Avem la Cluj un strat foarte subțirel și extrem de finuț de zăpadă, dar cerul arată pregătit să mai aștearnă câțiva peste pământul stropit cu alb. Lumina clară, mult mai clară ca cea de ieri, parcă dansează cu raze de soare nevăzute, dar cumva liniștitor de prezente. E frig, dar nu e ger încă. Niciun gând de până acum nu m-a adus mai aproape de ideea de Crăciun ca această zăpadă puțină, care probabil se va topi curând, dacă nu-i este stratul alimentat…
La cât iubesc eu iarna, acest sentiment a fost surprinzător, dar totuși există reminiscențe din copilărie și mai apoi din adolescență, care mă pot tulbura dacă le dau eu voie. Multă vreme, copil fiind, am dormit pe un colțar cu o latură sub geam și în toată acea perioadă, iarna, în anumite nopți, mă ridicam în picioare, îmi puneam palmele rotunjite pe lângă ochi, ca și cum aș fi ținut un binoclu invizibil, și încercam să privesc pe fereastră în noaptea de afară… să văd dacă ninge…
Uneori ningea și atunci nu mai puteam până dimineață, adormeam cu visele acoperite de troiene. Prima întrebare, când deschideam ochii și îi zăream pe unul din ai mei, era: “a mai nins? cât de mare e zăpada?” În general răspunsurile erau de genul: “mare cât până la burta broaștei” sau “atât de mare încât nu putem ieși din curte, dar totuși facem cumva să ajungi la școală azi”, ironie desigur, dar cred că erau și ei încântați de interesul meu naiv pentru zăpadă. Mama cred că s-a întrebat tare mulți ani, parcă o și aud: “oare de ce vă place vouă zăpada atât de mult și pe noi (ăștia mari) nu ne mai încântă?”… E ceva de studiat oricum în treaba asta, pentru că odată cu anii, parcă și încântarea mea a scăzut și fiecare zăpadă e raportată la cauciucuri de schimbat, drumuri înzăpezite sau nu, planuri stricate, frig de îngheață pietrele (-25 de grade in februarie trecut și zăpadă de care nu am scăpat până în 20 martie, nu e ceva care să te îndrăgostească de iarnă).
Și totuși, sunt ani, mulți ani de când primii fulgi mă fac să cred că există magie pe lume, ceva divin se întâmplă când acei primi fulgi ating pământul ca și cum primii fulgi nu sunt din zăpadă ci puf din aripile îngerilor ce atunci când ating pământul îl sfințesc. Dacă îi lași să-ți atingă fața te vor sfinți și pe tine, iar tu îți vei aminti mereu când s-a întâmplat asta și vei crede de atunci în miracole.
… și-apoi să ningă mult ca-n frații Grimm
și sub zăpezi de bronz să ne iubim…
17 comentarii
In copilarie imi doream sa ies afara cand ningea, chiar si la ore tarzii, dar parintii nu imi dadeau voie. Ca pentru a compensa, in fiecare an mi-am scos baiatul din casa la prima ninsoare, indiferent ce ora era. Pana si anul trecut am iesit la bulgareala cu el, desi nu mai este chiar copil, desi mie zapada nu imi mai place ca altadata. ;)
Cu timpul, cred că ne pierdem spiritul jucăuş. Nu mai putem să privim doar părţile frumoase, de obicei le vedem pe cele urâte. La fel şi cu iarna. Vedem doar cât de greu este să circuli, că este frig şi îngheţi şi mai bine stai în casă în loc să ieşi… Am uitat să ne bucurăm de iarnă aşa cum făceam în copilărie, când visam şi aşteptam nămeţi… :)
te inteleg perfect, Bia. nici mie nu-mi place iarna dar involuntar ma bucur ca un copil cand ninge pentru prima oara :) sa ma fi vazut anul trecut cand a nins aici, din senin, dupa vreo 4 -5 ani fara niciun fulg de nea :)))
@Vienela: da, e superb când ninge prima dată, eu ieșeam, se crizau ai mei dar nu puteau să mă încuie în casă :)) Foarte bine că ai scos copilul afară la bulgăreală, mi-ar fi plăcut să mă bulgăresc și eu cu ai mei :)
@Mira: ai dreptate mare de tot, așa este și e păcat, eu resuscitez copilul din mine de multe ori, îmi iese câteodată, uneori chiar prea bine și mi se spune că-s infantilă :)))
@Miky: ioai, nu prea pot să-mi imaginez cum ar fi să nu văd 5 ani de zile un fulg, grrrr :(
N-as spune ca iarna se numara printre favoritele mele , mai ales ca iernile copilariei mele erau atat de taioase si crivatoase si cu prea putina zapada….Insa , e un anotimp mult asteptat de mine , mai ales cand se lasa cu zapada multa :D
@Ana-Maria: ei, uite tu ești un șofer bun care gândește diferit, pânâ acum n-am mai auzit șofer care să zică că așteaptă zăpada :))
Pai cand vine zapada , eu merg cu “pejoul” , bag 2 pingele viteza si p-aci mi-e drumul! :D
Eu te invidiez pentru stratul ala, chiar si subtirel, de zapada. As vrea sa-l vad si aici la mine, dar se pare ca mai am de asteptat. Si eu cred ca prima zapada are ceva unic, ceva magic. Anul trecut am asteptat-o pana in februarie aici :)). Culmea, nici in Bucuresti, cat am stat de sarbatori, n-a nins deloc. A nins dupa, desigur :D.
@Ana-Maria: hmmm, eu nu prea am cum face asta din Florești… tre să scot mașina din parcare ca să ajung în Cluj, fac 7 minute, dar pe jos… pfff… 7 km :D
@Larisa: în 2010 am avut zapada de Sărbători, m-am uitat ieri pe poze :) Dar pana in 2010, am mai avut zăpada de Revelion în… 2001, deci, să fiu sinceră nici la noi nu prea e iarnă adevărată în decembrie, numai cu mici excepții…
Uite eu sunt soferul care adora zapada :P. In Geneva cand ninge crunt (rar) si e zapada inalta (asta nu dezapezesc cand ninge) se golesc strazile :D E o placere! Occidentalii fie nu ies nici morti cu masina din casa, fie aia care sunt prinsi de ninsoare cu masina la servici merg ca bunicutele alea cu ciorapi trasi peste ghete :P. Asa ca dupa un prim blocaj initial strazile sunt goale ca dupa cataclismul mondial :D. Atunci poti sa faci niste drifturi/derapari ca-n filme. Genul ala care face orice femeie normala sa injure de “barbat idiot” cand te vede. E atat de misto! Ultima data eram si cu un prieten neamt, ne-am distrat grozav, dar ne-a prins nevasta-sa (o cotoroanta pe jumatete rusoaica doamne iarta-ma…) si ne-a impuiat capul cu sfaturi sanatoase :D. Dar asta e riscul meseriei deh… Tot merita. Asa ca eu vreau zapada, cat mai multa zapada!
sunt nascuta iarna dar am o repulsie fata de zapada. de cand ma stiu. m-am uitat la poze cu mine micuta prin zapada si facem niste fete…numai de bucurie nu :)) acum imi vine sa o iau la goana spre tari mai calde…deja ninge a doua oara in arad pe iarna asta si sunt satula. mi-a stricat toate planurile de ziua mea, sper sa nu imi dea peste cap si Revelionul pe la vecinii maghiari (din ce am vazut va fi 2C pe zi si -2C pe noapte). Macar nu sunt -20C ca anu trecut…
dar, intr-adevar, de ft mult nu a mai nins in decembrie. iarna trecuta a nins dupa mijlocul lui ianuarie, iar in 2011 abia prin februarie…am poze in geaca de piele cu tricou doar in 15 ian 2011…
Am vazut poze pe FB, e tare frumos impodobit Clujul . Eo placere sa te plimbi prin centru cand ninge si nu e foarte frig
@Vladimir: ah… aia e altă poveste, am încercat și eu și e o senzație super, dar NU, nu am încercat la Cluj ci la Ineu pe niște străduțe mai necirculate așa :)) De ar fi știut mama :D
@Cristina: tu ești cu iarnă cum sunt eu cu toamnă, detestăm anotimpul în care ne-am născut :)))) E tare și e rară treaba!! :)
@Hapi: măi o să vă arat și eu cum e împodobit, mie nu mi se pare grozav să fiu sinceră, arată ca anul trecut, tot farmecul e zăpada acum căci la luminițe se putea muuult mai bine și mai puțin kitchos :)
Primavara nu este destul de cald, vara este prea cald, toamna ploua cam mult si iarna ninge!Zau asa nu sunt prea multe plangeri? Cand va mai bucurati de frumusetea naturii? Asta-i farmecul anotimpurilor: sunt diferite, iar iernii i-a fost harazita zapada!Bucurati-va de ea, caci va uneste la joaca, nu te poti bate singur cu bulgari,ai nevoie de tovarasi si asta este minunat!La sanius indiferent de varsta este mai frumos cand sunt mai multe sanii! Tot zapada te cheama pe partiile de schi. Ce te faci in oras? Te plimbi pe strazi si cauti urmele pasilor celui drag, alergi sa prinzi fulgii de nea si scuturi crengile pomilor starnind ninsori!E foarte frig? Poate uneori cand esti singur, foarte singur si sufletul tau nu are unde se ascunde.Iarna este poezie, dar poate ca sunt mai multe versuri albe decat in alt anotimp.
@Roxana: serios că aveam nevoie de un buton LIKE la comentariul dv. Nici nu mai știu ce să spun, foarte adevărat, natura umană e dificială, nu ne mai convine nimic, nu ne mai bucură nimic, uneori ne comportăm ca și cum am fi seci în interior :( Eu m-am bucurat ieri de fulgi și de zăpada așternută, chiar a fost bucurie pură… :)