Excursiile și taberele școlare! Cum era “altădată”?

Asta cu “pe vremea voastră” știu că dacă nu a devenit stresantă încă, va deveni cât de curând. Dar totuși, cum cei care mă citiți ați cam trecut de 20 și ceva de ani sau 30 și ceva de ani, cred că nu mă pot raporta la voi ca la cei care mai merg acum în tabele și excursii școlare, am încercat să evit formularea, însă chiar asta am vrut să spun…

3535a_a_630afp_sgschoolchildren

Eu n-am fost în tabără. Niciodată! sad Dar au avut ai mei grijă să mă plimbe. Aveau ei un fix cum că în tabără, eu voi muri de foame sau dacă nu de foame atunci din alte cauze necunoscute. Na, între timp mi-am dublat greutatea din clasa a IV a și a mea mamă probabil crede că tot nu-s ok la capitolul ăsta, deci ce să mai discut? Mi-ar fi plăcut să merg în tabără, într-o chestie unde 7 zile și 7 nopți să nu mănânc nimic dacă nu mi-ar fost foame happy la cum mă cunosc, probabil aș fi mâncat dacă situația o cerea winking

Dar da, se făceau tabare când eram eu elevă și la mare și la munte și erau destui care mergeau, pe vremea mea nu erau deloc scumpe, părinții își cam permiteau să-și trimită copiii în ele, nu erau simandicoase, nu erau extravagante, erau tabere și atât. În general se mergea la Costinești sau Năvodari la mare sau la Păuliș ori Stâna de Vale, la munte. Bine, am ajuns eu în alte formule pe acolo de mic copil, dar nu tabere…

În schimb, în ceea ce reprezenta o excursie (care nu depășea mai mult de o noapte dormită în deplasare) ai mei au fost permisivi. Credeau nu voi muri totuși într-o singură zi de malnutriție. Așa că din clasa I a am fost peste tot unde se mergea în excursii. Sunt amintiri prețioase pentru mine, foarte prețioase. Îmi amintesc de excursia la Țebea sau de cea de la Cetatea de la Șiria, de Peștera Urșilor sau de Poiana Narciselor… Îmi amintesc cum la final de clasa a IV a am mers cu toții la Tauț (a fost în loc de “banchetul” de final de Școală Primară)… Apoi desigur îmi amintesc de “bancheul” de final de Școală Generală petrecut la Felix … ce amintiti de neuitat! big grin

Așa era pe vremea mea, la Ineu… nu te duceau în excursie la Bușteni și nici în tabără la greci. Nu știu cum a fost la voi, dar sunt tare curioasă, tare, tare curioasă. Chiar mă gândeam dacă agențiile de pe la noi oferă variante de excursii școlare pe care părinții să și le permită, adică să poată merge cam orice elev într-o excursie cu Școala…

Și pe când mă gândeam eu la treaba asta, găsesc pe site-ul Tamicris Tours, oferte cu vacanțe și excursii pentru elevi și m-am bucurat foarte tare. Deci se poate, există… problema este; sunt interesați părinții să își trimită copiii la Castelul Corvinilor sau la Moneasa, de exemplu, sau vor ca cel mic să vadă direct Parisul? Cum sunt aceste tabere și excursii în zilele noastre? Școlile mai organizează așa ceva? Se mai simte nevoia organizării unor astfel de activități? Pentru că acu’s 20 de ani se simțea și erau chiar utile, iar elevii parcă mai bucuroși. Nu vi se pare?

sursa foto

You may also like

26 de comentarii

  1. Ce ciudată este sincronizarea! …Chiar mă gândeam că aș vrea să merg în concediu undeva ca într-o tabară ….O singură dată am fost într-o tabară, dar era prea aproape de orașul meu ….în schimb, a fost frumos ….prin clasa a 10-a, vara, pădure, singură …fără părinți, profesori …doar noi, copiii, și organizatorii taberei …..foc de tabără, jocuri …Parcă-parcă aș vrea să mai fiu copil încă o dată pentru a mai simți bucuria aceea de atunci …De prin liceu, au început excursiile europene ….eu nu am mers, dar am avut prieteni și colegi care au mers în aproape toate …la un moment dat, mi se păreau chiar fițe cî nici nu prea aveai ce vedea în nici măcar o zi întreagă într-o capitală europeană, dar dădea bine să zici că ai fost acolo … Cred că duc nostalgia taberelor din trecut!

    1. Eu în liceu am fost la Budapesta, excursie de o zi + o noapte… A fost singura “în afară”… dar mai fusesem în Ungaria, nu la Budapesta ci la Gyula si încă în vreo două orașe cu ai mei.
      La acea vreme nu imi displăcea că nu mergeam în tabare, atâta timp când mergeam undeva, excursiile erau foarte bune, erau super intense pentru mintea și sufletul meu de atunci happy

  2. Nici eu n-am fost in tabere, eram impachetata frumos si trimisa la bunici, dar n-as fi dat vacanta mea de la tara pe o tabara pentru nimic in lume. In schimb am fost in excursii pe care le detestam cat mergeam cu autocarul in care mi-era atat de rau incat nu mai stiam de mine, in schimb imi placeau cele cu trenul, apoi cand ajungeam la destinatie eram super incantata. Chiar am descoperit de curand o poza dintr-o excursie de prin clasa doua, o s-o pun pe blog zilele astea laughing

    1. Și mie îmi era și îmi este foarte rău pe autocar sad Dar parcă era ceva mai ok in vacanta si excursii laughing Daca deplasarea era pentru agrement, vreau să zic laughing

  3. Nici eu n-am fost in tabere. Habar nu am de ce, pentru ca pe vremea aia nu erau scumpe, dar probabil ai mei, ca si ai tai, nu aveau incredere happy. In schimb am fost prin cateva excursii prin tara, unde a fost destul de fain.

    Eu clar mi-as trimite copilul, cand l-oi avea, in excursii sau tabere. Mi se pare foarte important; poate socializa cu copii de varsta lui, in plus poate participa la diverse activitati interesante, care sper nu vor fi baute si alte paranghelii laughing

    1. Da și eu am zis că nu voi face greșeala să nu-mi trimit copilul în toate excursiile și taberele posibile (dacă îmi voi permite, desigur), asta nu mă va împiedica să-l iau și cu mine PESTE TOT, știi că sunt și părinți de genul: lăsam copilul la bunici și noi mergem singuri în concediu… Eu nu prea cred că se va întâmpla asta, o să-l iau și o să-l învât să meagă pe jos până va ști fiecare venă de pe picioare unde se află și cum arată laughing

  4. Buna Bia, frumoasa perioada. Nu am lipsit de la nici o tabara si de la nici o excursie cu scoala. Imi aduc aminte cu placere cand am fost in tabara la Cheile Rasnov si ne vizitau ursii in fiecare dimineata…laughing cautau prin gunoaie. Atunci am vazut si eu pentru prima oara ursul, a doua oara cand l-am vazut m-am maritat cu el laughing si uite asa am devenit doamna Urs. In seara asta au la TV pe un canal francez un documentar cu Cinque Terre, abia astept sa il vad. Din pacate nu stiu daca mai ajung anul asta in Florenta, avem atat de multe planuri pentru vara asta… Poate la anul cine stie… Iti doresc o zi frumoasa, la noi inca e urat

    1. Vai ce haioasă ești, “Atunci am vazut si eu pentru prima oara ursul, a doua oara cand l-am vazut m-am maritat cu el” laughing))) Foarte tare!

      Măi la noi e urâtă vremea și acum… deci… nu mai comentez sad

  5. Haaa am mers in excursii si tabere grozav de des! La noi erau obligatorii. Ca si scoala pana la 5 PM si lectiile “pentru acasa” (cum le numiti voi) facute in cadrul scolii, totul era gandit ca parintii sa nu-si bata capul prea mult cu progenitura. Si peste scoala, Sambata dupa-amiaza si duminica aveam cluburi, cercuri, concursuri, mers la muzee, prin parc, la parada, in padure, sport etc. Obligatorii..evident big grin. Asadar am mers intr-o groaza de excursii si tabere, dar imi si placea grozav. Iesiri organizate de scoala/minister “in strainatate” (exclud aici mersul in alte republici din URSS) am avut doar cu olimpiadele, ceva concursuri si cu echipa de hockey. Altfel nu era inca moda asta cu iesitul. Din contra.

    1. Păi alte republici din URSS însemna jumate de Europa laughing Exagerez? tongue

      Na, fain că erau obligatorii, mai erau și la noi laughing

  6. Eu in clasa a IV am fost la Izvoare, apoi in prin a VI la manastarile de lemn din Maramures. In a VIII am fost la Alba Iulia, Bran, Sibiu, Brasov, Sighisoara. In a XII la Sighisoara, Miercurea Cicu, Odorheiu Secuiesc si manastarile din Moldova. Prin clasa a III am petrecut 10 zile la Navodari. Poate mai sunt, dar de astea mi-am amintit asa dintr-un foc.

  7. Eu am fost intr-o singura tabara, si aia mare, si a fost o experienta foarte frumoasa! Au un rol extraordinar in formarea individuala si te invata sa socializezi daca nu stai prea bine la acest capitol.

  8. Vai ce amintiri misto am eu din prima mea tabara. Era la Snagov, in 1988, la sfirsit de clasa a 5-a, o tabara imensa, copii din toata tara. Eu nu m-am dus cu scoala mea, ci cu o alta scoala, cu o colega si elevii mamei ei, care era profa de franceza. Doar ca la locul faptei ne-am intilnit si cu copii din scoala noastra, printre care era si baiatul viselor mele de atunci, cu un an mai mare, cu un nume (polonez) pe care l-am uitat. Juca fotbal, era portar. N-a fost sa fie, mi l-a suflat o alta tipa, dar tot imi amintesc cu drag to felul de mici chestii, like trezitul cu goarna si inviorarea de dimineata, discoteca de seara, concursul de talente, concursul de miss, cum dormeam cite 10 in camera si cintam tot felul de cintece de dragoste de lacrimam toate in dormitor, cum am vazut eu prima data Aquafresh in 3 culori happy. Am mai fost pe urma in alte tabere, la Eforie, Moneasa, Paltinis, undeva in Bihor, am uitat numele, dar nici una n-a mai fost ca aia.

    1. Iuuui ce frumos… da mereu era și “băiatul/fata pe care îl/o plăceam”, ce frumos era, abia așteptam să vină seara, la dans, să dansăm cu el/ea… ce faaaaaaain! Mereu se făceau simpatii cu astfel de ocazii, care uneori se accentuau după ce începea școala. Frumos, ce ani, ce amintiri… ce viața! winking

  9. Eu am fost norocoasă, m-au plimbat şi cu ai mei şi ai mers şi prin tabere happy Iar mâncarea era chiar foarte bună. Prima mea tabără a fost la Cerbul, în Dâmboviţa, am câştigat-o la un concurs de educaţie rutieră. Şi au urmat şi altele apoi, plus excursii, mai ales în I-IV – învăţătoarea mea era o persoană căreia îi plăcea să organizeze ieşiri big grin Iar în clasa a XII-a am ieşit prima oară din ţară, am fost cu diriga şi o parte din colegi în Grecia – am înlocuit clasicul banchet cu o mini-vacanţă.

    1. Ce povești asemănătoare avem laughing Învățătoarea mea era super pasionată de ieșiri, ne-a plimbat în clasele I – IV, de ne întrebau părinții: “iar vă duce undeva?” laughing Bine erau excursii de o zi, dar era superbe.

      La final de I-IV am plecat într-un weekend prelungit la un lac din apropiere, în loc de banchet (hai să fim serioi ce banchet la vârsta aia?). Apoi la final de calasa a VIII am plecat la Baile Felix în loc de banchet (aveam o dirigintă mișto, de Educație Fizică și ea pasionată de drumeții și excurșii, în plus am luat cu noi și învățătoarea din I-IV). Practic am participat doar la banchetul de final de liceu (mai bine mergeam și atunci într-o excursie). La final de facultate în loc de banchet am mers la Viena winking

  10. am fost în toate taberele posibile și am învățat foarte multe pe vremea aia. cred că sunt foarte utile pentru dezvoltarea copiilor, pentru spiritul de echipă, pentru desprinderea de cuibul de acasă.

    1. E și asta cu desprinsul de la cuib o teorie, doar că nu mulți părinți o văd în lumina în care de exemplu o vedem noi acum… dar este categoric, obligatoriu să lași copilul să meargă măcar într-o tabără, măcar în câteva excursii de o zi sau două. Știu și în zilele noastre tineri ajunși la 18 ani care nu au văzut marea, nu au ajuns la poalele unui munte pentru că părinții nu i-au lăsat niciunde, este o realitate bazată nu doar pe cauzele financiare ci și pe un exagerat simț al “cocoloșelii” pe care mulți părinți îl posedă sad

  11. Într-adevăr, în acele tabere de demult… se întâmplau lucruri unice, care nu se întâmplau în viața de zi cu zi. Am fost la Brăila (Lacu Sărat), Năvodari (Delfinul și Lebăda), Bucșoaia, Botoșani (Agafton), Muncel (lângă Pașcani), am trăit doar experiențe frumoase care mi-au marcat -frumos- viața. Deși când veneam acasă cu 20 de haine murdare și vreo câteva prosoape uitate -UDE!!- prin rucsac și mama promitea că nu mă mai lasă în viața ei pe undeva, totuși a fost foarte foarte fain!

    Acum… se mai organizează excursii, le văd utile, desigur; când făceam naveta București – Ploiești pentru Unilever, mă întâlneam cu vagoane întregi -rezervate- de școlărei cu gențile frigorifice pline cu bere, cu fetele dornice de senzații tari lângă băieții ”kool”, vedeam în ochii lor acea bucurie pe care o aveam și eu la vârsta lor.

    1. Totuși mi se pare că detectez mai mult dorința penru “senzațiile tari” decât bucuria pură la copiii din zilele noastre big grin

  12. Iata inca un subiect parca anume ales pentru sufletul meu! Taberele scolare de altadata! Nu cred sa fie prea multi din elevii de acum …ceva ani, care sa nu fi visat sa mearga in tabara in vacanta de vara , daca s-ar fi putut nu ar fi spus nu, nici in vacanta de iarna. Nu erau ele la Paris, dar sa nu credeti ca ramaneau locurile neocupate. Toate erau frumoase, mai bine dotate sau mai modeste, timpul trecea prea repede, am fi vrut sa mai stam, sa nu plecam. Cred ca ar trebui sa scriu candva despre aceste tabere caci merita sa nu le uitam.

Lasă un răspuns la roșu vertical Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.