Știu de Rîmetea de când știu de proiectul Sate Frumoase (da, există în multe alte țări, iar eu sunt fan nr.1 al al acestor organizații, le voi aminti aici, pentru că le ador pur și simplu, pe două din preferatele mele: I Borghi piu belli d’Italia și Les plus beaux villages de France). Așadar, Rîmetea a ajuns pus în capul listei din inima mea, pentru că m-a cucerit din cele câteva fotografii pe care le-am văzut pe internet. Abia mai apoi mi-a sărit în ochi pe o hartă: E atât de aproape de Cluj?!
Rîmetea se numea până în anii ’60 Trascău, datorită munților la poalele cărora se află, dar se poate să fi auzit de acest sat în maghiară ca Torockó sau în germană Eisenmarkt/Eisenburg. Deși pare că nu e de la noi și vă explic imediat de ce, el este un sat în județul Alba, Transilvania, România! Voila!
Cu populație majoritar maghiară (de fapt e un fel de metisaj germano-maghiar), nu e de mirare că satul strălucește de curățenie și toate casele acelea tradiționale zici că au fost renovate ieri, așa pare de pus la punct totul… Nu, nu mai este clișeu, acolo unde trăiesc maghiari sau nemți totul e mai curat și mai organizat, fie că ne place fie că nu ne place acesta este adevărul, iar eu îi respect enorm pentru asta.
Am ajuns în Rîmetea într-o duminică cu soare, dar destul de rece, în plus deși nu ne-am luptat cu o iarnă grea, primăvara nu era instalată încă și foarte mult verde nu am văzut în jur. În schimb mult, mult alb!! Casele albe tradiționale, cu obloacele lor verzi și cu vopseaua intactă, cu porțile înalte și curțile curate m-au uimit și fascinat în egală măsură. Casele acestea sunt cu adevărat frumoase și și-au păstrat peste timp un farmec aparte de nu te mai saturi să le privești (eu mai aveam puțin și le fotografiam pe fiecare în parte).
Am găsit o Rîmetea liniștită, cu doi sau trei oameni pe stradă. Am descoperit o Rîmetea mai puțin turistică la acea dată. Multe însemne de pensiuni și restaurante, dar nu știu câte au fost deschise, oricum eram în trecere și oricum privind din sat Piatra Secuiului nu ne puteam imagina decât cum s-ar vedea satul din vârful ei. Și mă mai întrebam cât de superbe trebuie să fie iernile albe aici când nu știi unde se termină zapada și unde începe strada cu casele la fel de albe ca omătul abia căzut din cer.
Un sat splendid, pe care mă bucur tare mult că am ajuns să-l văd și sper să mai ajung, să merg și pe alte străzi și cel mai important, să-l văd de undeva de foarte sus, să-l văd într-o zi de târg sau în una de sărbătoare. Chiar mi se pare cel mai fain sat din România și își merită din plin locul de frunte din lista celor mai frumoase sate din țara noastră. Nu a ajuns acolo decât pe meritul său și-ar fi tare păcat să nu-l recunoaștem.
Mai multe poze aici.
7 comentarii
Casele alea inalte si albe sunt superbe!
Arata foarte bine din fotografiile tale.
Superb! Ce pot să spun! O să arunc şi eu un ochi pe proiectul Sate Frumoase. Nu ştiam de el până azi
Arata foarte frumos, am mai auzit de el dar nu am ajuns inca. Mi-ar placea sa fie faimoase mai multe sate din Romania, sa ne pastram traditiile si arhitectura. Sunt urate satele in care sunt case moderne, in culori puternice alaturi de cele traditionale. Nu prea exista un plan de urbansim la noi sau daca exista nimanui nu ii pasa :(
ce frumos e! :)
Si eu am aflat de el tot de pe urma acestui proiect. De fapt, intai am stiut de cele mai frumoase sate din Italia si apoi mi-am zis ,,O fi avand si Romania un astfel de program?”. E adevarat ca e doar la inceput dar importanta e vointa. Revenind la sat, e superb.