“Să mă rătăcesc prin lume, nu mă lasă“… zice cântecul. Și un adevăr există în el, dar nu filosofăm azi nici măcar de dragul faptului că am putea să o facem ;)
N-am părăsit Clujul în acest weekend, dar nu am stat prin casă decât diminețile, pentru că dimineți ca cea de ieri se cer acasă. În rest am ieșit cu prietenii, ieri, iar azi noi doi, per pedes, pe dealurile din jurul Floreștiului. Doi oameni, două cărți și un aparat foto. Ieri au fost, fără nicio exagerare, 30 de grade la Cluj, a fost o căldură de iulie/august, azi însă am avut un maxim de 24 de grade și a fost EXTREM de plăcut. Parcă toate frustrările de iarnă lungă s-au risipit odată cu aceste zile de temperaturi frumoase, când am trecut de la trench direct la tricou și fustiță, iar de la cizme trei sferturi la sandale (poate nu e firesc, dar eu una mă bucur foarte tare de încălzirea asta superbă).Verdele dealurilor Clujului este incredibil, oriunde te uiți cu ochii ai parte de 360 de grade de tablou impresionist, liniștitor și de o frumuseție pură. În plus, parcă fiecare gură de aer luată sub un copac în floare pare că îți umple plămânii de un oxigen ce nu seamănă cu cel pe care l-am respirat în perioada în care așteptam primăvara cu ardoare. E ca o binecuvântare! Am ignorat, desigur, câmpurile pline de oameni ieșiți la “grătarul național” și am mers cât de departe am putut de fumul mititeilor ce se prăjeau la soare la fel ca și cei care urmau să-i înfulece. Cert este că toată lumea, sătulă până peste cap de iarnă, vânt și vreme rece a ieșit “din bârlog” direct pe iarba verde din apropiere. N-am putut fi supărată pe ei chiar dacă au un mod atât de diferit de a se bucura de natură față de mine (la drept vorbind eu n-am fost niciodată un mare fan al ieșitului la grătar, deși uneori am făcut și asta).
Am intuit un weekend de acest gen încă de vineri după amiaza, când am ieșit puțin pe malul Someșului și apoi am urcat dealul din apropierea casei mele, deal pe care obișnuiesc să-l urc destul de des din mai și până prin septembrie inclusiv. Mai multe poze de vineri și de azi, aici.
Revenind la plimbarea de azi, pentru că nu a fost altceva decât o plimbare la finalul căreia ne-am odihnit direct pe iarbă, fiecare cufundat pentru o vreme în cartea lui, nu pot spune decât că din când în când merită făcută, pentru că se pare că am nevoie de ea ca de aer. S-a soldat cu o durere de picioare (vedem mâine dacă e febră musculară de la urcat deal în pas alert sau doar puțină oboseală) și cu o frunte roșie (a mea), da nu-i bai, așa mă salută pe mine soarele în fiecare an pe vremea asta :)
Și pentru că încă nu e gata Sărbătoarea de azi (Floriile), vreau să urez un “Să trăiți cu numele!” tuturor celor care își serbează azi ziua onomastică. Celorlalți, nu pot decât să vă urez o excelentă seară de duminică!
17 comentarii
Tu vrei sa faci in ciuda astora de dam inca zapada? :P
O, nu, e chiar atât de rău? :D
Ideea e că am așteptat cu atâta ardoare vremea asta, că parcă nu mă pot stăpâni să nu o împart cu voi :)
Nu, am exagerat cu nerusinare :D. Totusi noaptea sunt 0-2 grade, ziua e mai bine. Si urmeaza perioada de ploi. Pana haaaat!
Păi noh, îți poți imagina că nici aici nu o s-o țină vremea tot așa :(
Pozele tale minunate mi-au adus aminte de o întâmplare de anul trecut. Mă întorceam din vacanță și când am ajuns deasupra zonei Clujului am avut un sentiment de… raiul pe pământ. Foarte frumos. :)
Mulțumesc mult de tot :*
Eu simt ca am ajuns aici in Cluj in orasul visurilor mele. Ultimele doua zile am mers foarte mult pe jos, vineri am urcat la Cetatuia si am coborat la intamplare prin Gruia iar ieri am fost la Bistrita pentru tenis…Si eu am capatat o durere crunta de picioare dupa cele doua zile insa astazi am mers asa lejer pana in centru la o terasa si ne-am plimbat mai lent ca zilele trecute. Oricum imi place orasul enorm si asta ma face sa ies din casa in tot timpul liber disponibil. Imi doresc sa ajung si prin Floresti, sa urc pe dealurile tale…Poate intr-o zi ne mai vedem la o plimbare:*
Ramona dragă, chiar te invit la Florești, având în vedere că săptămâna viitoare sunt Paștele și suntem plecate (cel putin eu voi pleca la Ineu cateva zile), cum mă întorc în Cluj cum plănuim o ieșire aici la mine, ok? Te pup :*
Si eu voi fi plecata de Paste dar dupa pastram legatura:)
Sigur că da :*
Mai, Bia, dar ce iarna a fost acolo, la tine??? :) Ca eu aproape ca nu am simtit-o pe asta de tocmai a trecut, cu toata iubirea mea pentru vara :)) Si vorbesc serios, chiar mi s-a parut o iarna usoara, nu pot sa ma plang. Mai naspa a fost cu primavara, ca saptamani bune din ea au fost acoperite de nori asa urati de-ti venea sa-ti tai venele pe lung…
La noi a fost o iarna lunga, nu neaparat grea în sens de temperaturi extreme. Eu nu tin mine sa mai fi nins pana la 1 aprilie niciodata de 28 de ani. Anul acesta a nins fix pana de 1 aprilie și a fost foarte neplacut, chiar nu puteam spune ca e primavara cand in fiecare dimineata ne astepta un stat de 10 cm de zapada. Se topea pana pe la pranz, dar totusi…
La temperaturi extreme, iarna 2012 a fost mult mai aiurea, -25 sau -26 de grade. Iarna de tocmai a trecut a venit cu un minim de -18 grade la Cluj, deci a fost lux.
La voi a fost mai frumoasa vremea, stiu asta, că mă necăjeam când vedeam poze minunate pe Fb de la prietenii din sud și eu încă nu renunțasem la palton :(
M-am bucurat de plimbarea ta verde si mi-am putut-o imagina punand cap la cap amintiri si cuvinte si n-a fost deloc greu. In aceasta parte de verde crud a primaverii, nici ca poate fi ceva mai frumos decat sa colinzi dealurile si padurile si daca ai noroc si de-un loc unde doar pasarile sa faca zarva, cu atat mai bine :)
Da, ador și eu să aud păsărelele :) Și încă ceva, a fost un moment așa de fain (dar nu am avut cum să-l imortalizez): citeam și la un moment dat un fluture mare negru cu portocaliu mi s-a așezat pe carte pentru vreo 20 de secunde… n-am avut aparatul la indemana și n-am vrut să mă mișc să-l iau deși ar fi iesit o imagine ATÂT de frumoasă :)
Imi aduci Clujul mai aproape, mai repede….Astept cu drag sa dau o tura pe la manastirea Tauti….la Nicula
Mă bucur :) La Nicula nu am fost niciodată spre rușinea mea :(