Vorbesc la trecut despre iarna 2013-2014 pentru că tare mi-aș dori să fie trecută deja. Privesc pe fereastră și am sentimentul că iarba este acolo, abia așteptând să dea și copacii zici că sunt bine pregătiți să înflorească. Dar, știu că e mijloc de februarie și total nelalocul lor sentimentul și astenia de primăvară.
Mă comport astenic și tare mi-e că așa m-am cam comportat toată iarna, despre care bine am zis încă de acu’ o lună că nu prea a fost iarnă, iar singura răbufnire nu mi s-a părut cine știe ce. Dacă lucrurile rămân așa, înseamnă că tocmai am trăit cea mai puțin friguroasă și lipsită de zăpadă iarnă din ultimii 30 de ani.
Noaptea trecută m-am trezit la 4 mai fresh ca niciodată, deși eram foarte obosită de cu o seară înainte, mi se întâmplă asta des primăvara în decursul săptămânilor obositoare în care organismul iese din hibernare. Un alt simptom astenic este lipsa acută de chef de orice (dovadă stă tona de comentarii la care nu am răspuns, da sper să remediez problema), pe care o mai experimentez la început de toamnă, atunci când ziua se scurtează dramatic și mai că îmi vine să plâng după soare.
Și pe acest fundal, m-am uitat puțin pe calendar și mi-am dat seama că tocmai au trecut aproape 10 weekenduri de iarnă în acest fel. În unele am lucrat măcar o zi, deci nu le socotesc ca și weekend-uri, dar în altele pur și simplu am hibernat. Ce înseamnă hibernarea asta?
- stat în casă în zile gri, deloc friguroase dar extrem de mohorâte și palide
- trebăluit anapoda prin casă, aranjat și rearanjat dulapurile până ce arată acum într-o dezordine studiată :)
- citit, nu mult, dar consistent aș spune
- văzut filme, nu multe, nu chiar de Oscar, dar majoritatea bune
- urmărit Olimpiada Albă și ceva mai mult tenis ca de obicei (chiar în timp ce scriu asta, mă gândesc la ce să mă uit la finala Simonei de la Doha sau la programul scurt/impus al dansatorilor la JO)
- inspirată de orice mi-a dat o stare de bine (găsit câteva bloguri minunate în acest sens)
- făcut planuri pentru zile cu soare, cu foarte mult soare
Poate că e bună și hibernarea la ceva, se zice că e minunată, că e ofertantă din punct de vedere al micilor plăceri ale vieții, că e odihnitoare și că te încarcă ca pe o baterie complet descărcată. Și adevărul e că te încarcă și ai nevoie uneori de multă liniște, ai nevoie ca liniștea să-ți vorbească în muțenia ei, iar tu să te ocupi de cele mai simple lucruri din lume. Aproape că am ajuns la concluzia că este o problema pe undeva când nu-ți permiți liniște deloc.
Așa că totul a culminat cu weekendul trecut când nu am ieșit din casă (numai la spălătorie cu mașina că nu i se mai zărea numărul) :) iar duminica trecută abia dacă m-am dat jos din pat (toate astea fără să fiu bolnavă). Weekend-ul acest a fost mai bine, am avut soare și 8-9 grade, am ieșit în oraș și uite așa cu pași repezi mergem către 1 martie.
Se poate să aștept cam efervescent primăvara după iarna asta leneșă… sper să nu mă dezamăgească și să vină pe la 1 mai, că s-au mai văzut cazuri :)
4 comentarii
:)))) bianca, nu cobi! a fost ciudat, dar si eu sper sa nu ne trezim in martie cu alt val de zapada. daca vine primavara, sa vina :D
Să vină, să vină :)) Eu spun că nu mai poate avea putere și dacă ne mai ninge va fi soft and silky :)
Mmm, eu în zilele de iarnă am fost destul de activă, am ieşit prin parc, în oraş. În schimb, acum m-a cam lovit pofta de stat şi citit, dar asta pentru că am pus mâna pe ceva cărţi pe placul meu :)
Genial!! Prin oraș am fost și eu, dar nu pot să le contabilizez la “am ieșit”, la mine “am ieșit” e cu plan de bătaie și nu include shopping la mall :)) Tu ești activă, alergi, îmi place de tine :*