Răsfoindu-mi blogul zilele trecute și citind zecile de comentarii la care nu am răspuns, mi-am dat seama că traversez, din nou, o perioadă de online care nu-mi place, dar perioada de offline, culmea, a fost plină de povești ce meritau spuse. Am mai fost pe aici, o primă dată în 2011 când cred că am avut cel mai aglomerat an al existenței mele de până acum (dar și cel mai interesant de până acum, la mare concurență cu 2009-le) și anul trecut, când am traversat lungi perioade în care pur și simplu mi-a lipsit cheful de foarte multe lucruri, că așa e în tenis… vorba aceea.
Luna octombrie tocmai încheiată a stat sub semnul unei răceli nebune, care m-a stresat la maxim două săptămâni, dacă nu și mai bine și a faptului că am mai făcut un pas spre schimbarea prefixului. Pe lângă aceste două evenimente, unul pozitiv, desigur și celălalt cât se poate de negativ și de aproape de o pneumonie, mi-am împlinit un vis cu ajutorul Loredanei, căreia îi mai mulțumesc o dată pentru umărul pus la zborul meu cu balonul.
Luna octombrie începuse promițător, dar imediat după, parcă n-am avut timp de nimic, programul mi s-a dat de mai multe ori peste cap, am avut weekend-uri care numai libere nu s-au putut numi, iar vremea nu a fost bună decât în a doua parte a lunii, adică după 15 octombrie. Partea proastă a fost că două weekend-uri la rând am avut temperaturi de 8 grade și ploaie, dar partea bună a fost că după aceste temperaturi scăzute, toamna mi s-a arătat în toată splendoarea ei, prin culori care m-au năucit pur și simplu. Parcă niciodată nu am observat-o așa, parcă până acum trecea nevăzută pe lângă mine. Parcă nu am văzut-o tocmai atunci când am avut tot timpul din lume pentru a o vedea. Ciudat, nu?
Ce m-a întristat luna aceasta, pe lângă faptul că Bialogul a fost în plan mai mult decât secund, este abandonul aproximativ Vizitează Italia, unde n-am scris deloc, dar am umplut două pagini de agendă cu idei despre Italia, am făcut liste cu locuri în care am fost și despre care n-am scris și am abandonat de câteva ori selectarea pozelor din Toscana, pentru că n-am avut starea necesară pentru ele. Cred că și dacă nu ma merg câțiva ani în Italia tot aș mai avea despre ce să scriu…
Tot la capitolul idei, octombrie a fost productiv, dar n-am dus aproape nimic la bun sfârșit. M-am lăsat inspirată de foarte multe bloguri interesante și articole inedite, mi-am tot spus că voi revitaliza oleacă Bialogul cu ajutorul lor, dar în final mi se părea prea multă muncă în direcția asta, iar energia mea tindea spre zero. Știu că se întâmplă și la case mai mari, nu-mi fac probleme, dar mi-e ciudă că nu mă organizez mai bine.
Și dacă octombrie mi s-a apărut așa de aglomerat, la noiembrie care tocmai a început nici nu vreau să mă gândesc în linii mari… Săptămâna viitoare am un eveniment pe care abia îl aștept, dar care va aduce muuuultă emoție, deci și oboseală pe măsură, iar la finalul lunii vreau să pregătesc ceva special pentru cei 5 anișori ai Bialogului pe care îi va împlini pe 1 Decembrie.
Noiembrie be kind, că eu am treabă, multă… :)
Mulțumesc Andreea pentru poza asta de… teren ;)
16 comentarii
spor la treaba si bine ca ti-a trecut raceala :D
Nu bine mi-a trecut că m-a luat iar :((
un truc bun e sa iti impui sa scrii x articole pe saptamana. sau x nr de cuvinte pe zi. e un truc folosit de scriitori :)
si eu am momente cand scriu mai rar dar nu abandonez blogul fie ce a fi.
spor in Noiembrie. :) vreo piata de Craciun in vizor, maybe?
Piata de Craciun as vrea, în afara… dar cred ca o voi vedea doar pe cea de la Cluj anul acesta :D Cat despre spor, noiembrie mi se pare ca a stat mai prost la capitolul timp si inspiratie :D
Pai atunci mult succes in noiembrie asta, ce tocmai a inceput (foarte ostil si mohorat pe aici, pe la mine; sper la tinesa fie mai cald!)!!!
Nu-mi vine să cred că de când nu am răspuns la comentarii acest noiembrie aproape că a ajuns la final :D
si eu mai rar cu blogul zilele astea, nu doar pentru ca am niste chestii pe cap ci si pentru ca nu mi vine sa scriu, nu vrea si pace. de raceala ce sa mai zic, cand ma laudam ca n am mai racit de 2 ani m-a lovit. si vad ca ma tot tine, ba ma lasa, ba ma ia. deci sa nu ma enerveze Londra asta c-o sterg inapoi la francezi :D
spor!
Pe mine m-a luat răceala a doua oară în două luni… așa ceva!!! :(
Mult spor în luna lui Noiembrie! Sper să fie cel puţin la fel de plăcut ca Octombrie!
Mulțumesc, nu e chiar gata luna dar nici mult nu mai are :(
Dragă Bia,
noi suntem la început şi evident, avem încă foarte mult entuziasm. În plus, suntem în doi, o familie de “navetişti”. Când sunt eu în criză de inspiraţie, scrie “colegul” de viaţă şi de blog.
Baftă şi ţine minte, important este nu cât scrii cantitativ, ci cum scrii, calitativ. Succes!
Mulțumesc mult, așa este :*
Inca un glas sustinator si de la mine!
Stiu oarecum prin ce treci, perioade din astea am si eu, iar ce scriu suna atat de trist incat ajung la butonul Delete mai repede decat la Publish. E drept ca e si asta o metoda de “terapie” pentru astenie in cazul meu.
Si mai stii ce? Chiar mi-as face griji daca macar o data pe an n-as trece prin asta. Statul in loc si reflectatul ajuta directiei. Sa o mentinem constanta nu e o solutie sanatoasa, trebuie sa fie in pas cu noi, cu anii nostri, cu preocuparile noastre.
Pfoai, asta mi-a plăcut maxim “Chiar mi-as face griji daca macar o data pe an n-as trece prin asta”… Multumesc :*
Nu conteaza ce a fost, conteaza cum privim viitorul.Daca avem un program zilnic si suntem perseverenti reusim sa ne atingem telurile.Sunt sigur ca luna asta o sa te gaseasca intr-o forma mai buna si entuziasmul nu te va parasi.
Forma nu a fost mai buna, dar daaaa, cu entuziasmul am stat mai bine :)