După o zi pe Transalpina și două zile mai mult decât pline pe Clisura Dunării, în cea mai fierbinte săptămână din 2013, am hotărât că avem nevoie de o zi de bălăceală, dar una bună… Și în drumul nostru, foarte aproape de Orșova, trona Herculane, o stațiune cândva Splendidă, acum aproape o ruină, și totuși… din nou sentimentală, din nou simțind ceva în plus într-un loc de care mulți fug, pentru un loc de care zici că nimeni nu ar mai fi interesat, Herculane mi-a spus o poveste de dincolo de timp.
Astfel că bălăceala a trecut cumva în plan secund în timp ce pe străduțele, unde clădiri de o frumusețe rară stau să se prăbușească, eu auzeam cum treceau calești cu prințese, spre balurile de altădată. Nu, nu știu să vă spun de ce acum Herculane arată așa, dar cine a permis ca locul această aproape să moară, cred că pedepsit ar trebui să fie pe veci, îmi venea să pun de-un blestem, deși nu-mi stă în fire.
Unele clădiri, ce aduc cu Palazzo-uri sau Chiese, deși arhitectura nu aduce atingere acestei inspirații, parcă ar vrea să renască, iar eu m-am rugat în bisericuța catolică de acolo, în acea zi de marți a lui august, chiar Sfântului Anton, ca ele să prindă din nou viață. Știți finalul de la Titanic, nu? Acela în care moare și Rose și ajunge pe epavă și epava se transformă în ceea ce a fost odată, cea mai luxoasă navă din câte au existat. O astfel de renaștere îmi doresc și pentru Herculane. Aproape că am vizualizat-o.
Herculane mi-a dat o stare nedefinită. Parcă m-a ținut pe loc, pentru o jumătate de oră cred că nici n-am mai vrut un bazin în care să mă bălăcesc, ci am vrut să rămân acolo, în Piața lui Hercule și să ascult istorisiri de dincolo de ferestre. Unele sparte, altele înlocuite cu termopan, dar în esență ferestre ce duc spre Atunci, spre când eu nu existam, dar acest loc își ducea cea mai glorioasă existență. Acum mă mai întreb doar dacă voi mai trăi atât, încât să văd la Herculane din nou Viața curgând alături de Cerna, așa cum curgeau odată împreună?! Oricum, Cerna e singura care i-ar mai recunoaște frumusețea.
Am mai trecut (și) pe aici și voi mai trece! ;)
20 comentarii
Arata minunat!!! Auzisem ca a fost o statiune grozava in vremurile ei bune, si stiu ca bunicul meu mergea, mai demult, in fiecare an la Herculane, la tratament. Cand eram mica mi se parea de necrezut faptul ca el calatorea o zi intreaga ca sa ajunga acolo.
Mi-am propus sa o vizitez si eu candva, si sper, la fel ca tine, sa prinda viata din nou, pentru ca nu merita ceea ce i se intampla acum.
P.S. : Imi plac foarte mult fotografiile tale! Surprinzi esenta si frumusetea locurilor pe care le vizitezi. :)
Mulțumesc frumos :* Asta și încerc să surprind, mă bucur că uneori îmi iese :) Toată lumea mi-a spus: “vai, dar nu știi în trecut, ce bine arată Herculane”… se pare că este un loc care a mers din rău în mai rău, până s-a ajuns aici :(
Te felicit pentru text, frumos scris, plin de emotie. Baile Herculane este statiunea mea preferata, dar pe care o recomand spre vizitare intr-o toamna tarzie sau intr-o primavara devreme, cand sunt prea putini turisti in zona si cararile de munte din jurul sau (multe si inca nestrabatute de mine in totalitate) sunt numai bune de parcurs. Statiunea, la ora actuala, arata mai bine decat in alti ani si peste 5 va arata cum trebuie, cel putin asa am aflat de la un patron de hotel de aici.
Deci a arătat mai aiurea? Of, Doamne! :( Na, da… respirăm adânc și încercăm să rezistăm la prăbușirea unei frumuseți, însă te doare sufletul, n-are cum să nu te tulbure :(
Mda, e trist ce se intampla la Herculane…Foarte trist!
Insa dincolo de toate aceste aspecte, mi-a placut mult. Am petrecut unul dintre cele mai frumoase sejururi acolo. Tind sa cred ca este si pentru mine statiunea preferata din Romania. Desigur ca mi-ar placea sa arate altfel… asa ca nu pot decat sa-mi imaginez si eu la fel ca tine, ca intr-o zi se va transforma in ceea ce a fost odata….
În pofida a toate cele câte am putut vedea la fața locului, de aproape că mi-a venit să plâng de neputință, Herculane a lăsat și în mine un sentiment plăcut, așa de plăcut că ieșit acest text fără să cuget deloc înainte :)
Am trait o senzatie asemanatoare acum doi ani, cand am vizitat pentru prima data statiunea. Aerul de epoca dainuie, in ciuda degradarii. Din pacate, putinele “renovari” ce se fac mai mult strica decat ajuta (vezi geamurile termopan cu care s-au procopsit ruinele romane). Raman totusi cu speranta ca statiunea va renaste, caci potential are cat cuprinde.
De potențial nici nu pot deschide gura :) Până la urmă am fost și la bazin la 7 Izvoare și mi-am zis că eu așa priveliște din piscină, nu am avut de niciunde din lume (ok, nu oi fi fost eu peste tot, dar acolo unde am fost), așa că..
Aici au fost alte probleme, iar niște minți “ilustre” nu au putut, sau cel mai probabil nu au vrut, să miște un deget, iar rezultatul este ce se vede :((
Circula niste legende urbane, cum ca locul ar fi lasat intentionat in starea asta, pentru ca preturile la terenuri sa scada mult si sa transforme apoi totul intr-o statiune de lux :|
Imagineaza-ti ca , aproximativ cam ca tine , au spus si simtit si turistii mei americani , cand i-am dus sa viziteze Herculane.Se minunau de locul superb si de istoria lui si intrebau uimiti si siderati de ce e bataie de joc si nimeni nu face ceva pentru tot ce este acolo?
Eu sper ca ruga sa-ti fie auzita!
Să ne rugăm împreună pentru mai multe locuri din România, că are nevoie :D
am fost pe acolo cand eram liceean la Timisoara, si recunosc ca ne-am tinut de prostii, ca tot liceeanul ce se respecta, si am de acolo amintiri grozave; de cativa ani am auzit ca a ajuns o ruina jalnica, asa ca nu sunt foarte sigur ca ma voi simti in stare sa mai revin pe acolo; mare pacat ce s-a intamplat cu Herculane, specialistii nostri in turism si factorii de decizie din turism au demonstrat inca o data ca singurul lucru pe care stiu sa il faca foarte bine – remarcabil de bine – e sa distruga ceea ce deja aveau…
Din păcate, ai mare dreptate :(
tristetea asta de care vorbesti am simtit o si eu zilele astea, am colindat un pic pe langa Sibiu. ne batem joc intr un mare hal
Știi ce mă doare când aud asta: “ne batem joc intr un mare hal”?? :( Dar știu că e așa… Ooof Doamne!
Macar a mai ramas ceva, in stastiunea Borsec nu mai e nimic, doar pe ici pe colo cate un colt, cate o cladire arata ca acolo, candva demult a existat o statiune minunata.
Asa e si Vatra Dornei, o statiune ce incearca incet, incet sa se ridice, sa se reconstruiasca.
E pacat ca strainii fac orice din ce tot ce au, isi dau interesul, aduna fonduri si deschid niste statiuni minunate in care noi romanii aruncam toti bani de concediu. Eu as vrea sa nu mai fiu nevoita sa plec in concediu inafara tarii, dar conditiile actuale din statiuni si hoteluri nu ma prea atrag.
Am trecut și pe la Borsec și pe la Vatra Dornei, în 2011 parcă… mda, și pe acolo m-a încercat o tristețe mai ales că eu am vizitat Borsecul cu ai mei, de multă vreme, ce e drept, dar am fost tare nostalgică…
Nu știu ce avem de nu ne montăm măcar să nu lăsam în paragină, nu să și modernizăm :(
ceea ce se intampla in herculane, e aplicat metodic in toata tara. a ramas ce n-au putut distruge, frumusetea locurilor. herculanele are un farmec aparte pt mine, l-am vizitat si am executat chefuri in studentie, am facut trasee pe munte, in ultimii ani. cred ca turismul in tara asta e perfect in zonele nelocuite, unde n-ai asteptari si natura e darnica.
Este clar că stăm mai bine la capitolul natură, decât în plan urban… Însă nu poți face turism doar cu natura, îmi pare rău, dar nu :(