Viața online ca și cea offline vine la pachet cu tot felul de oameni. Din fericire cei mai mulți sunt oamenii despre care am vorbit în articolul scris pentru Pânza de păianjen a Loredanei, din nefericire însă, mereu, undeva după un colț, am putut simți și privirea taberei adverse.
Cât de tare îmi doresc să-mi redecorez apartamentul!! Nu știu când se va întâmpla, însă inspirație găsesc din plin. Miercurea fără cuvinte, căci imaginile m-au lăsat, realmente, fără cuvinte. Detalii la Carmen.
De mult am în minte un asemenea articol, mai ales că am aflat de ceva vreme că nu mai puțin de 19 orașe sunt înfrățite cu municipiul Cluj. Treaba asta cu înfrățirea nu mă interesează decât la nivel de schimb cultural și sper ca pe viitor strategiile unor astfel de schimburi să fie mai bine puse la punct și locuitorii acestor orașe chiar să se bucure de ele. Nu știu însă dacă, în acest moment este chiar așa. Nu știu cine se bucură de oportunitățile de a vizita orașele înfrățite, de a lua contact cu viața din ele, de a organiza evenimente în parteneriat etc
Răsfoindu-mi blogul zilele trecute și citind zecile de comentarii la care nu am răspuns, mi-am dat seama că traversez, din nou, o perioadă de online care nu-mi place, dar perioada de offline, culmea, a fost plină de povești ce meritau spuse. Am mai fost pe aici, o primă dată în 2011 când cred că am avut cel mai aglomerat an al existenței mele de până acum (dar și cel mai interesant de până acum, la mare concurență cu 2009-le) și anul trecut, când am traversat lungi perioade în care pur și simplu mi-a lipsit cheful de foarte multe lucruri, că așa e în tenis… vorba aceea.
