nu aveam cum să o ratăm cu toată graba. Este imensă, poate ceva mai mare ca cea din Montpellier. Oricum parcasem la un sfert de oră de ea, străbătând o stradă lungă și foarte frumoasă, plină cu magazine mai mult sau mai puțin celebre, dar străbătută de cel mai bun mijloc de transport pentru turiștii din Zagreb: tramvaiul. Artera asta, Ilica, este bineînțeles și locul preferat pentru shopping în Zagreb. Cam pe la mijlocul ei, pe partea stângă cum te îndrepți spre Piață se poate vedea funicularul istoric cu care urci (dacă ai timp) în Orașul de Sus.

Din Trg Josipa Jelacica, ajungi în cel mai colorat și aglomerat loc din Zagreb, Piața de fructe, legume și flori a capitalei croate. Piața Dolac, care mie mi-a adus aminte de Campo dei Fiori din Roma, doar că asta era ceva mai mare și normal, nu era la Roma :) Oricum am rămas plăcut surprinsă de această piață cu zecile ei de culori și mirosuri specifice. M-a mirat poziționarea ei extrem de centrală, dar o avea un rost. Mie îmi venea să-mi iau un buchet de floricele, dar ce mă făceam cu ele în cele 30 de grade și cele 3 ore ce urmau a fi petrecute în mașină?

Piața Dolac este și ea pe două nivele, la fel ca Zagreb-ul. Dacă jos dăm de flori, sus e piața agro-alimentară în care dacă ai cotit la dreapta ajungi la cea mai mare Catedrală a orașului, un fel de Santa Croce de Zagreb. Catedrala construită în stil gotic și cu unul din turnuri în reabilitări nu prea mi-a stârnit niciun interes. Așa că am făcut o diversiune ;) În timp ce ceilalți au intrat în catedrală, eu am luat-o spre Tkalciceva, pe care am mirosi-o sau ceva, căci nu știam că se află acolo. Ce e asta? Ei bine, este pietoana tixită cu terase, cafenele și bistro-uri, locul în care probabil aș fi stat ceva vreme dacă nu trebuia să o iau din loc. Clau, care mă ajunsese și el din urmă s-a declarat încântat de ea și deși nu este un mare băutor de bere, mai că s-ar fi oprit acolo la una. Terasele alea parcă te chemau să te așezi, deși nu duceau lipsă de clienți: erau pline fix în miezul zilei când teoretic lumea e pe la muncă sau la adăpost de soarele încins. Numai că mie Zagreb-ul mi s-a părut un oraș în vacanță. Probabil o fi așa pentru turiști în special, ca să-i facă să intre în atmosferă, să-i facă să-și vadă de vacanță și să nu se lase tulburați de nimic.

Din păcate, de aici s-a cam zis cu popasul nostru la Zagreb, căci ne-am văzut nevoiți să căutăm o bancă unde să ne schimbăm euro în kuna, că niciun suc nu puteam bea în ritmul acesta. Era sâmbată, deja trecut de ora 13 și băncile se închid la ora 13 și la ei ca la noi. Am găsit într-un final un exchange office minuscul unde am schimbat ceva, dar normal că insuficienți pentru o vacanță. Eu am avut ceva probleme la transformări, ca de obicei, dar e de reținut că un 1 euro = 7,5 kuna.

Pot spune că am văzut Zagreb-ul pe jumătate, în condițiile în care n-aveam nicio pretenție de a-l vedea pe de-a-ntregul. Noroc că am mers mai departe. Dovada scurtei mele treceri prin capitala Croației sunt și puținele poze adunate aici.