M-am gândit să-mi scriu primele observații pe 2013 în ceea ce privește preferințele românilor în materie de vacanțe și felul în care ei știu să le organizeze. Deja s-au făcut primele alegeri ale vacanțeleor pe acest an, sezonul târgurilor de turism a început (e chiar în toi, la finalul acestei săptămâni merg și eu la Touristica) site-urile și forumurile pe care le frecventez deja și-au trasat în linii mari tendințele etc. Sper să revin în toamnă cu alte observații referitoare la ce alege lumea când e vorba de plănuit vacanțe.
1. Ideea că vacanța e numai una, încă e la putere
Preferat în general de cei cu posibilitări financiare mai precare (sau vag considerat precare), acest trend de “ne păstrăm pentru vacanță” poate să fie la fel de păgubos în gândire ca și constatarea numărul 2, despre care citiți mai jos. Ideea unei singure vacanțe pe an (de o săptămâna nu mai mai mult, nici aia) poate aduce multă frustrare mai ales pentru cei cărora chiar le place să plece, dar consideră că nu-și permit financiar. Însă la o privire mai atentă, o ieșire la munte sau într-un oraș din apropiere, o evadare din cotidian, te poate costa aproape cât statul unui weekend acasă și asta pentru că sunt sigură că nu stai chiar ÎN CASĂ 2 sau 3 zile pline, sigur ieși la cumpărături (fie și numai pentru mâncare), sigur poate ieși cu prietenii la un suc/bere/cafea/ sau în club unde nu mai spun cât se cheluie (cine frecventează poate spune). Așadar nu cred că banii sunt chiar factorul pentru care nu pleci la 30 sau 50 de km de casa ta. Și poate că aceea nu se poate numi vacanță, dar este o ieșire, o experiență nouă care te va înviora și care nu te va face să te gândești non-stop la cât de departe este acea UNICĂ vacanță…
2. Lucrez un an pentru un concediu!
Este o realitate apăsătoare a celor care chiar cred că merită să facă acest lucru. Bine, știu că sunt persoane care lucrează ani, nu doar un an, pentru NICIO vacanță. Dacă e să o întreb pe mami, care sigur citește, de când nu a mai avut o vacanță, cred că mă ia la palme virtuale :) Sincer, știu că sunt persoane care nu-și permit (nu vorbesc aici de mami neaparat, ei nu i-a plăcut niciodată să plece niciunde, nu a fost mereu vorba de bani ci mai repede de alte priorități în viață, suferă ea că nu semănăm, dar nu avem ce face, învățăm să ne acceptăm). Revenind, da, știu multe persoane care spun că muncesc un an pentru o vacanță la mare sau munte, 7 sau 10 zile și nu aș zice că nu aduce satisfacții, dar pe mine mă depășește acest aspect. Cred că sunt reminiscențe de pe vremea comunimului, când să ai parte de o vacanță de 7 zile la mare era maximul lux posibil. Cei care și-au petrecut tinerețea în acele vremuri, greu au depășit acest sistem de gândire și pe ei îi înțeleg perfect, însă mai sunt cei de vârsta mea care muncesc de exemplu un an pentru 10 zile în Turcia la ultra all inclusive (dar mă rog, nu mai zic nimic, fiecare cu stilul proriu). Nu judec, este doar o constatare.
3. Românii își apreciază weekend-urile mai mult
Asta este foarte îmbucurător și vine în antiteză cu atitudinea de la punctul 1. Mai nou abia aștept ziua de luni să citesc pe unde au mai fost plecați cei care de obicei pleacă în weekend break. Este minunat să îți închei săptămâna în altă parte, să IEȘI, căci acest să IEȘI a devenit foarte important în zilele noastre, în care majoritatea oamenilor au un job solicitant, zilnic de la 9 la 18 sau chiar mai mult. Cred că săptămâna de muncă i-a făcut pe oameni să îți reconsidere weekend-urile și timpul alocat recreației, atunci când practic nu mai există programul de 8 ore decât pe hârtie, parcă vrei să știi că cele două zile libere ( pe care nu toată lumea le are și acesta este un alt adevăr), vrei să le petreci departe de orașul în care zilnic ai același program. Și tot respectul pentru cei care chiar fac asta trecând de toate motivele pe care le-ar putea găsi să nu plece (oboseala e cel mai des invocată de cei care nu pleacă, uitând probabil cât de fresh te poate face o locație nouă).
4. Grecia și Turcia mereu în top
N-am fost în Turcia, nu înțeleg fascinația, dar sunt sigură că o fi ea bazată pe ceva. În Grecia am fost într-un singur loc (chiar pregătesc un articol nou referitor la Grecia asta mult vizitată), dar știu persoane care petrec aici vacanța an de an, schimbând doar stațiunea, nu și țara. Este fără îndoială frumoasă, este diversă, are marea aia cu o mie de culori, plaje cu nisip fin, are servicii ireproșabile, mâncare bună și oameni veseli, ce să nu-ți placă la ea, nu? Dar cu siguranță și prețurile atrag și mai atrage (în special la turci) acea vacanță de leneveală specifică la soare, într-un resort de o mie de stele… Asta va atrage la infinit, sau cel puțin pe români îi atrage. Românilor le place să stea la soare, să mânânce bine și să nu-și bată capul… prea tare… că doar sunt în concediu…
5. Luna de miere “trebuie” să fie exotică
Intru și pe un forum de mirese, intru încă de pe vremea când mă pregăteam eu să devin una. Acum recunosc că mai comentez doar la topicul cu luna de miere, mai dau și eu informații pe unde mă pricep, dar fiind un forum imens am întâlnit multe viitoare mirese preocupate de “luna de miere” (m-am gândit la un articol și în acest sens, naiba știe când o să e scriu pe toate). Multe fete vor luna de miere exotică (Dominicana e pe locul 1, Maldivele sunt și ele pe acolo, cam pe trei vine Tenerife, care e cea mai apropiată insulă exotică). Nu știu de unde asta cu luna de miere musai exotică, dar este o tendință clară. Cred că lumea încă se bazaează pe “odată e luna de miere” și eu chiar vă doresc să fie odată, dar se și aruncă mulți bani în slăvirea acestui principiu. Totuși dacă vrei neaparat asta, caută din timp, se poate ca unele agenții să vină cu oferte foarte bune pentru setea asta de exotinsm a miresicilor (că ele aleg, dacă nu va era clar, dragi miri) :)
6. Bulgaria tot crește
Și crește frumos, foarte frumos, eu sunt pro Bulgaria mai nou, v-am zis și săptămâna trecută că aș da o fugă la Balchik. V-am spus acolo și de ce preferă românii Bulgaria, nu mai dezvolt, click și aflați…
7. Românii aleg România
Și asta este îmbucurător. Pentru mine anul trecut a fost anul României și acum, pentru că așa s-a nimerit nu pentru că așa am planificat, mă bucur că a fost așa povestea, am dat prin părți de România în care nu mai fusesem și numai bine că mi-am trecut pe lista de vizitat în România o grămadă de obiective turistice importante la care până acum nu am ajuns. Se pare că mulți români își redescoperă țară și redescoperă o țară frumoasă pe care o iubesc și pe care o recomandă turiștilor străini mai departe. Dacă aveți un dubiu referitor la România turistică, am două bloguri pentru voi, două bloguri care vă arată românia splendidă, România de iubit și felicitări celor doi pentru pasiunea pusă în aceste bloguri: Anda și Romulus.
8. Experiențele culinare înseamnă experinețe culturale
O să mă întrebe Clau, noi pe când o să avem o experiență din asta :) Sincer mi-ar place din ce în ce mai mult și am observat că se pune accetul din ce în ce mai tare pe asta. Citisem de dimineață la felete de la Viajoa ceva despre city-break-urile culinare și mi se par extraordinare. Oamenii cred că sunt pe cale de a înțelege că nu ai cum să cunoști un loc dacă nu îi cunoști bucătăria, odată cu o masă luată undeva în altă țară, guști nu doar niște bunătăți ci și o bucățică din cultura acelui loc, din stilul de viață al acelui loc, este ceva indispensabil felului în care ajungi să simți locul respectiv. Și această latură se dezvoltă. Frumos, chiar.
9. Românii au înțeles că unele locații (mai ales non-europene) sunt mai accesibile prin agentii
Dacă aleg să merg în Italia fără agenție (sau cel puțin așa a fost până acum), nu cred că voi merge fără agenție în Egipt de exemplu. Da, știu că au fost persoane care s-au întors tefere din Egipt, mergând pe cont propriu, dar eu parcă n-aș experimenta. Ca să nu mai spun că mi-ar fi peste mână să merg prin Vietnam sau Thailanda așa de capul meu. Nu este vorba că nu m-aș putea organiza, dar este altă cultură acolo, una pe care nu o înțeleg și cu care nu știu cum voi rezona, deci am nevoie de o plasă de siguranță. Din fericire, mulți au realizat asta și pentru o vacanță cu amintiri mai plăcute decât mai neplăcute, apelează la o agenție de turism, eventual una specializată pe zona respectivă. Totuși e bine să știi că dincolo de aventură e OK să fii un om responsabil pentru actiunile tale și pentru viața ta.
10. Agențiile de turism și-au îmbunătățit serviciile
O schimbare pozitivă am întâlnit și la agențiile de turism. Se tratează clientul cu mai mult respect, se judecă altfel faptul că omul plătește niște servicii, agenția este în slujba clientului și nu invers. Sigur că vom auzi mereu de agenții neserioase, ele vor exista atâta timp cât există oameni neserioși, dar cel mai important este că sunt și agenții MEGA serioase, făcute cu pasiune și făcute cu respect, căci acolo unde pasiunea și respectul se întâlnesc nu vom avea turiști înșelați și cu vacanațele stricate. Sfat: alegeți agenții de care ați auzit lucruri bune, care au fost recomandate de prieteni sau de bloggeri pe care îi citiți (nu e în zadar, o agenție care se promovează pe toate căile nu vă va înșela, dați-vă seama cum ar fi ca o agenție care se promovează pe blogurile turistice să de-a țepe clienților… păi ăia ar fi desfințați de toată blogosfera în doi timpi și trei mișcări, nu cred că cineva care are o afacere de acest gen vrea să sfârșească așa). Aveți deci încredere, multe agenții au înțeles mesajul și se comportă exemplar.
11. O pledoarie pentru Portugalia
Aș merge și cred că la fel ca Italia, mi s-ar potrivi mănușă. Din câte am putut citi până acum, cred că a fost destinația cea mai cumpărată anul aceasta. Știu 3 pesoane deja care au stabilite vacanțe în Portugalia. La fel mi s-a părut a fi anul trecut cu Ciprul. Două din trei persoane mergeau în Cipru, azi două din trei merg în Portugalia. Cred că atrage Oceanul, Lisabona, Madeira și Faro, căci ele sunt pe buzele tuturor dacă îți povestesc ceva de Portugalia și așa te fac și pe tine să mergi. Tendințele astea anuale pentru niște destinații anume mi se par mișto. Poate ar fi cu adevărat monoton să fie doar Grecia și Turcia în trend mereu, așa se mai adugă câte o țară pe care să o venerăm o vreme. Nu e rău…
12. City Break NU doar în capitale europene
Bineînțeles! Cred că ați observat și voi că ne-am cam lepădat doar de City Break la Paris, Roma, Madrid și am înceeput să plecăm în city break spre un lac, sper un eveniment deosebit care se va desfășura într-un orășel mai mititel, sau pur și simplu vrem city break în Voivodina nu la Belgrad, pe Coasta Amalfitana nu la Roma sau Napoli, la fiorduri nu la Oslo… am început să ne dorim regiuni pentru city break în locul orașelor aglomerate, vrem city break doar cu numele. Da, e o nouă modă și o să mai dureze. Eu mă bucur enorm, pentru că mereu am fost un MARE FAN al acestor intense ieșiri în doze mici.
13. Criza nu a trecut, doar ne-am obișnuit cu ea
Suntem la fel de săraci ca și anul trecut sau ca și acu’s doi ani, dar am învățat să ne gestionăm mai bine. Criza e tot aici, o simți de la cumpărăturile din supermarket până la achiziționarea vacanței, nu poți să te prefaci că nu există, dar poți să întri în dialog mai deschis cu ea. Cum? Păi mergi într-un city break primăvară și unul toamna, dar ratezi vara la mare. Ori mergi vara la mare și în rest nu mai pupi city break-uri, doar eventual câteva plimbări prin “jurul casei”, sau încerci să le faci pe toate acestea pe buget redus și super redus. Eventual te cazezi la hostel sau apelezi la foarte popularul couchsurfing, papi la cantine nu la restaurante, mergi cu low cost de fiecare dată, împarți banii de beznină… Poate nu toate astea sunt comode, dar eu zic că sunt de luat în seamnă, decât să nu călătorești deloc. Viața e scurtă și lumea e prea mare și frumoasă ca să nu o vezi… sau măcar să visezi cum ar fi să o vezi, să ți-o dorești. Cred că nicio criză din lume nu ar trebui să te facă să nu-ți mai dorești să vezi lumea…
34 comentarii
Chiar si eu ma gandeam la Portugalia :))! Am un amarat de avion direct din oras spre Porto si chiar vorbeam sa mergem un weekend, dar cand se va mai incalzi putin vremea…si portofelul :)).
Saptamana faina Bia :*
Mi se pare extraordinar că ai chiar din Tours spre Porto, e avantajos :) Faceți cumva și mergeți după ce se face mai cald :)
O săptămână frumoasă îți doresc și eu :*
Mega big like. Unul din cele mai faine scrise de tine!
Mulțumesc frumos >D<
Si eu aleg Romania. Sunt atatea locuri de vizitat aici, incat restul mai pot astepta.
Nu știu dacă sunt 100 % de aceiași părere, adică cred ca și tine că România este frumoasă cu adevărat, sunt multe locuri de descoperit aici, dar nu vreau să le las pe altele să aștepte in favoarea României. Adică văd din România ce se poate și de câte ori am ocazia merg afară, cam așa funcționez (dar, repet, mai am multe de văzut aici și vreau să le văd, în fiecare an câte ceva) :)
Interesante tendinte si sunt de acord cu tine
Eu am mai observat ca: multi romani se tem de Egipt si nu de acum ci de vreo 2 ani,e un trend sa vezi cat mai multe, sa bifezi ca sa ai ce povesti, nu e musai sa fii pasionat si ar mai fi aspecte dar nu-mi vin acum in minte :)
Da, “e un trend sa vezi cat mai multe, sa bifezi ca sa ai ce povesti”, așa este… din păcate :( Dacă îți mai amintești și altele raise your voice ;)
ii ce sad :(
schimba forumurile, soare!
In nici un caz nu prefer Romania, vacanta NU e “una’ da’ buna”, NU ma duc cu agentii de turism (pot sa imi dea gratis vacante ca tot nu ma duc cu ei! dupa ultima experienta – chiar gratis – mi-e si mai sila!), iar in luna de miere am fost…la Moneasa =))
pe mine ma dispera “tendintele” astea pentru ca sunt doar pe un “anume esantion” de oameni.
si tare cred ca tu te invarti in alte “esantioane” :)
Pe alte “eșantioane” decât mi s-ar potrivi, nu? :))
Ideea este că sunt cam generale constatările, aș vrea oarecum să fie doar cazuri izolate, dar nu-s :( Bine, unele mă bucură, cele mai triste sunt dezamăgitoare, dar cum bine mi-a spus cineva “cine ești tu să judeci alegerile altora? :D Așa că doar am constatat… trendul ;)
De acord cu tine, unele sunt ok dar altele sunt dezastru. Si din pacate MULTE nu s-au schimbat din 2002-2004 cand lucram in Agentie in Ro.
Tine mult de mentalitate Romanului, din pacate.
Si da, stiu, Grecia e superba si ieftina…dar pe langa ea mai sunt si alte tari de VAZUT, nu de stat cu burta la soare :)))
Nu neg neglijențele și abuzurile, dar cred că lucrurile s-au mișcat puțin spre bine, iar mentalitatea românului este într-o transformare bună, pe drumul cel bun :)
Sa fie cum zici tu. Eu am vazut ca doar generatia care vin urma – adica noi – tindem sa avem alte valori si alta mentalitate. Middle-age e inca Dark Age =))
ps: imi place noua tema
Cristina, tu zici că Middle-age e inca Dark Age, eu parcă nu aș generaliza chiar așa, dar nici nu pot să spun că te înșeli în întregine :)
Mersi, mă bucur că îți place tema asta nouă :*
Hai sa ma bag si eu in vorba :)
1. Eu fac parte dintre cei pentru care concediul de minim o saptamana pe an e foarte important. In anii in care nu l-am avut, indiferent in cate weekenduri, chiar prelungite, am fost plecata, nu am considerat ca am avut un concediu si aproape ca am uitat si celelalte locuri in care am fost. Exemplu concret, in 2010 nu am avut concediu chiar din cauza situatiei materiale precare :P si tot ziceam la toata lumea ca eu in 2010 nu am fost nicaieri. Ca am fost saraca lipita si uite ce a putut sa faca nenorocita asta de criza, m-a tinut un an in casa. Numai ca am cautat niste poze deunazi si am gasit unele dintr-o minivacanta de 3 zile in Sibiu, in Sighisoara si pe Transfagarasan, unde am prins prima zapada de la Balea Lac, fix pe 1 septembrie. Ups, mi-am zis, uite ca totusi am fost undeva in anul ala. Si am descoperit ca am mai fost o zi la Brasov, in mai, cu prietena mea, ca am mai fost intr-un weekend prelungit din iunie, cadou de la M., in iubita mea Sighisoara, unde mi-am facut plinul de biserici fortificate transilvanene prin imrejurimi si am descoperit si Salina Turda; ca am petrecut un weekend haios in august intr-o minunata locatie la Moieciu, cu toti prietenii mei…
In 2011 la fel, am plans cu lacrimi amare ca iar nu merg in concediu. Dar iarasi am descoperit in poze ca nu a fost totusi un an lipsit de orice urma de plimbare. Ca am fost cu prietena mea la Sinaia, din nou, in mai. Ca in iunie, dupa ce vizitam Ineul de Arad la inceput de iunie si treceam prin Sibiul meu drag la intoarcere, la sfarsit de luna plecam dupa Brenciu in Terracina, cadou de la prieteni dragi. Uitasem si ca am fost un weekend cu prietenii in plimbare pe Transalpina si pe Transfagarasan, oprindu-ne intre ele in orase placute de mine precum Alba-Iulia si, din nou, Sibiu :) Unde am mai fost o data, tot in luna august, intr-un loc minunat de aniversat ani de casatorie ;) Ca am mai ajuns o data in Sibiu, in noiembrie, tot cu ocazia unui eveniment fericit si ca in decembrie am hotarat ca e de vazut Targul de Craciun de acolo si am respectat hotararea. De cinci ori intr-un an in acelasi oras… inseamna ca imi place mult :D
De ce am scris toate astea? Nu ca sa ma laud, ci ca sa te fac sa intelegi ca nu sunt genul care sa viseze tot anul la o vacanta all-inclusive, dar ca, cu toate aceste plimbari minunate de care am pomenit mai sus, eu imi amintesc de anii 2010-2011 ca de anii aia tristi in care nu am fost in concediu. Asa functionez eu, nu ma simt bine daca nu am macar o saptamana pe an in care sa alerg ca nebuna, sa pozez si sa vizitez cat mai mult. Asta e pentru mine concediul, deconectarea totala, ceva ce astept luni intregi facand planuri incontinuu. Da, in 2012 am avut, in sfarsit, un concediu (mai) lung si doar vreo 3 weekenduri cu iesiri, deci mai sarac pe partea asta, dar a fost asa bine sa fiu o saptamana plecata de acasa si de la birou, sa uit de tot si de toate de aici, incat la asta nu pot sa renunt nici pentru nspe mii de iesiri de weekend. Si nici macar nu a fost cine stie ce concediu, dar nu asta conteaza. Conteaza ca l-am avut :) Si normal ca, daca as putea, as pleca in fiecare weekend si in doua concedii de vreo 10 zile, in fiecare an, dar nu se poate. Asa ca trebuie sa alegem :) Iar eu aleg vacanta, una si buna :) Ce pica in rest sa fie primit :D
Îți înțeleg punctul de vedere, tocmai de aceea am făcut această constatare, sunt multe persoane așa, dar eu am comparat cu modul meu de a “văcănțui”. Eu renunț la orice vacanță de o săptămână, dacă am posibilitatea de a face pe an mai multe weekend break-uri sau city break-uri și nu pot considera că în felul acesta nu am avut vacanta deloc. Îți dau un exemplu clar, de-o să zici că sunt nebună, voi face o comparatie între 2 ani, 2010 și 2011. Pot zice că în 2010 am avut parte de 2 iesiri de cate o săptămână: o săptămână în Corfu în august și una la Roma în noiembrie (am avut și conferinta, dar aia a fost o singua zi, deci nu mă plang), dar atat, tot anul… numai la Salina Turda am mai ajuns și de 1 mai la Sibiu (pentru prima dată)… deci sun sigură că pe tine acest an te-ar fi mulțumit 100%, ei dar vine anul 2011 când nu am avut parte de nicio vacanță de o săptămână ci de 3 plecări în Italia, fiecare de câte 4 zile, plus alte nebunii de weekend-uri frumoase în România, multe (cele mai multe, că așa a fost să fie). Cu toate acestea mie anul 2011 mi-a plăcut mult mai mult, mi s-a părut mai bogat, mai efervescent, mai “văcănțos” și sincer, cred că am avut mai puțini bani în 2011 ca în 2010 (știi tu, evenimentele)… noah cam asta, cred că e o chestie de gust, dar am observat că oamenii preferă mai mult genul de vacanță de care zici tu, deci m-am încadrat cu trendul, e un trend :)
Nu ma las, nu ma las :))
Eu zic ca trendul e spre mini-vacante, de 3-4 zile, in orase sau nu. Caci vacanta-v acanta e aia clasica, de minim o saptamana, la care visezi de multe ori cand stai la birou. Am avut si eu un an cu muuuulte weekenduri plecate, practic cum suna telefonul trebuia sa ma uit in agenda, si era deja facuta pe 3 luni inainte, dar… a fost maxim de obositor, la un moment dat imi doream sa nu mai alerg nicaieri vineri dupa serviciu sau sa fac bagaje si planuri in cele cateva ore, putine, pe care le aveam in timpul saptamanii, tot dupa serviciu (bine, intreaba-ma acum, ca as pleca in clipa asta :)) ). Pentru 7-10 zile legate ma pregatesc o singura data, nu stiu daca ma intelegi, iar acolo confortul psihic e mai mare, odihna se instaleaza mai bine, chit ca fac febra musculara de la atata alergatura. Psihic sunt in vacanta, nu in weekend, nici nu se compara sentimentul. Si revin la ideea cu care am inceput: nu e la moda sa fie la putere vacanta “mare”; ea a existat acolo dintotdeauna si asa va ramane, ca asa e normal :) Si in codul muncii angajatorul e obligat sa-i dea salariatului o perioada de concediu de doua saptamani legate :)
Nu te lăsa, nu te lăsa :)) Sper doar să nu crezi până la urmă că eu urăsc ideea de “vacanța mare”, spusei doar că, citez (mă citez) “ideea că vacanța e numai una, încă e la putere”… n-am spus că e o chestie nouă, am spus că încă e la modă, poate o fi FOREVER… Că eu sunt dispusă să renunț la ea pentru altele mai mici, dar mai multe (cărora eu tot vacanțe le zic), e o chestie de gust, ca să zic așa ;) În plus poate că așa mi se pare mai suportabil timpul de așteptat între ieșiri… nu’sh exact să explic, știu doar că aș renunța de bunăvoie și nesilită de nimeni la o vacanță mare, pentru câteva mai mici da mai dese. Sper să mă crezi, că doar vezi bine că noi cam așa am făcut :D
2. Chestia asta cu asteptatul concediului un an, pentru relaxare, chiar nu cred ca are legatura cu romanii si cu atat mai putin cu comunismul. Noi am ajuns, totusi, in astfel de vacante, cu muuuulti ani in urma celorlalti europeni, macar, si e clar ca nu numai noi umplem sezlongurile de pe plajele intregii lumi. E pur si simplu vorba de alegeri. Eu ma bucur ca macar se duc in vacante. Mai bine decat deloc :) Asta e valabila si pentru punctul 4. De unde, apropo, as alege acum, mai la batranete, niste circuite cu minisejururi incluse, mai ales in Grecia, de sa stea maţa in coada. Dar mai astept :P
Cu 3,7,8,9,10,12,13 sunt de acord. Sau, mai corect, nu am de comentat :)
Dar la 5 zic ca, asa plimbareata cum sunt eu, daca m-as marita maine as face o mini-nunta si as pleca de urgenta in Dominicana sau pe un vas de croaziera. Da, da, da, as vrea sa lenevesc si sa ma bucur de lux si de minunatii la care nu am acces in orice concediu din viata asta, sa nu ma gandesc la bani, la timp, la nimic. Sa fim numai noi si sa ne fie lene si bine si sa fim rasfatati. Macar in luna de miere…
11. Da, Portugalia e pe val. Si Londra, daca ma intrebi pe mine. In jurul meu, in ultimii ani s-a plecat numai la Lisabona sau la Londra. S-au terminat Parisurile si Romele si Barcelonele, iti zic eu :)
Gata :)
PS – si mie imi place cum arata blogul, dar ma termina chestia aia din stanga :) Dar nu trebuie musai sa te iei dupa mine, ca macar sa am eu timp de atata comentat in mod frecvent… :)
Pe mine mă râcâie așa de tare chestia cu așteptatul concediului un an sau 2, cred că e vina lui mami :)) Mă stresează maxin numai ideea de a nu merge chiar niciunde un an sau doi, în așteptarea unui concediu care poate nu mai vine deloc. Grrr… eu zic că are totuși legătură și cu mentalitatea din comunism sau este modul meu naiv de a explica fenomenul.
In Croazieră aș merge, chiar am vrut să mergem în “luna de miere”, dar am renunțat din cauza prețurilor mari, însă locurile astea exotice prin definiție, nu mă atrag, poate dacă nu ar fi atât de (nesimțit) de scumpe aș îndrăzni să mă gândesc la ele, dar așa…
Portugalia da, tu esti una din cele 3 persoane de zicem că au deja luată vacanța în Portugalia. Ai dreptate și cu Londra, tot aud și eu că merge lumea.
Mă bucur că îți place schimbarea de temă, chestia din stânga nu-mi place nici mie, dar am fost sfătuită să o las, cică temele astea noi o au și lumea o caută, well… oricum se poate scoate oricând, să văd dacă mă obișnuiesc cu ea :P Și tare mult aș vrea să-mi comentezi tu atat de complex de fiecare dată! Te pup :*
Revin, ca mi-a amintit de asta o postare a ta pe plimbarici. Cu 3 nu sunt de acord, Bulgaria nu creste, scade. In ultimii doi ani foarte putini au mai ales Bulgaria dintre cei ce o faceau inainte, iar cei care nu au fost in anii de glorie nu cred ca se vor mai duce acum. Bine, eu ma refer la sejururi pe litoral. Ca am observat un interes din ce in ce mai mare pentru Veliko Tarnovo, de exemplu. Si eu vreau sa merg acolo.
Ți-am zis și pe plimbărici :) Eu am judecat după ce am auzit în jurul meu :D NU e ca și cum aș fi făcut un sondaj de opinie, dar ai dreptate, citind și ce ai zis pe forum :*
Dar cum poti sa citesti comentariile cu chestia aia in stanga? :)
La asta nu mă deranjează, doar din punct de vedere estetic am o problemă :))
Am scos chestia din stângă… totuși mă irita prea tare (estetic… nu știam ce mă irită la culme… asta era) :))
“3. Românii își apreciază weekend-urile mai mult”
Cu chestia asta nu sunt de acord si nimic nu cred ca mi-ar putea schimba punctul de vedere. Opinia mi-am format-o dupa o perioada de 3 luni de zile in care am lucrat in Germania. Felul in care divinizau si profitau cei de acolo (zic “cei de acolo” ca nu am cunoscut doar nemti) de cele 2 zile libere pe saptamana m-a facut sa vad totul cu alti ochi. La noi marea majoritate a weekend-urilor sunt petrecute “chill” la un serial, o plimbare in mall, in trafic, cumparaturi, gatit si alte prostii de genul. Eu n-as numi asta “apreciat” :)
Adrian, eu mă refeream la faptul că am scăpat puțin de mentalitatea “în weekend mai facem ceva pe lângă casă” (bine, mai facem, dar nu înfiecare weekend), adică oamenii au început să iasă prin apropierea caselor lor, la 40-60 de km depăratre să petrecaă weekend-ul în natură, sau îl petrec mergând la un eveniment, concert, intalnire… Nu vreau să spun că toți o fac, unii nu-și permit să o facă în continuare, ori e vorba de bani ori încă nu au scăpat de acea mentalitate :D
Prea putini fac asta (din pacate) si nu banii-s de vina (in cele mai multe cazuri).
Eu nu vreau să insist foarte tare, dar cred că totuși situația financiară este încă o problemă în aceastâ direcție :(
Multumesc, Bia, pentru ca m-ai recomandat. Pentru mine, mereu va fi anul Romaniei,pentru ca in primul rand, imi permit sa calatoresc mai des in Romania, pentru ca ma simt bine in ea si pentru ca avem atat de multe locuri frumoase incat nu ma pot satura de ele :)
Cu plăcere și mare drag, Anda :*